4,151 matches
-
una dintre trăsăturile poemelor lui Liviu Ioan Stoiciu, exprimat prin privirea mereu întoarsă spre trăiri gravate în conștiință, dar copleșind, în același timp, și subconștientul, încât arsenalul invincibil al acestora se transformă în fortul sau turnul în care se retrage sinele din calea năvălirilor. Asemenea atitudine exprimă un egocentrism, debutând în timpul vârstei de aur, dar prelungindu-se apoi toată viața, fiind, în realitate, vorba de universuri concentrice, construite în jurul eului cu domeniul lui de la cantonul situat la hotarul dintre mai multe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o împrăștie celor din jurul lor. Dacă această taină a fost descoperită, înțeleasă, dacă menirea unui dascăl este tocmai de a dărui permanent lumină copiilor, o componentă esențială este și aceea de a-i călăuzi spre frumos, spre sensibilitate, spre căutarea sinelui, spre o regăsire a propriei valori. Profesorul oferă elevilor săi două coordonate autentice, valabile, care au menirea de a-i ancora în propria existență: rădăcinile și aripile. Actul educațional nu înseamnă doar transmitere de cunoștințe, fără ca omul de la catedră să
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
tu nu vrei să conduci, că nu vrei putere administrativă, ci „doar“ prestigiu în cuprinsul breslei? Cine nu vrea putere!? Cine nu visează la divide et impera în scopuri... strategice!? Ce intelectual artist nu-și cultivă, deliberat sau inconștient, fantasma sinelui, dacă nu ca dictator, măcar ca „monarh luminat“? Iar dacă nu reușești să-i convingi pe cei mai în vârstă de temeinicia refuzurilor tale, cu atât mai puțin vei fi în măsură să le demonstrezi tinerilor avizi de modăle ideologic-comportamentale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și-n alta fiind mereu ceva de ameliorat. În efortul nostru de continuă autodepășire, de superiorizare în devenirea noastră, nu putem ocoli această cale directă, ziditoare, dătătoare de puteri nestăvilite. Ne-a învățat Socrate, ne învață Hristos să luptăm cu sinele aluvionar întru salvarea celui divin. În zilele noastre, cu toate păcatele în care ne zbatem și în care atâția rătăcesc, neamul românesc beneficiază de un impresionant număr de duhovnici, majoritatea trecuți pe sub talpa iadului închisorilor comuniste și a căror listă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
totul e de vânzare“ când ești scriitor. În realitate, mii de scrupule și rețineri te fac să omiți câte-un fapt în aparență neînsemnat, dar care (și dovada sunt tocmai scrupulele tale) poate fi un tunel către straturile vulnerabile ale sinelui tău. Noi nu suntem interfața socială pe care o numim „persoana noastră“: cineva dindărătul ei, o ființă in comparabil mai vastă, ne controlează, modelează, cenzurează de multe ori gândurile și acțiunile. În după-amiaza acelei zile pariziene văzusem, la Centrul Pom
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a făcut vreodată a fost perfect, toată lumea-l admiră, numai părerile lui sunt juste în legătură cu toate subiec tele posibile. Mecanismele lui de apărare sunt hipertrofiate și mereu în alertă: nimic rău nu trebuie să ajungă la urechile ultra-orgo lioase ale sinelui său. Rareori vezi o discrepanță mai mare între cine-și imaginează un om că este și cine este el cu adevărat. Așadar, cine sunt eu? Cel din testele de persona litate? Dar ele nu fac decât să mă decupeze-n
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sunt activate prin utilizare. Orice creier poate intra în stări unice mai numeroase decât toate particulele elementare din univers... Dacă ați întreba la întâmplare un grup de cercetători neurologi cât de multe se cunosc despre modul în care creierul formează sinele, cel mai bun dintre ei va trebui să răspundă: „Aproape nimic“. Într-o succesiune de studii de caz, Weber arăta mirarea nesfârșită conținută în cea mai complexă structură din univers. Cărțile o umplură pe Karin de o venerație pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce s-a întâmplat cu creierul lui în dimineața zilei de 20 februarie. Da, spuse Weber, înclinându-se. Exact ceea ce și-a dorit medicina să știe dintotdeana. E uluitor că pacientul și-a mai păstrat un oarecare simț al integrității sinelui, nu-i așa? Doctorul Hayes acceptă armistițiul. Avem noroc că acest circuit aparte e atât de greu de întrerupt. O mână de cazuri studiate. Dac-ar fi la fel de răspândit ca Parkinsonul, să zicem, am fi cu toții niște străini unii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și totuși, Weber avusese șansa să lucreze exact în momentul în care se făceau primele progrese adevărate în dezlegarea enigmei fundamentale a existenței conștiente. Cum construiește creierul o minte și cum construiește mintea tot restul? Avem liber arbitru? Ce este sinele și unde sunt corespondentele neurologice ale conștiinței? Întrebări jenant de speculative încă de când fuseseră formulate erau acum pe punctul de a primi un răspuns empiric. Bănuiala uluită, crescândă a lui Weber că s-ar putea să apuce să vadă lămurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bați din palme? Da. Eu nu aud nimic, dumneata auzi? — Păi, într-adevăr e cam încet. Dar asta din cauză că nu prea am de ce să bat din palme. Confabulație personală, o numise neurologul Feinberg. O poveste care să restabilească legătura dintre sinele deplasat și absurdul faptelor. Aici nu era afectată rațiunea; logica încă funcționa pe orice alt subiect, în afară de acesta. Fusese fracturată doar harta corpului, percepția ei. Și logica nu se sfia să redistribuie propriile sale părți incontestabile, pentru ca acest tenace simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l înconjura risca să înmugurească un Manhattan în toată regula. Weber se așeză pe o bancă în fața monumentului, încercând să identifice ceea ce-l neliniștise în întâmplările ultimelor două zile. Se gândi la Mark Schluter, la încrederea sa neîntreruptă, nechibzuită în sinele său frânt. Dar faptul că se oprise ca să se gândească la Mark se dovedi a fi o greșeală. Acolo, pe strada prea spațioasă, vertijul îl cuprinse din nou pe Weber. Ceva crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit în fața unui atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lunecă pe suprafața apei și se cuibăresc în apele întinse, puțin adânci, pe care și le aduc aminte din anii trecuți. Planează asupra câmpurilor secerate, dinozauri cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat deja să zboare își urmează părinții înapoi spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să-i memoreze punctele de reper. Drumul ăsta e o tradiție, un ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uluirea: înăuntrul lui Mark nimic nu părea schimbat. De asta se ocupa conștientul improvizator. Mark se simțea în continuare la fel ca înainte; doar lumea devenise stranie. Avea nevoie de ideile lui delirante, ca să acopere golul ăsta. Scopul esențial al sinelui era autocontinuitatea. Măcar Mark era încă el însuși - un lucru cu care Gerald Weber nu se putea lăuda. Prin method-acting, Weber încercă să se instaleze în bărbatul așezat în fața lui, țesând teorii. Mult mai ușor i-ar fi venit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suflet din această sală avea să se întoarcă asupra sa cu un dezgust amuzat. Niciodată nu m-am îmbrăcat așa. Niciodată nu mi-am luat notițe cu atâta zel. E imposibil să fi gândit așa. Cine era ființa aia jalnică? Sinele era o gloată, o poteră instabilă, improvizată. Acesta era subiectul prelegerii de azi și al tuturor prelegerilor pe care le ținuse de când îl cunoscuse pe măcelarul lui dărâmat din Nebraska. Nu există sine fără autoamăgire. La două scaune de grecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din mașină. —Cum vrei. Dar îți mai cer un mic serviciu. Dacă o să mai apară vreodată soră-mea aia adevărată? Se pocni peste frunte cu primele două degete. Crezi c-o să mai poți păstra un pic de afecțiune pentru mine? „Sinele se prezintă ca fiind un întreg voluntar, întrupat, continuu și conștient.“ Cel puțin așa scrisese Weber la un moment dat în Infinitul de trei livre. Dar chiar și atunci, când nu știa nimic, știa cum pot eșua oricare dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de a rămâne întreg. Ce însemna adevărul, față de supraviețuire? Chiar dacă plutea, se frânsese, se despicase sau rămăsese în urmă cu o treime de secundă, ceva insista încă: Eu. Întotdeaua, apa era aceea care se schimba, în timp ce râul stătea pe loc. Sinele era un tablou, schițat pe suprafața aceea lichidă. Un gând transmitea un potențial de acțiune unui axon. Puțin glutamat sărea în gol, găsea un receptor pe dendrita-țintă și declanșa un potențial de acțiune în a doua celulă. Dar abia apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
localizeze limba în raport cu corpul, apoi să reconstituie cumva organele lui în ale ei, să găsească și să dea o comandă unei limbi pe care nici măcar n-o vedea - copilul ăsta pe care nimeni nu-l învățase nimic. Unde se sfârșea sinele lui și unde începea al ei? Sinele supura - opera neuronilor-oglindă, a circuitelor empatiei, selectate și conservate cale de atâtea specii datorită valorii lor obscure pentru supraviețuire. Girusul supramarginal al micuței Jess evoca o ficțiune, un model imaginar al modului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cumva organele lui în ale ei, să găsească și să dea o comandă unei limbi pe care nici măcar n-o vedea - copilul ăsta pe care nimeni nu-l învățase nimic. Unde se sfârșea sinele lui și unde începea al ei? Sinele supura - opera neuronilor-oglindă, a circuitelor empatiei, selectate și conservate cale de atâtea specii datorită valorii lor obscure pentru supraviețuire. Girusul supramarginal al micuței Jess evoca o ficțiune, un model imaginar al modului în care ar arăta corpul ei dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spectator: emoțiile puneau în mișcare mușchii, dar simplul fapt că mușchii se mișcau crea emoții. Cei cu leziuni la nivelul insulei nu mai aveau reprezentările mimetice, integrate, ale stărilor corporale necesare pentru a descifra sau imita mușchii altora. Atunci, comunitatea sinelui se restrângea la o unitate. Pasărea își continua imitațiile de pe o creangă de lângă fereastra dormitorului lor, fragmente de fraze muzicale furate de la alte specii și înghesuite în cântecul tot mai amplu. Folosindu-și aceleași regiuni cerebrale ca pentru văzul real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
modelator. Și din bucla asta simplă se năștea toată dragostea și cultura, abundența ridicolă de daruri, fiecare dintre ele fiind o dovadă disperată că eu nu eram totuna cu asta... N-aveam casă, nici un întreg la care să ne întoarcem. Sinele se împrăștia ca o pojghiță pe tot ce-i ieșea înaintea ochilor, transformat de fiecare rază a luminii schimbătoare. Dar dacă nimic dinăuntrul nostru nu era niciodată „noi“ pe de-a-ntregul, cel puțin o parte din noi era liberă, la îndemâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe sine. Se apropie de el; mâinile ei se agață de cămașa lui. Nu-mi place treaba asta, Bărbate. E o greșeală. E o aiureală. Stai liniștită, spune el. Își dă seama de ridicol imediat ce cuvintele îi ies pe gură. Sinele e o casă în flăcări; salvează-te până nu-i prea târziu. Își vede soția, o vede cu adevărat, pentru prima oară de când încetase să mai creadă în munca lui. Îi vede pungile verzui de sub ochi, de amfibiu, buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
realitatea imediată, prin curajul de a parcurge experiențe decisive în scopul descoperirii de sine: dragostea și moartea. Eroul este intelectualul lucid care caută cu perseverență certitudinea, pentru ca tot el să distrugă ceea ce a descoperit, atâta timp cât nu are revelația esenței, a sinelui. În fața morții și a dragostei, omul își asumă răspunderea ce-i revine prin condiția umană, el conturându-se în autenticitatea sa structurală, aceasta fiind motivația deplină a demersului camilpetrescian, așa după cum crede Alexandru Paleologu: <ref id="17">17 Paleologu, Alexandru
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de soare era acela. De-acum, aerul părea și mai rece decât în momentul în care sosise. Era timpul să pornească la drum. În timp ce amândoi coborau, când pășind, când alunecând pe panta înghețată, Gosseyn Trei avu o mică discuție cu sinele său. Probabil, locul în care el - și mai înaintea lui, băiatul - ajunsese, era o zonă "fotografiată" dodecimal de Gosseyn Doi sau Gosseyn Unu; o localizare exactă pe care unul dintre ei o folosise în trecut într-un anumit scop. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de Psihologie, coordonator U. Șchiopu , 1997). Ambidextrie (engl. ambidextrality, fr. ambidextrie) aptitudinea sau capacitatea naturală de a folosi în aceeași măsură ambele mîini sau picioare în viața curentă (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Apartenență sentimente de apartenență ale sinelui (apartenența de familie, de țară, popor, etnie, ideologie, grup professional etc.); se realizează prin identificare, dar nu este egală cu aceasta (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Aptitudini sînt sisteme de procese fizice și psihice organizate în mod original
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
din sistematizarea a trei elemente: • amprenta corpului în scoarța cerebrală sau imaginea mentală (interioară); • cunoaștere-recunoaștere-denumire-părți segmente corporale; • atitudinea corpoală condusă voluntar în raport cu parametrii spațiali. Lateralitatea aduce aportul la definirea schemei corporale și are influență asupra propriei imagini și în definirea sinelui la copii. Îndeplinește un rol important în evoluția mentală și reprezintă "predominanța funcțională" pentru dreptaci, stîngaci sau ambidextrie. Structura spațială. Bazele orientării spațiale sînt puse atunci cînd putem aprecia: direcție, distanțe, forme, obiecte în mișcare, viteză de deplasare și putem
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]