2,658 matches
-
și waki reprezintă, în fond, întâlnirea dintre două făpturi ce nu mai țin, nici una, nici cealaltă, de lumea adevărată, de viața lumească. În Hachinoki, bunăoară, waki, un călugăr rătăcitor care nu-și are nicăieri sălașul, se întâlnește cu shite, locuitorul singuratic al unei cocioabe mizere, torturat de amintirea timpurilor de demult, când își avea și el locul lui în lume („pe vremea când eram și eu în rândul oamenilor”). Văduvit de frumusețile lumii și de plăcerile vieții, el nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
jeli laolaltă, împletindu-și lacrimile pe care fiecare și le va vărsa pe mânecile celuilalt. Două voci tânguitoare vor cânta împreună durerea despărțirii și regretul după o lume pierdută pentru totdeauna. După scurta lor întâlnire, semănând cu întâlnirea dintre călugărul singuratic și fantomă, cei doi o apucă fiecare pe drumul lui; sărmana nebună dispare iarăși ca o nălucă, întorcând capul pentru ultima oară, ca să arunce vieții cea din urmă privire a ei. Vocea i se stinge treptat, e tot mai indistinctă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
într-o mișcare nesigură, într-un joc nesfârșit al iluziei, al văzutului și nevăzutului. Pădurea trăia într-un timp al ei, un timp blând și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și iepuri fugari se ițeau din iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era blând și bun ca un canar dresat. El mai trăiește încă, dacă femeia lui a izbutit să-l înțeleagă, hotărâtă să câștige încă un copil, pe lângă cel cu care venise. Dacă în scurta întârziere ce o fac pe drumul singuratic al existenței, îi voi mai întâlni cândva și Robert mă va cerceta cu ochii lui de altă dată, așa cum umblu azi în patru labe, îmi voi lipi buzele de pulberea sandalelor ei, iar pentru dânsul voi risipi o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Au cu toții ochi, creier și inimă, au intestine și ficat, au griji și bucurii, dureri și necazuri. Sistemul lor nervos, însă, le simplifică existența. Ei se pricep să alunge nourii, în timp ce câte unul, stigmatizat, muncește toată viața ca să-i adune. Singuraticii simt frica dar nu se scutură de ea. Ei apucă taurul de coarne și trântiți în luptă inegală, mușcă pământul, blestemând creația. Soarele le luminează drumul spre neant și orele se scurg cu atât mai încet cu cât sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
singur în preajma ei, singur fără dânsa, singur, singur, singur. „Ar fi interesantă o carte despre vin, cu toate că s-au împlinit și înaintea noastră câteva capitole disparate, dar perfect omogene”, - vorbi distrat domnul Ferdinand Sinidis, tărăgănând cuvintele: Câțiva oameni mari și singuratici au scris sublima și barbara biblie a vinului, cu litere de sânge și puroi. ...Văd încă pe unul dintre ei cum se așază la o catedră, uitând să-și scoată pălăria, un fel de cârpă moale, cu borul ondulat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chiparoasă neagră, păstrată proaspătă și parfumată. Imaginea nefericitului dispărut se înalță uriașă în spirale eterate, spre undele sufletești ale urmașilor înțelegători. Îmi place să-l știu la Paris, atins mereu și pretutindeni de romantica melancolie a unui prinț bolnav și singuratic: „Ce mai aștept? nimic! pe căile-mi apuse, E o femeie ce sărută oricând vrea. Parisul sărutărilor nicicând n-avuse Mai tristă dragoste și mai bolnavă ca a mea...” Iată-l renunțând de bună voie la carnea iubitei. E sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
păstrând viteza redusă că să nu alunece drăcia de pe drum În vreun copac. La o milă și jumătate În pădure se găsea o parcare neasfaltată, doar cu praf adunat ani de-a rândul, din cauza folosirii, ascunsă sub zăpadă. Un fag singuratic se Înălța În mijloc, decorat de iarnă și Înconjurat de polițiști care se-nvârteau pe-acolo fără un scop evident, respirând aburi În aerul amar. Înghețaseră până-n măduva oaselor. Logan trase chiar lângă duba jegoasă a celor de la Investigații, opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a fost ispășită, și iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca niște pietre de var prefăcute în țărînă, idolii Astarteei și stîlpii soarelui nu se vor mai ridica. 10. Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuință lăsată și părăsită ca pustia. În ea paște vițelul, în ea se culcă și-i mănîncă ramurile. 11. Cînd i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
primiți În elita anului de studii. Au petrecut multe după-amiezi tolăniți pe pervazurile ferestrelor de la 12 Univee, privindu-și colegii cum merg la comună sau se Întorc de acolo, observând cum sateliții gravitează În jurul celor mai importanți, urmărindu-i pe singuratici cum trec În pas grăbit și invidiind securitatea fericită a grupurilor formate pe școli. Suntem afurisita de burghezie, asta este! i se plânse el Într-o zi lui Kerry, Întins cât era de lung pe sofa și consumând, cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apostolice. Îi făcea plăcere să știe că arhitectura gotică, aspirând spre Înălțimi, era cu osebire potrivită pentru universități - idee pe care și-a Însușit-o, făcând-o personală. Peticele tăcute de gazon verde, clădirile liniștite ale colegiilor, cu câte o singuratică lumină scolastică ce arsese Întreaga noapte, puneau stăpânire pe imaginația lui, iar castitatea turlelor a devenit, În concepția sa, un simbol. — Dracu’ s-o ia! a șuierat Amory cu putere, udându-și palmele În iarbă și trecându-și-le prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Eleanor, o umbră ireală, i se părea ceva deja trăit. Amory și-a spus că numai trecutul poate părea straniu și incredibil. Chibritul s-a stins. - E Întuneric beznă. - Acum nu mai suntem decât voci, a murmurat Eleanor. Voci slabe, singuratice. Mai aprinde unul. - A fost ultimul meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul de lună s-a strecurat Înăuntru printre vrejurile de viță, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lovea vreo rămurică, cu un șuierat cum nici o altă fată n-ar fi putut emite. Pe urmă au pornit să urce pe Harper’s Hill, ținându-și de dârlogi bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea, a șoptit Eleanor. - Urăsc codrii, a declarat Amory, cutremurându-se. Urăsc orice frunziș sau lăstăriș pe Întuneric. Aici, afară, spațiul este atât de vast, atât de mângâietor pentru spirit... - Panta lungă a unui deal lung. - Și luna rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă, Ce-și susură muzica, purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prin ’44. Goines fusese înhățat a doua oară pentru posesie de marijuana în aprilie ’44. — Acționa singur? — Vrei să zici la furăciuni? — Corect. Avea vreun partener așa, în general? Chester Brown zise: — Afar’ de tipu’ ăla, Trombonu’ Total era un singuratic total. Avea totuși pe cineva, un blonduț înalt și rușinos care iubea jazzul, da’ nu putea să-nvețe nici un instrument. Fusese undeva unde luase foc și toată fața îi era acoperită de pansamente, de parc-ar fi fost o belită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se dovediseră lipsite de interes. Dosarele lor de la pușcărie relevaseră faptul că nici unul dintre ei nu avea grupa de sânge 0-I. Administratorii de la San Quentin și Lexington State Hospital telefonaseră și susținuseră amândoi că Marty Goines era un tip singuratic, iar terapeutul de la Lex menționase că Marty fusese repartizat unui lucrător federal, pe care nu-l contactase încă și nici nu-i comunicase adresa la care urma să stea în momentul sosirii la Los Angeles. Deși era foarte improbabil, Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cercetare a zonei: nada, nimic. S-a scurs deja prea mult timp. Ghetoul negrilor, Griffith Park, locul unde a fost aruncat Goines... nimic. Nimeni n-a văzut nimic, nimănui nu-i pasă. Iar cu informatorii - nici o șansă. Tipul e un singuratic și pun pariu pe toată pensia mea că nu umblă cu derbedei. Personal m-am axat pe alți trei suspecți, despre care am aflat că sunt eliberați condiționar: doi poponari și un cuceritor autentic - genul de predicator înalt, cărunt, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal zâmbi. — Și pe urmă? — Pe urmă îl arestez sau îl omor. Mal zise: — Te-ai scrântit. Buzz îi răspunse: — Mă cam gândeam să te rog să mi te alături. Un căpitan scrântit are mai multă putere decât un polițai singuratic cu doar câteva doage lipsă. — Am marele juriu, Meeks. Iar poimâine e procesul de divorț. Buzz își trosni degetele. — Te bagi? — Nu. E o nebunie. Și nu te credeam în stare de gesturi teatrale. — Îi sunt dator. Amândoi îi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce își așteaptă pedeapsa. Vântul aspru trezește un fior rece care va răscoli natura, purtând-o spre pieire. Copacii devin marionete în joaca crudă a furtunii, fiindu-le rupte crengile, smulse rădăcinile, rămânând doar niște epave cu suflet, de unde păsări singuratice străpung văzduhul, luptând pentru speranța la viață. Deodată, liniștea sinistră este alungată de un zgomot înspăimântător, un scâncet puternic ce zguduie pământul. Săgeți de foc se sting iute pe cerul funerar, însoțind sunetele teribile ce se aud din ce in ce mai aproape. Potopul
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92951]
-
întorcea seara în casa cea mare din spatele gardului metalic. Trebuia să facă un adevărat efort pentru a nu-și modifica orarul sau traseul. În special traseul. Cu cât se gândea la felul cum i se stricase mașina pe drumul acela singuratic de țară, în desișul aflat la o milă de cea mai apropiată fermă, cu atât i se părea mai ispititoare autostrada care trecea prin Alcina. Dar nu-i convenea să-și schimbe drumul. S-ar fi observat. Ei ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Aseară, venind spre casă de la o lansare de carte, treceam printr-o ninsoare ca aceea, pornită harnic și cumva vesel, o ninsoare fastuoasă și tânără și consistentă și spectaculoasă, încât m-a umplut o bucurie mare, copilăroasă, mergeam așa, cumva "singuratic și uitat", prin întunericul luminat de ninsoarea venindă mereu, încât, acum fiind dimineața de după seara (și ninsoarea) aceea (ca aceea) și stând în fața acestei întrebări, cumva bucuros că ne apropiem de sfârșitul întrebărilor, mă gândesc și mă ridic de la tastatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
amintirile despre sine ale unui om? Când era de așteptat să se nască un flăcău blond, ca o lumină, cu o soartă fericită și cumsecade, s-a nimerit să-i iau eu locul; un lungan negricios, greu de strunit, un singuratic dornic a se aventura prin jungla complicată a bibliotecilor, fără a refuza întâlnirea cu fiarele pădurii din marginea satului, nici de cele acoperite cu haine de pe ulițe, străzi, bulevarde. Și dacă tot mi-a reușit această substituire, de a mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a citit în Cenaclul "Junimea" de la Casa "Pogor" (atelier coordonat pe atunci de Daniel Dimitriu și de Constantin Parascan). După ce m-am căsătorit și a apărut fetița noastră Luiza, relațiile mele cu prietenii s-au estompat, inevitabil. Nu mai eram singuraticul, boemul, răzvrătitul de altădată. De aici și mici neînțelegeri cu prietenii mei. "Burlăcăria" mea de tip junimist luase sfârșit, deși mă obișnuiam greu cu noul statut. În plus, parcă se înmulțise numărul delatorilor, eram mereu amenințat că postul meu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fi ascultat în diverse probleme. Iar indivizii care conduc aceste fundații au dreptul să se implice în viața politică a țării respective, un drept pe care eu - ca persoană din afară - nu îl dețin întotdeuna. Pe vremuri, eram un singuratic. După prăbușirea blocul sovietic, fundațiile mele au putut realiza singure multe lucruri; dar, când am încercat să cooperez cu alte instituții sau guverne, nu prea am avut succes. Evenimentele se desfășurau prea repede și oamenii nu mai țineau pasul. O
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
cele dumnezeiești și înalte și nemateriale, de nu vom unelti (născoci) semne și arătări și închipuiri de ale noastre. Câte dar s-au zis la Dumnezeu mai trupește, cu închipuire sunt zise, însă au înțelegere mai înaltă, pentru că Dumnezeu este singuratic și fără formă" (Sf. I. Dam. În Descoperirea cu amăruntul a pravoslavnicei credințe, Iași 1806: Cartea I, cap XI, pag. 49 și 51). Iată dar, cum însăși Sf. Scriptură și atâția părinți bisericești proclamă ideea despre puritatea lui Dumnezeu, Carele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]