2,599 matches
-
aceea. Nu-mi plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să vindec... Nu, nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să vindec... Nu, nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar dacă izbutesc dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să vindec... Nu, nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar dacă izbutesc dintr-un singur foc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar dacă izbutesc dintr-un singur foc să-l pun pe drumul vindecarii pe câte un singuratic ca tine, dublu singuratic... — Dublu? — Da, singuratea trupului și singurătatea sufletului. — Apropo, Víctore... Da, știu dinainte ce-o să-mi spui. Ai venit să te sfătuiești cu mine despre starea ta, care de la o vreme e alarmantă, de-a dreptul alarmantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar dacă izbutesc dintr-un singur foc să-l pun pe drumul vindecarii pe câte un singuratic ca tine, dublu singuratic... — Dublu? — Da, singuratea trupului și singurătatea sufletului. — Apropo, Víctore... Da, știu dinainte ce-o să-mi spui. Ai venit să te sfătuiești cu mine despre starea ta, care de la o vreme e alarmantă, de-a dreptul alarmantă, nu-i așa? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
șansă la un milion la el, cu toate că știu de mult că e un om rău și că mă urăște. Dar ce pot face, dacă de ani de zile simt că sub cruzimea lui e ascuns un copil rănit, un băiețel singuratic care nu urăște femeile, ci se teme de ele, care pur și simplu simte că nu poate suporta Încă o lovitură din partea lor? Poate că toată chestia asta e doar psihologie de doi bani. Poate că mai e Încă Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
flori, să stea un ofițer britanic slab, care prânzea singur. Ședea țeapăn, șapca lui cu cozoroc odihnea la picioarele trandafirului. Unde vor fi ajuns tablourile cu lacuri și păduri? Și În ce colț de lume o fi prânzind acum ofițerul singuratic? Unde ai ajuns tu, Efraim? Ierusalimul - un oraș plin de nebunie și aleanuri. O tabără de refugiați, nu un oraș. Încă mai poți să te ridici și să scapi de el. Să-i iei de-aici pe Dimi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
presărând în lung și-n lat frunze și păsări, și aceste modele, culoarea, strălucirea molatică umpleau camera cu o atmosferă luxuriantă. Un perete de sticlă întins pe întreaga lungime deschidea priveliștea unei suprafețe de grădină pe care se iveau copaci singuratici, mici ronduri de flori, și covoarele parcă se continuau în peluzele de iarbă, mănunchiurile de crengi, frunzele și păsările din model devenind în grădină copaci și flori adevărate. Covoarele de mătase mă acaparaseră de tot. Erau splendide. Niciodată nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era blând și bun ca un canar dresat. El mai trăiește încă, dacă femeia lui a izbutit să-l înțeleagă, hotărâtă să câștige încă un copil, pe lângă cel cu care venise. Dacă în scurta întârziere ce o fac pe drumul singuratic al existenței, îi voi mai întâlni cândva și Robert mă va cerceta cu ochii lui de altă dată, așa cum umblu azi în patru labe, îmi voi lipi buzele de pulberea sandalelor ei, iar pentru dânsul voi risipi o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Au cu toții ochi, creier și inimă, au intestine și ficat, au griji și bucurii, dureri și necazuri. Sistemul lor nervos, însă, le simplifică existența. Ei se pricep să alunge nourii, în timp ce câte unul, stigmatizat, muncește toată viața ca să-i adune. Singuraticii simt frica dar nu se scutură de ea. Ei apucă taurul de coarne și trântiți în luptă inegală, mușcă pământul, blestemând creația. Soarele le luminează drumul spre neant și orele se scurg cu atât mai încet cu cât sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
singur în preajma ei, singur fără dânsa, singur, singur, singur. „Ar fi interesantă o carte despre vin, cu toate că s-au împlinit și înaintea noastră câteva capitole disparate, dar perfect omogene”, - vorbi distrat domnul Ferdinand Sinidis, tărăgănând cuvintele: Câțiva oameni mari și singuratici au scris sublima și barbara biblie a vinului, cu litere de sânge și puroi. ...Văd încă pe unul dintre ei cum se așază la o catedră, uitând să-și scoată pălăria, un fel de cârpă moale, cu borul ondulat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chiparoasă neagră, păstrată proaspătă și parfumată. Imaginea nefericitului dispărut se înalță uriașă în spirale eterate, spre undele sufletești ale urmașilor înțelegători. Îmi place să-l știu la Paris, atins mereu și pretutindeni de romantica melancolie a unui prinț bolnav și singuratic: „Ce mai aștept? nimic! pe căile-mi apuse, E o femeie ce sărută oricând vrea. Parisul sărutărilor nicicând n-avuse Mai tristă dragoste și mai bolnavă ca a mea...” Iată-l renunțând de bună voie la carnea iubitei. E sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu cine, cu cine abia, cu cine de mai multe ori. Pe peretele de la capul patului, rămas din prima căsnicie, atârna un tablou în ulei, în care erau fie două lebede făcând o pereche frumoasă, fie un cerb care boncăluia singuratic. Când ne-am sculat a doua zi de dimineață, ba nu, mai degrabă spre prânz, blondina proaspăt căsătorită era în bucătărie și pusese deja masa pentru micul dejun. Mirosea a ouă ochiuri și a slănină prăjită. Ea zâmbea blond, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi dat bine și ar fi produs o impresie personală. Acum ședeam față-n față cu el. El fuma Rothhändle, eu îmi răsuceam din provizia mea țigări cam subțiri. Priveam unul pe lângă altul. În Düsseldorf, unde era cunoscut ca un singuratic irascibil și temut ca unul care lovea pe neașteptate, își vizitase iubita care nu mai era căsătorită decât pe hârtie. Și Lud trăia despărțit de soția sa. Când trenul s-a pus în mișcare, iubita va fi rămas în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
articolele ale protesta împotriva intoleranței care domnea pretutindeni și s-a depășit pe sine până într-acolo încât să avertizeze împotriva apropierilor de „statul nazist al Gauleiterilor“. Nu pe temeiul poziției sale de director al facultății noastre, ci ca luptător singuratic împărțea bătrânul lovituri în jur: el vedea arta periclitată de „decoratori lipsiți de profunzime“ precum Kandinsky și îi lua apărarea lui Paul Klee, pe care-l numea „un poet care pictează“, împotriva „kitsch-ului țipător de pestriț“ al rusului. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
principii adânc înrădăcinate, ofițer în rezervă al armatei elvețiene oricând pregătite, ascundea o fire moale. Suferea vizibil din cauză că trebuia să impună ceva. Dar de îndată ce eu, ca să mai confirm o dată încuviințareal rostită cu toată seninătatea, mă văd în fața lui pe mine, singuraticul destinat prematur să fie mire, nu citesc pe fața mea nici o urmă de comportament stingher. Complet lipsit de griji, sunt gata să-mi îndeplinesc făgăduiala bătută în cuie. Deja mă descopăr cu privirea nerăbdătoare îmbrăcat la patru ace și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de strâns legate. Copii talentați pot apărea și În alte domenii cum ar fi scrisul, pictura și atletismul, dar singurele În care un copil poate concura cu adevărat adulții sunt matematica și muzica. Psihologic, acești copii sunt foarte complecși, adeseori singuratici, izolați de cei de seama lor și chiar de propriile familii, din cauza talentelor pe care le au și pentru care sunt deopotrivă admirați și detestați. Aptitudinile sociale sunt adeseori retardate, făcând incomode interacțiunile din cadrul grupurilor. Pentru Harry, provenit din periferii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lasă timpul ca să zboare Prin lumea de iubire și tăcere... Mi-e dor de chipul lui de soare În care seceta e noaptea de durere. NOAPTEA IUBIRILOR DE SFERE Mi-a fost atât de dor și am murit În vântul singuratic și-n furtună, Lăsat-am ura-n templu precum un mit Și-n lumini astrale tăcerile de lună. M-am abătut din moarte și-am știut Că ploile mă poartă prin blesteme Când sufletu-i albastru și soarele mi-i
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe 60 de kilometri, în timp ce lățimea ar fi, după toate scrierile, cuprinsă între 10 și 12 kilometri. Pe acest munte s-au construit mănăstiri încă din primele sute de ani de după Hristos. De fapt, mai întâi au fost acolo călugări singuratici, adică pustnici... Și au făcut locașuri numite mănăstiri, pe munte până sus, aproape de vârf, a cărui înălțime atinge 2.000 de metri (n.a. Vârful Athon este înalt de 2.030 metriă, pe stânci, prin peșteri, prin păduri. Acolo trăiau și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu ce puteau, cam așa cum ne-a povestit la „Religie” părintele despre Sfântul Ioan Botezătorul. Cu timpul și-au construit chilii și bisericuțe. Acum sunt mănăstiri mari și multe biserici, dar au mai rămas și monahi în grupuri mici ori singuratici... ... Adică... ce sunt aceștia, monahii? întrerupse George povestirea deși, așa cum se observa, era așa de atent încât făcea impresia că înghite cuvintele Marianei. Cum adică? interveni Mihaela, plină de importanță. Monahii sunt călugării despre care vorbește Mariana. Ei sunt pustnicii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
aia. Tocurile mele înalte și sexy țăcăneau pe gresia de pe podele cu ecou. Nu anunțasem pe nimeni că mă întorc, așa că nimeni nu mă aștepta. Și se părea că nimeni nu venise să aștepte pe nimeni. Am ochit un hamal singuratic. Tocmai îi explica unui bărbat uluit că să pierzi un avion e o chestie nefericită, dar să pierzi două avioane e o dovadă de neglijență. Am trecut țăcănind pe tocuri pe lângă magazinele oblonite, pe lângă birourile de schimb valutar care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se schimbă anotimpurile, plouat, nins, plin de flori, strălucind În soare, un scaun de nuiele, din recuzita lui Cehov, un scaun pe care nu stă nimeni, pentru că vîrsta aia s-a dus, odată cu prospețimea pielii, a sufletului, a voastră, stă singuratic pe deal și așteaptă să vină o altă pereche de Îndrăgostiți și, Între timp, Împarte filmul În anotimpurile lui Vivaldi În care Stanley și Iris ai lui Ritt merg fără să se oprească aproape deloc În fața ecranului, un alt film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trebuință, cu pomponu. Mai Întâiu vornicu se aburcește-n logofeții Buduca și Țeposu „ca să-și exerseze mâna” zice dumnealui, carele ni să pare aș răsipi crieru-n vânturi, iară mâna mai cu folos ar fi de-ar pune-o doar la trebuinți singuratice. Ținându-i vicleșugul, cu cinstită plecăciune, jupânița scrie dulce ca o anemoană, de să sparie ochiu’. Că cu ceia voroavă a ei, roada tuturor bunătățurilor și Învățăturilor cuprinzându-o, au dășteptat viața oamenilor către giudecățile zilei a le tixi. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dumnezeu pe executat planuri cu pixul și compasul astral, pe foi de hîrtie pe care doctorii În costum și evanghelie ni li arată, plini de modestie. Poate că pe acolo, printre proiecte, Încap și două, trei miracole pentru pitici, politicieni, singuratici, debili mintali, care caută femeie cu pieptul mare Între 25 / 35 de ani, reumatici, gripați irecuperabili, dar tandri, fără noroc și fără picior. Participanții la miraculoasele ședințe de vindecări publice sînt uneori gălăgioși, alteori, mai des, abulici, sforăie, așteptîndu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simpatizeze nițel pe eroul ce se-arată, pentru o secundă, vulnerabil, prins În implacabila cursă a destinului, ca un sconcs. Și-ar fi și greu să nu fie admirat, pentru că prezintă de-a curmezișul ecranului toate trăsăturile personajului pozitiv - curajos, singuratic, țintaș de cea mai Înaltă clasă, maestru al camuflajului, multimedaliat, demn, c-un acut simț al onoarei, puternic și-și mai și apără camarazii (asasini). Secundo: lunetistul are de Îndeplinit misiunea patriotică În altă țară, aici, Panama. Victimele, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]