5,503 matches
-
și-a precizat, în anii 1943-1944, poziția față de principalele probleme politice, teritoriale, economice și militare românești. Documentele elaborate în acest sens Tratamentul statelor inamice: România (15 aprilie 1944)108 și Rezumatul recomandărilor. Tratamentul statelor inamice: România, din 26 iulie 1944109 sintetizau poziția Departamentului de Stat față de problemele românești. Referitor la chestiunile teritoriale, americanii declarau că SUA nu se angaja în disputele teritoriale dintre România și vecinii ei110. Observăm, în anii 1944-1945, o renunțare la unele dintre principiile care călăuziseră activitatea delegației
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
devine o efigie a ideologiei clasice, câștigând treptat în prestigiu și obligând posteritatea să îl recunoască și să îl admire. Într-adevăr, "fără Boileau [...] clasicismul francez n-ar fi fost niciodată ceea ce este de fapt."43 I.2.4. Concluzii Sintetizând în câteva rânduri momentul clasic francez din secolul al XVII-lea, se poate afirma că acesta a stat sub semnul unei coagulări și al unei solidități rar întâlnite în desfășurarea complexă a istoriei literaturii. Dovada importanței sale rezidă atât în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
răstoarnă, într-un final, carul mare al clasicismului. De altfel, grandiosul fenomen clasic părea a-și fi epuizat la acel moment substanța-i colosală, intrând sub semnul unui Götterdämmerung. Revenind la poemul propriu-zis, se observă că primele versuri citate anterior sintetizează de fapt principiile Modernilor. Deși scris sub semnul persoanei I, textul conturează mult mai mult decât o simplă atitudine personală, ca dovadă stând și repercusiunile acestuia care vor multiplica vocea deocamdată singulară a lui Perrault. Începutul textului este unul oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
literatură se ajunsese deja la un punct culminant prin clasicismul francez care, prin reușita sa deplină, nu a putut împinge dezvoltarea spiritului creativ decât prin generarea unei manifestări opuse, în totală contradicție cu ceea ce fusese până atunci și anume romantismul. Sintetizând, iluminismul literar nu a reprezentat decât, ca și în cazul lui Voltaire, prelungirea diluată și oarecum nuanțată a clasicismului. Atracția pentru principiile clasice poate fi motivată la scriitorul francez și prin fascinația pe care acesta o avea pentru perioada în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un vocabular precis, de o gramatică solidă, că nu trebuie să te supui marilor modele, ci să înțelegi ce a determinat această grandoare; că incoerența, confuzia, nu sunt condiții necesare talentului; că stilul, spiritul și sufletul vor o disciplină."168 Sintetizând, în urma prezentării celor trei nume mai importante din spațiul britanic al perioadei avută în vedere, se poate afirma că povestea clasicismului englez nu este una deloc simplă, implicând multiple nuanțări. Că nu a fost doar un import din cultura franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
europene ale veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea a dezvăluit faptul că nici în marile literaturi vestice etapele evoluției literare nu pot fi trasate în granițe clare și irefutabile. Trecerea de la un curent la altul, afirma Vicu Mândra, sintetizând la rândul său concluziile unor exegeți străini, a presupus existența unor perioade complexe, de amestec, care au dus, spre exemplu la o "coexistență dinamică"195 a clasicismului cu romantismul în literatura universală de după 1780. În spiritul lui G. Călinescu, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
epoca pașoptistă. Este, de altfel, unul dintre puținii autori care analizează această epocă din perspectiva clasicismului, restul exegeților preferând unghiul de vedere romantic. Astfel, majoritatea lucrărilor dedicate pașoptismului subsumează această etapă romantismului românesc, atrăgându-se totuși atenția asupra interferențelor clasice. Sintetizând, se vorbește despre un romantism românesc însă nu și despre un clasicism românesc, deși mărturisirile de credință la nivel teoretic ar înclina balanța net în favoarea folosirii și a acestui termen. Cu toate acestea, după cum am mai sugerat, prezența disparată a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
toate acestea, el a făcut parte din majoritatea guvernelor dintre 1945 și 1958. MRP-ul s-a lovit de trei greutăți care, în timp, s-au dovedit a fi dificil de rezolvat. O primă idee era contradicția din programul său sintetizată de Bidault: "a face o politică de stânga cu un electorat de dreapta". Partidul nu a reușit să-și facă adepți în zona de centru-dreapta. Relațiile cu de Gaulle au reprezentat o nouă provocare. După ce MRP nu l-a urmat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai bună protecție împotriva revenirii totalitarismului, împotriva comunismului. "Punerea în aplicare a acestui vast program al unei democrații generalizate în sensul creștin al cuvîntului, nota Robert Schuman, își găsește înflorirea în construirea Europei"27. Ideea comunitară aparține democrației creștine. Ea sintetizează doctrina grupurilor intermediare și exprimă ansamblul oamenilor dintr-un popor ca un tot viu, autonom și responsabil. Istoria ne-a demonstrat că metodele tradiționale ale diplomației duseseră la eșec: tratatele de pace care puneau capăt războaielor, cu trecerea timpului, nu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
naziști, aceeași soartă avînd-o și prietenul său fascist, Francis Chirat. Experiența Rezistenței a fost decisivă pentru integrarea creștin-democraților în societatea politică și pentru apropierea lor de alte tradiții. Jaques Maritain, care îl reprezenta pe generalul de Gaulle în Statele Unite, a sintetizat în mod remarcabil această observație într-unul din mesajele sale radiodifuzate între 1941 și 1944 de "Vocea Americii". La 7 octombrie 1943, evocînd ziua de 14 iulie, care "ne amintește și de neînțelegerea crudă care, de mai bine de un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
perioadă mănăstirea a decăzut mult, chiar și zidurile sale ruinându-se până în prezent. Referirile pe care le avem despre Râșca ne permit să schițăm un profil al morbidității (cazuri repartizate la Râșca) între 1850 și 1860, profil pe care îl sintetizăm în tabelul anexat la finele capitolului referitor la ospicii. Nu avem nici o cunoștință despre personalul sanitar sau mănăstiresc îngrijitor de bolnavi. Credem însă că îngrijirea bolnavilor era lăsată în seama călugărilor, la această mănăstire existând o astfel de tradiție care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o sută de mii de ostași) a dat iluzia redeșteptării eroismului din timpul marilor voievozi. Contribuția a fost decisivă pentru înfrângerea forțelor otomane, nevoite curând să ceară negocieri de pace. Altfel spus, sosea momentul adevărului alianței româno-ruse. "Semnarea de către ruși sintetizează situația Catherine Durandin a unui armistițiu și a preliminariilor de pace cu Constantinopolul în ianuarie 1878 deschide o perioadă dificilă. Români, sârbi și greci descoperă că Sankt-Petersburgul girează, fără a ține seamă de ei, obiectivele de război prezentate în afara concluziei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
lui Wittgenstein ar putea fi redate prin câteva din formulările sale ce privesc relația limbajelor cu formele de viață, a semnificației expresiilor cu contextul în care apar ele și a „proceselor lăuntrice“ cu criteriile lor externe.64 Iar David Pears sintetizează ceea ce este comun interpretării lui Kripke și interpretării pe care o dă el considerațiilor lui Wittgenstein despre „urmarea unei reguli“ în felul următor: „Cercetarea lui Wittgenstein asupra urmării de reguli, ca și cercetarea inferenței cauzale de către Hume, ajunge la o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
conviețuit în cooperare cu lingvistica limbilor populare atunci cînd a apărut și s-a dezvoltat aceasta. Dar, lingvistica limbilor literare are un statut special, ea este prescriptivă și sintetică, fiindcă prescrie norme de folosire a limbii și, în același timp, sintetizează elemente, uneori divergente, în direcții unice de realizare și de dezvoltare. Lingvistica limbilor literare nu are însă numai acest aspect, prescriptiv și sintetic, ea are și o latură analitică și expozitivă, manifestată în cercetarea textelor și a faptelor de limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însă ambiguitatea specifică tipului de cuvinte care se referă atît la obiectul unei științe, cît și la știința însăși. Astfel, ca adjectiv, logic se poate referi, pe de o parte, la mecanismele mintale, la modul în care se analizează, se sintetizează și se structurează cunoașterile, și, pe de altă parte, la ceea ce ține de știința care studiază aceste mecanisme, îndeosebi maniera în care se generează și se verifică rezultatul funcționării acestor mecanisme din perspectiva adevărului și a falsității. În primul caz
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
regulă universală instituită de gîndirea logică. De aceea, de exemplu, poziția determinanților față de determinați variază de la topica liberă la cea fixă prin antepunere sau prin postpunere în funcție de limbile istorice, singura trăsătură generală fiind existența determinanților și dependența lor de determinați. Sintetizînd rezultatele cercetărilor asupra relației dintre logic și lingvistic, Gh. E n e s c u293 constată că orice gîndire logică se dezvoltă cu ajutorul limbajului (în speță al unei limbi), iar limba este aceea prin care se realizează studiul logicii (= structurilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
etc.) care nu sînt totuși lipsite de o anumită realitate, în sensul că acestea nu sînt vide, ele întemeindu-se pe ceea ce gîndirea (ea însăși o realitate a cărei existență se întemeiază pe funcție, iar nu pe materialitate, pe substanțialitate) sintetizează și structurează, dar nu printr-o aplicare la realitate, ci printr-o interpretare a ei. Există însă și creații ale fanteziei, care chiar dacă nu sînt lipsite de componente care amintesc de realitatea obiectivă, entitățile ca atare nu trimit la ceva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
modelele clasice unde erau drepte), fenomen specific unei economii care produce numai două bunuri. Gusturile consumatorilor reprezintă elementul principal al creerii cererii pentru cele două produse și stau la baza alocării factorilor de producție pentru realizarea cantităților din fiecare bun, sintetizate printr-un punct situat pe frontiera de producție. Înclinația tangentei în diversele puncte ale frontierei de producție este diferită datorită variației costurilor de oportunitate. Teoria neoclasică utilizează în analize prețurile în locul costurilor de producție, acestea rămânând constante comparativ cu variațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
teorema Heckscher-Ohlin și au primit denumirea de paradoxul Leontief. Astfel, în urma analizei cantitative, necesarul de capital și de forță de muncă care corespunde la un milion de dolari exporturi americane și înlocuiri de importuri competitive din anul 1947 a fost sintetizat sub forma tabelului 1.1. Concluzia lui Leontief, care rezultă imediat din analiza sumară a tabelului, a fost că: "Aceste cifre ne arată că un volum mediu de exporturi în valoare de un milion de dolari încorporează mult mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
1.6) S Q P − b S În relația 1.6 se consideră că a și b sunt constante atât înainte cât și după inițierea relațiilor comerciale. Atunci când raportul P/S se diminuează, producția totală a fiecărui bun se majorează. Sintetizând, se poate afirma că ambele țări câștigă în urma inițierii și dezvoltării relațiilor comerciale reciproce, salariile reale și producția fiecărui bun înregistrând o tendință de creștere. Modelul de comerț introdus de Krugman consolidează noțiunea de câștiguri din comerțul exterior. Astfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de producție care există între țările participante la schimb. Teoria comerțului intraindustrial sau intra-ramuri a fost descrisă pe larg de: Herbert Grubel și Peter Lloyd în anul 197518. Principalele motivații care stau la baza comerțului intra-industrial pot fi sintetizate după cum urmează: a) diferențierea produselor; b) costurile de transport și localizarea geografică; c) economiile de scară dinamice (reducerile costurilor unitare care apar datorită experienței dobândite în producerea unui anumit bun); d) gradul de agregare al produselor (comerțul intra-industrial depinde
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
bunul importat și micșorarea accentuată a consumului din bunul produs pentru export). În realitate însă, impactul determinant al creșterii economice asupra comerțului exterior al unei anumite țări depinde atât de efectele generate în cadrul producției cât și în cadrul consumului. Pentru a sintetiza efectele nete ale producției și consumului asupra dezvoltării comerțului exterior al unei țări este foarte utilă folosirea elasticității cererii pentru importuri în funcție de venit, care măsoară modificarea procentuală în cadrul importurilor raportată la variația procentuală a venitului național. Astfel, în cazul când
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
7 59,5 36,0 Sursa: WTO, World Trade Report 2003, Geneva, p. 86. A = țări cu o rată medie anuală de creștere economică superioară nivelului median; B = țări cu o rată medie anuală de creștere economică inferioară nivelului median. Sintetizând, competitivitatea exporturilor poate fi analizată din diferite unghiuri, dintre care se remarcă cu deosebire: * eșterea exporturilor; * a structurii exporturilor; * ținerea unor rate înalte de creștere a exporturilor în decursul timpului; * ătățirea și actualizarea continuă a nivelului tehnologic și eficacității activității
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
complexitate a economiilor contemporane, caracterizate printr-un înalt grad de diversificare și specializare a activităților precum și prin ritmuri accelerate de promovare a progresului tehnic, a determinat o accentuare fără precedent a schimburilor economice cu exteriorul. Modelul neoclasic de comerț internațional sintetizează o serie de caracteristici de bază ale importanței acestei ramuri pentru economia națională, acestea reprezentând în același timp și argumentele tradiționale ale teoriei comerț exterior dezvoltare economică. În primul rând, comerțul exterior reprezintă un factor important al creșterii economice, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
a mecanizării, nu ar fi putut fi absorbită în același ritm de celelalte sectoare ale economiei, situație care ar fi determinat în mod inevitabil o reducere și mai mare a veniturilor agricole în comparație cu cele din industrie. Obiectivele PAC31 pot fi sintetizate după cum urmează: creșterea productivității agricole prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole și prin utilizarea optimă a factorilor de producție, în special a forței de muncă; 31 Conform articolului 39 al Tratatului de la Roma, în prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]