4,631 matches
-
stătuse acolo, lângă mine, în tot timpul ăsta. —Ți-ai folosit pe jumătate unul din cele două apeluri. Chiar dacă n-ai vorbit. Pe la ora cinci toți vizitatorii plecaseră. Toată lumea era plictisită și morocănoasă. Cu excepția mea. Mie îmi venea să mă sinucid. După ceai am deschis bufetul din sala de mese, în căutare de ciocolată. Văzusem așa ceva mai devreme. Dar am fost aproape ucisă de o avalanșă de biscuiți, prăjituri, gogoși și ciocolate care s-a prăvălit peste mine. —Dumnezeule! m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fugit sângele din obraji și amândoi au plecat privirile. îi priveam de la fereastră, incapabilă să mă mișc din cauza durerii care mă cuprinsese. îmi venea s-o omor pe Helen. îmi venea să-mi omor părinții. îmi venea să mă sinucid. Ne-am îmbrățișat cu stângăcie. Era singurul fel în care știam să ne îmbrățișăm. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Helen m-a întâmpinat spunându-mi: —Vai, Doamne, am înghețat. Mama m-a salutat împingând-o pe Helen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chris și-ar putea îndrepta atenția asupra ei. Francie se mișca aidoma unei zeițe. Nici măcar nu părea să remarce colacul de grăsime de pe burta care i se ițea din fusta îngrozitoare. în locul ei, mie mi-ar fi venit să mă sinucid. Am urmărit-o cu gelozie și l-am privit pe Chris care o privea pe Francie. Când a văzut-o pe Misty, Francie a chițăit ușor, după care a țipat: —O’Malley, ce faci aici, alcoolico? —Francis, cretino, a replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
păianjen. Nu seamănă deloc cu scrisul meu. Probabil c-abia fusesem în stare să țin pixul în mână. —Acum înțelegi de ce Brigit a crezut că era biletul de adio al unui sinucigaș, a spus Josephine. —N-am vrut să mă sinucid, m-am bâlbâit eu. Te cred, mi-a răspuns Josephine. Dar chiar și așa, aproape c-ai reușit. E înfricoșător, nu-i așa? Josephine mi-a zâmbit, apoi m-a pus să fac biletul să circule prin toată camera. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mândru și cu afecțiune: — Pe zi ce trece semeni din ce în ce mai mult cu maică-ta. Am izbucnit din nou în plâns. — Știi cu cine semeni? a zis mama într-o postură meditativă. Dacă-mi spui că semăn cu Brenda Fricker mă sinucid, am avertizat-o cu ochii înroșiți. Nu, nu, nu semeni deloc cu ea, m-a asigurat mama cu generozitate. Nu, semeni cu cum o cheamă? E o actriță. Cum o cheamă? —Audrey Hepburn? am întrebat eu plină de speranță. —Nuuuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dacă ești o persoană căreia îi place să trăiască pe muchie de cuțit, atunci e în regulă. Eu am mâncat un burrito mai devreme și era s-ajung cu un picior în groapă. Dacă n-aveți de gând să vă sinucideți, duceți-vă în altă parte. Peste drum e un restaurant Cal-Ital foarte drăguț. Mergeți acolo! Mă ridicasem pe jumătate în picioare, dar Chris a râs și-a zis: — A, nu, dacă tot suntem aici, o să rămânem! Așa că, ofticată, am comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi plutească de bucuria așteptatei euforii. M-am aplecat deasupra liniei de cocaină. Mi s-a părut că trăiesc un moment mistic. Dar chiar când eram pe punctul să încep să inspir praful, am auzit vocea lui Josephine: „Te sinucideai cu droguri. La Cloisters ți s-a arătat un alt fel de viață. Poți să fii fericită și fără droguri“. Am ezitat. Tiernan mă privea întrebător. Nu trebuie să faci asta. Poți să te oprești chiar acum și n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
serviciu? a sărit Helen. Așa, de curiozitate. — Fiindcă n-are serviciu, idioato! i-a răspuns Anna dând ochii peste cap. Am simțit că încep să mă binedispun. Numai puțin. M-am gândit că poate nu era cazul încă să mă sinucid sau să plec pe mare. Că poate nu fusese totul pierdut. — Chiar e rea cu voi? am croncănit. Sau doar încercați să fiți amabile? —Eu nu-mi pierd timpul cu amabilitățile, mi-a explicat Helen disprețuitoare. Și da, se poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vechea mea frică. începusem să tremur și aveam senzația că-mi vine să vomit din cauza țipetelor și a urletelor. A fost oribil. Mi se părea că a venit sfârșitul lumii. Am plecat din cameră în goană. îmi venea să mă sinucid, s-o omor și pe mama, să fug pe mare și să înghit un pumn de pastile. Dar de data asta, în loc s-o iau la picior spre centru și să-l caut pe Tiernan, am sunat-o pe Nola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca să-și salveze căsnicia. Îți vine să crezi cum arată în poza asta? Toate ziarele zic că toată cariera i s-a dus pe gârlă. A ajuns de râsul lumii. Nici măcar primarul nu poate să-l sprijine, pentru că s-ar sinucide politic. Nimeni nu e mai furios decât o femeie care a fost respinsă în dragoste, m-am gândit. Deci ăsta era motivul pentru care Vivian păstrase fotografia la dosar. Sigur că da. — O să fie o săptămână de-a dreptul sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de smalț al ceștii. Tolea apucase toarta, o ridicase alene, sorbi. Cafeaua rece, ca de obicei, lăsată să zacă în cană, pentru când o fi să fie. Parcă nu era singur, simțea, în jur, prezența lui Marcu Vancea, ucis sau sinucis în urmă cu 40 de ani. I se întâmplase deja de câteva ori, i se întâmplase să-l revadă, tot mai des, în preajmă. Cum se îndreaptă ei spre moarte, cum mă îndrept, împreună cu ei, spre moarte, asta-i premisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-su... Ei bine, urmașul va proba că atunci când jocurile par pierdute, trebuie inventat unul nou, oricât de bizar ar părea, oricât de zadarnic ar fi. Bine, bine, vom proceda exact pe dos, mon père! Exact pe dos: nu ne vom sinucide, mon père, nu, nu. Nu îți vom urma scenariul. Doar îl vom studia, juca, confrunta, doar atât... că altfel, fără o misiune imposibilă, nu rezistăm primăverii, nici plictiselii. Nici plictiselii multilateral crăcănate, nici. Tolea sărise de pe fotoliu, singur, în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adica cicatricea de la coada sprancenii? Hm, tace, zimbeste, superior, subiectul il scarbeste. Seara e în cețuri. Orașul încins, pe fundul căldării iadului. Doi foști colegi vorbesc despre alți foști colegi. Cutare, burdușit de parale. Cutare, somitate medicală. Cutare, s-a sinucis din te miri ce. Apoi, despre foștii profesori ai fostului liceu. — Dar Tolea? Ai mai auzit de el? Nu se știe cine a pus întrebarea, dar răspunsul vine de la inginer. — Ei, o chestie urâtă, poate ai aflat. Dacă o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știe încotro să depărteze discuția. — A trecut prin multe. A venit la noi prin ’50, cred. Foarte tânăr, aproape copil. Luptase în munții Greciei, ca tânăr comunist. Se rupsese de familie. O familie înstărită. Tatăl, un celebru universitar, s-a sinucis când a aflat că fiul devenise un răzvrătit, un extremist.Da,a renunțat la familie, la vocație, la patrie, părăsind totul. Părăsind totul, până la urmă. Poate, chiar și pe sine... — Și acum? — Retras. Foarte retras. A devenit un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din România. Bucureștiul se afla într-o stare de haos politic, cu echipe de ucigași îmbrăcați în cămașă verde patrulând pe străzi: tatăl lui Tolea va fi în curând descoperit mort - să fi fost el oare asasinat? Să se fi sinucis? Din nou astfel de întrebări nu pot săprimească nici un răspuns din text. Tolea bănuiește că scrisoarea ar fi fost expediată de un anume Tavi Cușa, ce fusese îndrăgostit de sora lui și, respins, ar fi încercat să se răzbune. Anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fost colegi de facultate. A fost prima lui mare dragoste. Pe urmă, s-a îndrăgostit de altcineva și l-a părăsit. Atunci a venit el în America. Era atât de deprimat, tată. Mi-a pus că se gândea să se sinucidă. — Iar acum, altcinevaul a dispărut din cadru. — Nu sunt sigură. Tot ce știu e că, la Londra, am ieșit la masă împreună, toți trei, iar Terrence nu și-a luat ochii de la ea. Eu parcă nici n-aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de șase luni, unchiule Nat. Încuiată ca un animal în propria mea casă o jumătate de an. M-am uitat la televizor, am citit cărți, am ascultat muzică, dar cel mai mult m-am gândit cum să fac să mă sinucid. Dacă nu am pus ideea în practică, e pentru că i-am promis lui Lucy că într-o zi am să mă întorc după ea, că într-o zi o să stăm iar împreună. Dar, Doamne-Dumnezeule, n-a fost ușor, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am putut închipui plângând. Mai ales pentru cineva atât de insignifiant ca mine. Ca mulți adolescenți plini de angoase, nu suportam că sunt supraponderală, fără prieteni și că bacul bătea la ușă. Mă gândeam din când în când să mă sinucid, dacă ar fi existat o cale ușoară să fac asta. Dar nu îmi plăcea nici una dintre opțiuni. Să sar sub roțile unui tren nu mă atrăgea. Și era exclus să mă arunc în râul Liffey. Cineva mi-a povestit odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
luat trei săptămâni să moară. Ce groaznic! În nici un caz nu mi-aș fi asumat acest risc. Și neavând acces la un pistol, nici să mă împușc nu era o variantă. Bineînțeles că nu mă gândeam tot timpul să mă sinucid. Doar de multe ori, de fapt. În cele din urmă m-am hotărât să nu o fac, pentru că mi-era teamă de toată atenția pe care ar fi primit-o Ruth. Rămasă singură la părinți, îmi închipui că tuturor ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
idilă din copilărie, Dacă ești incapabil să-ți asumi responsabilitățile minime, stai naibii acasă, că lumea are cine s-o vadă (cum ar fi spus Liana). Nu-i așa, că mie în casă nu-mi mai rămâne decât să mă sinucid (cum aș fi răspuns eu). Hai, lăsați-o dracu’, cu sinuciderea și cu prostiile, acuma! (Anton) În gara neprimitoare, unde avem de stat câteva ore bune de la opt seara până mâine dimineață când o trece trenul de la Tulcea, reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sunt mai puțin vigilenți. Paznicul care iese din tură o să plece căscând, în vreme ce noul paznic își va face intrarea tot căscând. Afară e întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot pune ei cu voința mea. Am strâns destule batiste și șosete ca să fac o funie. Pereții din cauciuc emană un miros groaznic. Dar acum îmi e bine. Mâine vor citi despre mine la știri: Doamna Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se pot pune ei cu voința mea. Am strâns destule batiste și șosete ca să fac o funie. Pereții din cauciuc emană un miros groaznic. Dar acum îmi e bine. Mâine vor citi despre mine la știri: Doamna Mao s-a sinucis prin spânzurare. Ziua de ținut minte va fi 14 mai 1991. Sunt tristă? Nu chiar. Am trăit o viață ieșită din comun. Momentele mărețe... Acum, când mă gândesc la ele pentru ultima oară, încă îmi mai fac inima să bubuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
după un alt somnambul, luând-o pe urmele celuilalt pe marginea unui acoperiș aflat la înălțime. Umbra trecutului lor împreună, fantoma iubirii ei trebuie să-i fi călăuzit pașii. Ea îi descoperă biletul, în care zice că el o să se sinucidă din nou. Nu există nici-o alternativă, spune biletul. El trebuie să dispară. În felul ăsta, o va elibera pe ea de necazurile pe care i le provoacă. Să arăți poliției biletul meu, ca să știe că este propria mea alegere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
supervedetă. Ce proastă a fost. Cum ar putea ea să-i fie pe plac, când omul crede că ea e sursa nefericirii celui mai bun prieten al lui? Cea care l-a făcut pe Tang Nah să încerce să se sinucidă? Junli este foarte deștept. I-a considerat întodeauna pe Tang Nah și Lan Ping ca fiind nepotriviți unul pentru altul. Nu i-a plăcut de ea încă de dinainte să-și fie prezentată. * Pozăm pentru niște fotografii. Pagoda celor Șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aș avea încredere în Junli sau în soția lui, Cheng. Doar că ei vor fi aceia care-l vor sprijini pe Tang Nah în supărarea lui. Junli va fi cel care-l va opri pe Tang Nah de la a se sinucide pe loc - făcând din mine un criminal adevărat. De data asta, nu mă voi lăsa manipulată. Nu-i voi mai da lui Tang Nah ocazia să mă conducă. Sunt sigură că așteptai această scrisoare. Ei bine, aceasta este ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]