2,969 matches
-
calea întoarsă. Dacă crivățul te bate în câmp deschis, ce alta ai putea să faci decât să cauți cotlon să te aciuezi din drumul lui?! Luând-o peste arături, bărbatul se pomeni în spatele ciudatului han ce fusese cândva, după spusele slugii, casă bisericească. Cu chiu cu vai, găsi cu cale să intre și să dea ochii cu hangiul grec, bulgar ori albanez ce-o fi fost; cu cei doi olteni cu priviri agere sau cu neamțul zdrențuros, o stârpitură de om
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se încing la povești despre morți, moșteniri, tronsnituri și tocăneli în miez de noapte care îl poartă departe pe Tașcă așa ostenit cum era, că nu știe dacă lucrurile se petrec aievea ori e numai vis. Spre miezul nopții, când sluga aprinse lumânarea de ceară ca să-l ducă-n odaie, el nu mai stete pe gânduri: tot era mai bine cu ușa încuiată. Ieșind din birt, ei trecură printr-o sală mare unde pașii sunau a gol, țiuia și huruia crivățul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sale, asupra lecturilor, a modului său de a gîndi și de a simți. Pentru a-i face mai sigură fidelitatea și docilitatea, nu se va evita, în unele cazuri, o acțiune deliberată de disoluție morală. "Agenții" plasați în apropierea sa, slugile, guvernantele, perceptorii îl vor incita să nu accepte mentalitățile obișnuite despre bine și rău: îi vor cultiva viciile, îi vor inculca alte vicii, îl vor împinge spre acel "dezmăț precoce" pe care îl recomandă pentru fiii celor ce nu suit
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lui destul de sărăcăcioasă urma celei a lui Ion al lui Dumitru Foiului În continuare urmau alți doi Marcu: Gheorghe, frate cu Andrei al Petrei și Simion al lui Ion al Ciței. La acest Simion al Ciței a stat multă vreme slugă unul din frații Runcan, Petrea și Vasile, cel dintâi devine bărbatul Mariei Petrei Cherii, iar Vasile Își face casă lângă Vaidaș Vasile. Curios acest nume Cheraca. N-am auzit ca români să dea astfel de nume de botez fiilor sau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și al "divinizării viitorului", motivul sfârșitului istoriei, inserându-l în cadrul unei escatologii milenariste. Kojève, în seminariile deja amintite despre Fenomenologia spiritului, este și el fascinat de teza "sfârșitului istoriei", dar o elaborează pornind de la propria lectură a dialecticii hegeliene a slugii și stăpânului și de la o interpretare singulară a figurii lui Napoleon într-o perspectivă marxistă întru totul originală. Teza, pe scurt, este următoarea: istoria se termină, în principiu, cu victoria lui Napoleon la Jena. Un astfel de eveniment a cărui
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și pașnic, ci este marcat în mod esențial de lupta pe care individul o duce pentru a se face recunoscut de către celălalt ca subiect liber, chiar și cu riscul morții, așadar al negativității, al posibilității non-ființei. Este celebra dialectică dintre slugă și stăpân, admirabil surprinsă de Hegel și valorizată de Kojève, care posedă un caracter "antropogen" în sensul în care "numai și prin această Luptă omul se poate crea plecând de la animal"216. Dorința recunoașterii și a libertății prin urmare nu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ca liber și egal, cu alte cuvinte își găsește mulțumirea și împlinirea, atunci "istoria s-a sfârșit" pentru că și-a epuizat posibilitățile pe care le implica lupta pentru recunoaștere. În imperiul universal și omogen întemeiat de Napoleon, opoziția mortală dintre slugă și stăpân ajunge să se încheie, conflictele și contradicțiile precedente se conciliază în libertate și egalitate. În concluzie, procesul formării omului s-a încheiat și, odată cu acesta, posibilitățile istoriei, ca împărăție a acțiunii, au ajuns la saturație. Concluzia lui Kojève
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Sf. Treime din Iași. Ceremonia are loc la biserica Sf. Parascheva din Tg. Frumos. Debutul vieții sale de diacon nu este sub auspicii bune, conflictele cu socrul neîntârziind să apară, zdruncinând lumea tânărului neobișnuit cu răutățile. Este tratat ca o slugă, este umilit și toate visurile și planurile lui sunt spulberate chiar de propria familie. Nemaiputând suporta aceste tratamente și neavând niciun sprijin, înaintează o jalbă Mitropolitului, însă nu i se face dreptate, din contra, calvarul i se asprește, fiind închis
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
milă de dânșii, că și ei, sărmanii, sunt oameni!” omenia, mila, dreptatea mai-marilor față de supușii lor, lucruri ce ar trebui să fie inerente poziției suveranilor; p. 93, r. 25 26: „dacă n-am ținut samă de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă” încălcarea sfatului părintesc atrage după sine necazuri și probleme umilitoare, pe care fiul și le asumă responsabil; 59 p. 94, r. 21 22: „puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută”lucrurile bune din viața omului se
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a timpului; p. 102, r. 4 6: „lumea de pe lume, fiind în mare nedumerire, alerga să vadă ce minune poate să fie” curiozitatea colectivă, de multe ori păguboasă, privită ca fenomen social generator de discuții și acțiuni; r. 23 24: „sluga-i slugă și stăpânu-i stăpân” rangurile sociale sunt respectate, fiecare are rolul său și obligațiile sale, lucruri ce nu se schimbă odată cu evenimentele la care protagoniștii iau parte; p. 105, r. 1112: „După vreme rea, a fi el vreodată și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
p. 102, r. 4 6: „lumea de pe lume, fiind în mare nedumerire, alerga să vadă ce minune poate să fie” curiozitatea colectivă, de multe ori păguboasă, privită ca fenomen social generator de discuții și acțiuni; r. 23 24: „sluga-i slugă și stăpânu-i stăpân” rangurile sociale sunt respectate, fiecare are rolul său și obligațiile sale, lucruri ce nu se schimbă odată cu evenimentele la care protagoniștii iau parte; p. 105, r. 1112: „După vreme rea, a fi el vreodată și senin” speranța
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
investiție, omul dă dovadă de multe ori și de egoism, dar această atitudine poate fi interpretată și drept dovadă de orgoliu și satisfacție proprie; 76 p. 14, r. 8 : „nu-i bine să te pui viziteu la cai albi și slugă la femei” orice lucru care aduce satisfacție presupune niște riscuri pe care omul trebuie să și le asume; r. 19 21 : „și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor se da pe jos și trăgea de-a valma
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
-mă morții sânge cer / la întuneric fără grai ./ Cu sabia trufiei ieri / nevăzătorii îi strigai...” (6ărutul). Dar Poetul simte nevoia să reînvie și subtilități ale ermetismului de sorginte barbiană (Antonpanescă, Lamento pentru Biba Fâcii) sau implantând, exuberant, reflexe de postmodernitate: Slugă la Prisaca lui Tudor Arghezi (2004) sau Dorința durerii îndrăgostite (2006). între multiplele ipostazele ale poeticului, îmi permit să zăbovesc doar asupra imortalizării chipului feminin, vizualizat de poet (după propria-i mărturisire), drept o „plantă pe care trebuie s-o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
regulilor moderne ale sacrosantei descrieri, constatînd absența descrierii fizice din romanul abatelui Prevost; îi ironiza pe romancierii naturaliști care, dacă ar fi fost în locul acestuia, nu s-ar fi dat în lături de la a "descrie hanul, bucătăria (...) acel du-te-vino al slugilor, vesela și camera" și de a împăna povestirea cu fraze precum "era o căldură din acelea exasperante și înăbușitoare cum sînt în serile de vară (...) urca pînă la noi o mireasmă de plante de grădină (...). Din staul aburul se ridica
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
erau la Bălănești, dar erau 5 numai la clasa I în 1895 dintre care a rămas 1 în clasa următoare. Singura explicație ar fi că pe lângă biserică se deprindea cumva, buchea cărții sau poate, la școala specială pentru boieri și slugile lor de la Lărgășeni erau și copii ai răzeșilor. Printre absolvenții din anul 1900 erau Ilie Păncescu și Nicolae Veluca, din Răcușana și, respectiv, Giurgioana. Școala din Giurgioana s-a înființat în 1904. Există un dosar în Arhiva Statului, Bacău, „Școala
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Dl Bufnilă ar fi vândut tot podul. Nu știu unde să fi fost conacul boierului Ghioca, dar știu că a fost unul Ghiorghi sau Giorgi, un răzeș de la care se trage numele satului, Giurgioana. Dorineștii i-au făcut unul Dorneanu care era slugă pe moșie. De Mărtineștii nu știu; au vrut să schimbe numele din Giurgioana în Gura Văii. N-am mai găsit nimic din arhiva primarului Chiruc. Toate cele 6 fete ale lui Ghiruc au murit, eu am rămas cel mai mare
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
gluguță”. Apoi s-a dus din nou la Curte, cu tot tarhatul, să dea socoteală. O voce intrigantă s-a auzit printre curteni: - Cătați, boieri, și vedeți, Unde, frate, s-a văzut Și, frate, s-a pomenit Să-și taie sluga stăpînii, Nu pe unul, ci pe trei?! Ce stați, frate, și vă uitați? Luați-l și mi-l spînzurați!. Vocea era, în fapt, justificată în planul vieții socio-umane. Domnitorul avea, însă, viziunea mai înaltă, aceea a județului. Drept urmare, a decis
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
noi invadează textul: gealat, cadalîc, odalîc, irmiziu), însărcinîndu-l pe „Savai, Ghinea, armaș mare” să-l aducă pe pîrît la domnie, fără protocol, fără judecată. Cum l-a văzut, Mihnea l-a și luat la sudalme pe Dobrișean, ca pe-o slugă netrebnică. Degeaba năpăstuitul îl sfătuia să se potolească: - D-alei, Doamne, Mihneo-Vodă, Nu prea-ndesi la-njurat Că e lucru cu păcat. Dacă tu m-ăi întreba, Adevărul io ț-oi da, Adevărul c-ăi afla, Zicu-ți, «zău, pre legea mea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dracu'. Porcu'... - Domnul inginer?... - Ei, și tu, nuuu! Porcu'. A tăiat un porc și s-a zdrelit la un deget. Și-l doare. Pauză. Limb, limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb, mai gustă din înghețată. - Și după ce a terminat, a scuturat-o de stâlpul porții, da
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
umilii slujbași, ascultându-le doleanțele și ajutându-i la nevoie; de, am putea spune că pădurea are fagi și stejari falnici, dar și uscături Pensionarii normali, nu cei cu pensia de multe zeci de sute de lei, care au și slugi în casă, când o primesc, nu vorbesc, ci doar o cântăresc în palmă și se gândesc că dacă dau banii pe întreținere, nu le mai ajung pentru mâncare, și dacă-i dau pe mâncare, nu mai rămân bani pentru medicamente
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
foc la ce nu puteau lua. Făcuseră cele mai mari ticăloșii. Acum, deși om în puterea vârstei, nu-și stăpânea tremurul mâinilor și-și lăsa lacrimile să-i scalde obrazul când îl privea pe fiul său. — Nu luăm nimic decât slugile și odoarele, strigă Papa către cei care-l puteau auzi. Îl văzu în clipa aceea pe taică-său, descumpănit, cu două icoane în brațe, și strigă: — Și icoanele, și talgerele de argint... Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru că... Nodul din gât se mai ridică de un deget: — Mamă, mi-e rău! O ridică pe după umeri și ieșiră amândouă în tinda ce da spre spatele casei. — Un lighean mare și o cană cu apă proaspătă, țipă mama spre slugi. Lavinia vărsa fiere, de două zile nu mai mâncase nimic. Când se liniști, bău cu nesaț apa rece care i se păru nespus de dulce. Se așezară pe trepte amândouă. Mama îi ștergea cu o batistă tâmplele asudate, o mângâia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu ți-e bine? Care sfârșit? Eu știu că o să mor. Da, asta știu. Pentru asta am făcut toate, ca să fie bine. Și să știi de la mine că nu există lucruri mici și lucruri mari. Vorbeau grecește ca să nu înțeleagă slugile. Stăteau toți trei la masă: postelniceasa Ilinca, cu Stanca, fiica ei, văduva de la nouăsprezece ani a lui Papa Brâncoveanu, și cu Mihai, spătarul. — Cum „ce sfârșitul lumii”? Până și Șerban Vodă, marele Șerban care le face și le desface pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ori și s-a grăbit să termine iute mânăstirea de la Cotroceni. — Cum ai pregătit, mamă, șalăul ăsta? întrebă spătarul Mihai, mâncând elegant cu furculița de argint bucata albă de pește. Postelniceasa, plictisită, bătu din palme și când se ivi o slugă porunci: Să vină bucătarul, domnia sa spătarul Mihai dorește să-l vază, spuse postelniceasa strident în românește. Apoi șopti în grecește: — Se pare că nu-ți dai seama că nu prea am timp să gătesc și că răposatul meu bărbat, tatăl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strident în românește. Apoi șopti în grecește: — Se pare că nu-ți dai seama că nu prea am timp să gătesc și că răposatul meu bărbat, tatăl vostru, postelnicul, mi-a lăsat destulă avere ca să pot să-mi țin printre slugi și un bucătar. — Nu, mamă, știu că ar fi o prostie să stai în cuhnii. O măsură din priviri și cu regret constată în gând că îmbătrânise. Nu erau de vină necazurile, energică a stat alături de ei totdeauna. Îi aștepta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]