4,201 matches
-
și tatălui ei cum să-i spună despre avort. Trebuia să lupte cu ea însăși, să iasă din starea aceasta, să poată scrie scrisoarea. Nici ea nu mai știa de câte ori începuse să-i scrie și mototolea hârtia, o băga în sobă, să ardă, să nu lase urme. În sfârșit, a treia zi reuși să închege câteva fraze prin care îi povesti cum a avortat, de fapt, tot ce se întâmplase. Coborî ziua următoare la bucătărie, se așeză pe un scaun, și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
păr, pe obraji, tandru, și apoi o sărută din nou cu foc. Lui Petre nu-i venea să-i mai dea drumul din brațe dar aceasta reuși să se desprindă din îmbrățișarea lui . - Este târziu, trebuie să fac focul în sobă, nu știu dacă tata s-a ocupat de lucrul asta până acum. Petre ar fi vrut să o țină pe Frusina o veșnicie în brațe; nu mai avusese o relație intimă cu o femeie cam de mult. A doua zi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
boli pulmonare. Din pricină că, Înălțându-se cu ajutorul vârfurilor picioarelor subțiri ca niște fuse, a putut vedea printre zăbrele curtea Închisorii, este pedepsit cu neagra (cea mai de temut celulă de izolare, care era extrem de friguroasă și de Întunecoasă pentru că nu avea sobă, nici fereastră și nici lumină artificială), unde va fi ținut În pielea goală circa 12 ore, timp suficient ca să se Îmbolnăvească de congestie pulmonară cu febră până la 40,5 grade Celsius, apoi de tuberculoză, căzând de două ori În comă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ai ajuns Într-un colț de rai. mai urci patru trepte și te găsești În pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune În Ardeal. Casa, de piatră, cu camere Înalte și largi, miroase a foc făcut În sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză Adina Dabija 24 de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de-vie, se aude clipocitul pârâului care trece prin fața porții, a cărui curgere unduiește gândul și curățĂ inima. Dar și mai bine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
atenție În cameră, coborând o treaptă. la masă apăruseră un bătrân și o femeie. Nu le puteam vedea fețele pentru că stăteau cu spatele la mine. Femeia luă niște cârpe cu care apucă de margini și ridică cu greutate un lighean verde de pe sobă, plin cu apă din care ieșea abur, și Îl așeză cu grijă pe un scaun. luă apoi un ibric roșu cu care Îi turnă bătrânului, care aștepta așezat pe pat, cu capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bătrânul. — E numai bună cum e ! spuse femeia pe un ton blând și Împăciuitor. — Așa mi-o intrat un frig În oase ! spuse bătrânul. m-am apropiat de cei doi cu inima strânsă și m-am așezat pe patul de lângă sobă, acoperit cu inconfundabilul covor verde cu flori roșii, albastre și galbene țesut de mama Ana. Totul era neschimbat : frigiderul vechi, care torcea cu zgomotul obișnuit al frigiderelor Arctic din anii optzeci, servanta cu geamuri pătate de puncte negre de muște
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
rupt și găurit pe alocuri, Șaman 201 vița-de-vie care se vedea pe geam. Doar pereții, vopsiți În partea de jos Într-un verde palid cu flori aurii șterse de vreme, erau mai scorojiți decât Îi știam, Însă pe cel de lângă sobă rămĂsese atârnată aceeași reproducere alb-negru după Cina cea de taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva unifocalizată folosită de leonardo da Vinci dădea impresia că toată imensitatea dezolantă a peretelui crăpat, lipsit de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ai ajuns într-un colț de rai. Mai urci patru trepte și te găsești în pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune în Ardeal. Casa, de piatră, cu camere înalte și largi, miroase a foc făcut în sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de- vie, se aude clipocitul pârâului care trece prin fața porții, a cărui curgere unduiește gândul și curăță inima. Dar și mai bine curăță inima
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
atenție în cameră, coborând o treaptă. La masă apăruseră un bătrân și o femeie. Nu le puteam vedea fețele pentru că stăteau cu spatele la mine. Femeia luă niște cârpe cu care apucă de margini și ridică cu greutate un lighean verde de pe sobă, plin cu apă din care ieșea abur, și îl așeză cu grijă pe un scaun. luă apoi un ibric roșu cu care îi turnă bătrânului, care aștepta așezat pe pat, cu capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bătrânul. — E numai bună cum e ! spuse femeia pe un ton blând și împăciuitor. — Așa mi-o intrat un frig în oase ! spuse bătrânul. M-am apropiat de cei doi cu inima strânsă și m-am așezat pe patul de lângă sobă, acoperit cu inconfundabilul covor verde cu flori roșii, albastre și galbene țesut de mama Ana. Totul era neschimbat : frigiderul vechi, care torcea cu zgomotul obișnuit al frigiderelor Arctic din anii optzeci, servanta cu geamuri pătate de puncte negre de muște
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de pe jos, rupt și găurit pe alocuri, vița-de-vie care se vedea pe geam. Doar pereții, vopsiți în partea de jos într-un verde palid cu flori aurii șterse de vreme, erau mai scorojiți decât îi știam, însă pe cel de lângă sobă rămăsese atârnată aceeași reproducere alb-negru după Cina cea de taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva unifocalizată folosită de leonardo da Vinci dădea impresia că toată imensitatea dezolantă a peretelui crăpat, lipsit de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a ajutat și Zuca, nevasta lui Ciocio. Au mai făcut un transport. Si Încă unul. Si s-a lăsat seara. După ultimul transport, când au sosit, acasă, au găsit masa pusă; camera de dormit pregătită, nițel Încălzită, cu foc de la soba de teracotă roșie, Înflorată, frumos. În timpul mesei, Ciocio, i s-a adresat, Costrușului: de azi Încolo, dacă te prinzi, te iau de colaborator. Și, din tot ce-om agonisi, după căderea zăpezii, Împărțim. Împărțim, evident, după ce, mai Întâi, valorificăm. Bine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zis. Cred însă că după fiecare scrisoare primită de la tine începe altceva. Are acum, pe masa sa de lucru, cel puțin zece romane începute și trece de la unul la altul ca și cum ar trebui să aprovizioneze cu lemne focurile din zece sobe aflate în zece camere diferite. Fuge, de fapt, de la o sobă la alta, le ascultă, le pipăie, se încălzește puțin la fiecare... Totul într-o dezordine totală și într-o febrilitate care mă face să cred că este puțin bolnav
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
altceva. Are acum, pe masa sa de lucru, cel puțin zece romane începute și trece de la unul la altul ca și cum ar trebui să aprovizioneze cu lemne focurile din zece sobe aflate în zece camere diferite. Fuge, de fapt, de la o sobă la alta, le ascultă, le pipăie, se încălzește puțin la fiecare... Totul într-o dezordine totală și într-o febrilitate care mă face să cred că este puțin bolnav. Chiar și Domnișoara Ri este îngrijorată. Din toată această combustie textuală
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
am spus noi aici, toate strigătele noastre interioare proferate aici, se vor duce dracului ? Da. toți pereții aceștia, toate aceste coloane dorice, toate aceste lambriuri din esențe rare de lemn, toate aceste tapeturi din mătase, toate aceste candelabre, toate aceste sobe din faianță de meissen, toate aceste console din lemn lustruit, toate aceste draperii enorme vor fi golite de memoria noastră ? Da. nu le puteam ascunde adevărul acelor confrați ai mei neliniștiți de moartea Casei monteoru. îi vedeam pe toți acolo
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ulițele ca toți pierde-vară? Să stea acasă! Titi mai avea și altă ciudățenie. Uneori, plictisit deodată de convorbire sau de prezența oamenilor, spunea: - Mă duc să mă legăn! Atunci se așeza cu spatele pe muchia unei mese sau a unei sobe și, cu mâinile împreunate în modul catolic, se legăna neîncetat de la dreapta la stânga și invers. Alteori se așeza întins pe spate și, cu mâinile la fel împreunate, pe canapea sau pe pat, se clătina într-o parte și-ntr-alta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obișnuitele ornamente. Pe pereți atârnau, afară de tipicul passe-partout de sârmă cu fotografii, câteva tablouri de sticlă reprezentând scene din Othello și Le mariage de Figaro. Picturile fusese corecte, însă reproducerea de fabrică pe sticlă le dădea un aer vulgar. Pe sobă se coceau câteva mere, umplând aerul de miros. Un palmier fibros, uscat era înfipt într-un ghiveci umplut cu iarbă de mare, și într-un colț strălucea o combinație hidoasă de ghinde, conuri de brad și alte produse forestiere vopsite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
voinic, pătrat, altul slab în aparență, din cauza osaturii, dar mușchiulos. O tăietură adâncă cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla un bărbat mai în vârstă, chel și cu mustățile răsucite în furculiță. Pe scaun, lângă sobă, ședea un bătrân cu barba tunsă, rumen. Lui Titi, după accent, i se păru a fi străin. O femeie bătrână, de înfățișare modestă, cu pantofi înciucurați în picioare, sta alături pe un scaun. Rezemată de sobă, privea spre ceilalți o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
furculiță. Pe scaun, lângă sobă, ședea un bătrân cu barba tunsă, rumen. Lui Titi, după accent, i se păru a fi străin. O femeie bătrână, de înfățișare modestă, cu pantofi înciucurați în picioare, sta alături pe un scaun. Rezemată de sobă, privea spre ceilalți o fată voinică, mai degrabă doamnă, cu ochi îndrăzneți. Mai erau, în odaia astfel arhiplină, încă o doamnă în vârstă, cu pălărie plină de pene pe cap, și doi tineri. Sohațchi îl purtă pe Titi prin fața tuturor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pantomimă, își puse pe cap șapca pe care o avusese la liceu, imită șchiopenia unui profesor și fu un haz general. Fata râdea cu chicote exagerate, de o veselie ridicolă, ținîndu-și pieptul cu mâinile. Titi fu predat curând grupului de lângă sobă, care-l primi cu prăjituri, vin și întrebări. Fata cu râsul convulsiv avea nări largi, o ușoară mustață, pulpe groase, și, mai ales, o gesticulație liberă, familiară. Râse la cele mai mici nimicuri spuse de Titi, spre satisfacția acestuia, punîndu-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți? Nici n-avețiloc! Și pe Titi n-o să-l tragă curentul de la ușă? Și apoi, când se dă jos din pat, cum o să calce cu picioarele goale pe scîndură? Trebuia să aveți un covoraș. Soba asta parcă bate la cap! Uite, așa se-ntîmplă când tinerii fac lucrurile de capul lor și nu-ntrea-bă pe cei bătrîni! Dacă îmi cereați consimțământul, de, cum spune buna-cuviință, discutam eu cu dumnealor (aci aruncă ochii ironic înspre bătrîni) și făceam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parcul Carol, din zelul artistic al unui capelmaistru. Nu voi în ruptul capului să plece înainte de sfârșit, deși era vânăt la față de frig. Ana îl lăsă și plecă, dar sosi acasă mai târziu decât el. Titi picta, se legăna lângă sobă, ședea nemișcat pe marginea patului, când era plictisit, și refuza orice abatere de la acest program, ascunzând prin posomorâre și încăpățînare antipatia față de spiritul independent al Anei, față de care încetase chiar de la început de a mai arăta tulburări erotice. Criza lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Călinescu - Se-nțelege! Ei, ce zici, să-l pun sa înceapă demersurile? - Pune, pune! consimți Costache pe jumătate gură, privind iarăși în toate părțile. Deodată se făcu roșu la față. În pragul ușii dinspre intrarea principală, ușă puțin acoperită de soba înaltă, când stăteai la masă, înfipt în semiântuneric, ședea Stănică. Văzîndu-se descoperit, acesta înaintă jovial: - Credeam că e aici domnul Felix. Voiam să-i spun ceva. Dar v-am auzit de avocat, de adopțiune. Vreți să adoptați pe domnișoara Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sus. Nu ți-a scurtat nimeni nici o haină, așa au fost ele. - Le chinuiți! se căină Simion. Aglae era în fond singura plictisită, fiindcă Aurica își reîncepuse turneele pe Calea Victoriei, iar Titi, placid, privea neînțelegător, legănîndu-se cu spatele rezemat de sobă și cu mâinile împreunate catolic. Când scandalul devenea mai mare, Aglae îl îndemna să se ducă în odaia lui, ca să fie liniștit. Simion pomenea mereu de duhul sfânt, de Isus, de persecutarea lui Dumnezeu în lume și alte de acestea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
crede că-i ține în casă. Însă să știi că aici sunt ascunzișuri pe care numai el le știe și soacră-mea, ascunzișuri de casă veche. Ai să vezi că bătrânul nu face iarna foc, să-l tai, în cutare sobă, ceea ce înseamnă că-i e frică să nu-i ardă bănetul ascuns prin apropiere. În definitiv, treaba lui, vorba dumitale, cum își așterne, așa doarme. Eu, unul, n-am nici un interes. Mă ocupam și eu, așa ca filantrop, pentru binele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]