12,660 matches
-
Sighet, 1933. Ilea, Vasile, „Biopolitică românească”, Societatea de Mâine, vol. 20, nr. 11, noiembrie 1943, pp. 160-161. Institutul Social Român (comp.), Doctrinele partidelor politice, București ș1923ț. Ionescu, Tiberiu, „Dr. Casian Topa. Monografia sanitară a circumscripției Văscăuți (Storojineț), pe anii: 1931-35”, Sociologie Românească, vol. 3, nr.4-6, aprilie-iunie 1938, pp. 272-274. Ionescu, Tiberiu, „Problema sănătății satului și acțiunea sanitară preventivă”, Curierul Echipelor Studențești, vol. 4, nr. 9, 15 iulie 1938, p. 2. Iorgulescu, Nicolae, „Neavenirea avortului preventiv. Imoralitatea «avortului moral» și antieugenia
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Sabin, „Les Problèmes démographiques en Transylvanie”, Revue de Transylvanie, vol. 1, nr. 1, mai 1934, pp. 45-60. Manuilă, Sabin, „Reglementarea avortului”, Asistența Socială, vol. 5, nr. 1, 1936, pp. 33. Manuilă, Sabin, „Societatea Regală Română de Eugenie și studiul eredității”, Sociologie Românească, vol. 1, nr. 5, mai 1936, pp. 31-32. Manuilă, Sabin, Structure et évolution de la population rurale, Institut central de statistique, București, 1940; publicat inițial În La Vie rurale en Roumanie. Manuilă, Sabin, „Suprapopularea universităților și șomaj, intelectual?”, Sociologie Românească
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
eredității”, Sociologie Românească, vol. 1, nr. 5, mai 1936, pp. 31-32. Manuilă, Sabin, Structure et évolution de la population rurale, Institut central de statistique, București, 1940; publicat inițial În La Vie rurale en Roumanie. Manuilă, Sabin, „Suprapopularea universităților și șomaj, intelectual?”, Sociologie Românească, vol. 3, nr. 4-6, aprilie-iunie 1938, pp. 227-229. Manuilă, Sabin, și Filderman, Wilhelm, The Jewish Population in Romania during World War II, ediție bilingvă, cu o introducere de Larry Watts, Fundația Culturală Română, Iași, 1994. Manuilă, Veturia, „Asistență socială
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și Biopolitic, vol. 1, nr. 7-8, iulie-august 1927, pp. 242-244. Manuilă, Veturia, „Femenismul și familia”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 2, nr. 3, martie 1928, pp. 92-96. Manuilă, Veturia, „Importanța cunoașterii factorilor sociali și biologici criminogeni În asistența delicvenților minori”, Sociologie Românească, vol. 1, nr. 4, aprilie 1936, pp. 7-10. Manuilă, Veturia, „Rolul femeilor În asistența socială a familiei”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 1, nr. 1, ianuarie 1927, pp. 24-26. Manuilă, Veturia, „Situația femeii În societatea modernă și feminismul”, Buletin
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Knowledge, Tavistock, Londra, 1972. Foucault, Michel, Discipline and Punish: The Birth of the Prison, Vintage Books, New York, 1979. Freeden, Michael, „Eugenics and Progressive Thought: A Study of Ideological Affinity”, Historical Journal, vol. 22, nr. 3, 1976, pp. 645-671. Gáll, Ernö, Sociologia burgheză din România. Studii critice, București, 1958. Georgescu, Vlad, The Romanians: A History, Ohio University Press, Columbus, 1991. Ghișe, Dumitru, și Teodor, Pompiliu, Fragmentarium Iluminist, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972. Gleason, Abbott, Totalitarianism: An Inner History of the Cold War, Oxford
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
SOCIOLOGIA ELITELOR INTRODUCERE Dacă am consulta un dicționar al limbii franceze larg utilizat, cum ar fi Le Petit Robert, ne vom da seama imediat că uzul curent atribuie două semnificații distincte termenului elită. Este vorba despre persoane considerate ca fiind cele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
compatibil cu aspirația către egalitate, principiul meritului implică totuși egalitatea șanselor la început de drum despre care nu se poate spune că a fost vreodată o realitate faptică, ținând cont de mecanismele reproducerii sociale la a cărei punere în evidență sociologia a contribuit. Persistența privilegiilor pe care unii le au de la naștere alimentează o dezbatere mereu reluată în privința necesității de a institui niște proceduri care să vizeze eliminarea decalajului dintre egalitatea proclamată și inegalitățile constatate. Ideea selecției pe baza performanțelor sau
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
devenit suspectă. A vorbi despre elite nu mai este deloc la modă. Așa cum remarca Alain Minc (2002, p. 262) într-o notă polemică, „cuvântul însuși a ajuns dubios, dacă ținem cont de atmosfera populistă și recriminatorie din jurul său”. Desigur, o sociologie a elitelor nu trebuie neapărat calificată ca fiind elitistă. Totuși, termenul elită trebuie să aibă pentru ea un sens și să-i sugereze un obiect de investigație teoretic și metodologic acceptabil. Dar nu va fi de mirare dacă vom percepe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de clasă dominantă. O teorie a elitelor va fi prezentată fie ca un substitut al teoriei luptei de clasă, fie ca o complinire binevenită a acesteia, fie chiar ca un instrument ideologic de neutralizare a gândirii marxiste sau neomarxiste. Oricum, sociologii care și-au ales ca obiect studierea elitei - sau a elitelor - s-au crezut îndreptățiți să constate că orice societate empiric observabilă comportă una sau mai multe categorii de persoane care se consideră ori s-au considerat ca aparținând unei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
1848-1923) este unul dintre sociologii care au evidențiat în modul cel mai clar imposibilitatea de a face o alegere între utilizarea la singular sau la plural a termenului elită. Este și ceea ce menționează Boudon și Bourricaud în Dictionnaire critique de la sociologie la rubrica intitulată semnificativ „Elite (s)” (pp. 213-220). De fapt, Pareto pleca de la două definiții distincte ale elitei: o definiție cu caracter general ce reclamă pluralul și una cu o aplicație mai restrânsă, ducând la noțiunea de elită conducătoare, care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cu caracter general ce reclamă pluralul și una cu o aplicație mai restrânsă, ducând la noțiunea de elită conducătoare, care se potrivește mai bine cu singularul. Aceste două definiții apar atât în Les Systèmes socialistes, cât și în Traité de sociologie générale (1916) și nu există nici o schimbare de concepție între aceste două lucrări majore, contrar celor sugerate de Bottomore (1964, p. 2). Cel mult, în această privință, putem semnala o evoluție a formulărilor și ceva mai multă sistematizare în Tratat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ca inginer. Interesul pentru științele economice i-a fost stimulat de lucrările lui Léon Walras, fondatorul Școlii de la Lausanne. În 1893, îi succede lui Walras ca profesor de economie politică la Universitatea din Lausanne. Începând din 1907, se consacră exclusiv sociologiei, pe care o concepe ca pe o știință experimentală, după modelul științelor naturii. Operele sale complete au fost publicate sub îndrumarea lui Giovanni Busino, profesor la Universitatea din Lausanne. Lucrări principale: Cours d’économie politique (1896-1897), Les Systèmes socialistes (1902-1903
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
știință experimentală, după modelul științelor naturii. Operele sale complete au fost publicate sub îndrumarea lui Giovanni Busino, profesor la Universitatea din Lausanne. Lucrări principale: Cours d’économie politique (1896-1897), Les Systèmes socialistes (1902-1903), Manuale d’economia politica (1906), Trattato di sociologia generale (1916), Transformazione della democrazia (1926). Definiție generală Definiția generală se bazează pur și simplu pe ideea de excelență într-o activitate oarecare. De exemplu, celui care excelează în profesia sa îi vom da un 10. Celui care nu reușește
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
vom da 0. Pentru jucătorii de șah vom putea avea indici mai preciși, luând în seamă numărul și dificultatea partidelor pe care le-au câștigat. Și așa mai departe, pentru toate domeniile de activitate ale oamenilor. Vilfredo Pareto, Traité de sociologie générale (1916), traducere în limba franceză, Oeuvres complètes, tomul XII, Droz, Geneva, 1968 (prima ediție italiană a apărut în 1916). Definiție restrânsă În afara definiției generale, bazată exclusiv pe un criteriu de excelență, găsim la Pareto și o definiție mai restrânsă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
atribuită eticheta elitei în general sau a elitei guvernamentale în particular” (ibidem). Relațiile dintre cele două definiții Luând în considerație elementele care interferează cu criteriul excelenței, cea de-a doua definiție este cea care joacă rolul cel mai important în sociologia lui Pareto și care constituie fundamentul teoriei sale a circulației elitelor. Totuși, dacă prima definiție este relativ puțin utilizată, așa cum notează Bottomore (1964, pp. 1-2), poate fi stabilită o legătură logică între prima definiție și cea de-a doua, centrată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elitiste. Nu este întotdeauna clară distincția între constatarea axiologic neutră conform căreia „dominația minorității asupra majorității este un fapt consubstanțial vieții oamenilor ce trăiesc în societate” (Busino, 1992, p. 7) și pledoaria antidemocratică. Bineînțeles, așa cum a fost adesea cazul în sociologie, afirmarea unui punct de vedere cu tentă ideologică a fost punctul de plecare al unor studii care s-au străduit să depășească prejudecățile doctrinare. Dar nu-i mai puțin adevărat că privirea sceptică aruncată astfel asupra societății nu putea decât
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
constituțional la Universitatea din Palermo, economia politică la Universitatea din Torino, științe politice la Universitatea din milano și istoria doctrinelor politice la Universitatea din Roma. Este considerat, alături de Robert Michels și Vilfredo Pareto, drept unul dintre clasicii școlii italiene de sociologie politică. Este autorul noțiunii de formulă politică, prin care clasa conducătoare își legitimează puterea. După ce a furnizat unele argumente în privința antiparlamentarismului, a sfârșit prin a respinge fascismul, considerând că echilibrul puterilor, asigurat de regimurile democratice, oferea cea mai bună dintre
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din cauza activităților sale politice și sindicale, a predat la universitățile din Bruxelles, Paris, Torino, Basel, Perugia și Florența. Considerat, alături de Vilfredo Pareto și de Gaetano Mosca (care l-a influențat în mod direct) drept unul dintre clasicii școlii italiene de sociologie politică, el este cunoscut mai ales pentru „legea de bronz a oligarhiei”, inspirată din experiența sa în mediile socialiste și sindicaliste. La rândul său, a inspirat cercetările de sociologie politică ale lui Seymour Martin Lipset din Statele Unite. Lucrarea sa cea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
influențat în mod direct) drept unul dintre clasicii școlii italiene de sociologie politică, el este cunoscut mai ales pentru „legea de bronz a oligarhiei”, inspirată din experiența sa în mediile socialiste și sindicaliste. La rândul său, a inspirat cercetările de sociologie politică ale lui Seymour Martin Lipset din Statele Unite. Lucrarea sa cea mai importantă este: Zur Soziologie des Parteiwesens in der modernen Demokratie. Untersuchüngen über die oligarchischen Tendenzen des Gruppenlebens (1911), tradusă în limba franceză cu titlul Les Partis politiques. Essai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Soziologie des Parteiwesens in der modernen Demokratie. Untersuchüngen über die oligarchischen Tendenzen des Gruppenlebens (1911), tradusă în limba franceză cu titlul Les Partis politiques. Essai sur les tendances oligarchiques des démocraties (1914). Machiavellienii furnizează elemente pentru o concepție pozitivistă a sociologiei politice, dar și luări de poziție doctrinare antidemocratice și antisocialiste. Din punct de vedere strict științific, orientarea lor este net pozitivistă. Ei încearcă să pună în evidență legi ale comportamentului ființei umane în societate. Tendința generală spre oligarhizare, caracterul universal
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ai lui Celălalt se deschid și se întrepătrund până la limita posibilului și când, în felul acesta, profunzimile lor cele mai puțin accesibile sunt cuprinse în participarea la ansamblu: aceasta este sociabilitatea de tip Comuniune. Georges Gurvitch, La Vocation actuelle de la sociologie, tomul I, Vers la sociologie différentielle (ediția a III-a revăzută, PUF, Paris, 1963, pp. 146-147). Astfel, prin intermediul unei clasificări foarte generale a formelor de sociabilitate, regăsim antinomia elită/mase: pe de o parte, masa, un vast ansamblu neorganizat, bazat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și se întrepătrund până la limita posibilului și când, în felul acesta, profunzimile lor cele mai puțin accesibile sunt cuprinse în participarea la ansamblu: aceasta este sociabilitatea de tip Comuniune. Georges Gurvitch, La Vocation actuelle de la sociologie, tomul I, Vers la sociologie différentielle (ediția a III-a revăzută, PUF, Paris, 1963, pp. 146-147). Astfel, prin intermediul unei clasificări foarte generale a formelor de sociabilitate, regăsim antinomia elită/mase: pe de o parte, masa, un vast ansamblu neorganizat, bazat pe forme superficiale, chiar efemere
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
atare decât prin comparație cu o categorie majoritară, ce constituie non-elita. Așadar, în relațiile dintre membrii săi, ca și în relațiile dintre membri și nemembri, elita este supusă regulilor de funcționare și de interacțiune care sunt aplicate oricărei minorități. În cadrul sociologiei sale formale, Georg Simmel formulează câteva aserțiuni care merg în acest sens. Pentru el, „corpurile aristocratice” au, în mod necesar, „o dimensiune relativ redusă”. Această limitare cantitativă comportă două aspecte. Este vorba mai întâi despre un raport de proporție: „acest
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ochii lor mai adecvată evoluției sociale. Este, de exemplu, cazul lui Tom Bottomore, pentru care vederile teoretice ale lui Mosca și Pareto s-au dezvoltat „în opoziție cu teoria socială a lui Marx” (Bottomore, 1964, p. 18). Realitatea relațiilor dintre sociologia elitelor și cea a claselor sociale este totuși mai complexă, chiar în măsura în care noțiunea de clasă ieșită din tradiția inițiată de Marx este plină de ambiguități. În scrierile lui Marx, termenul clasă desemnează atât minoritățile privilegiate (nobilime, burghezie), cât și masele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Pentru teoreticienii elitelor, în istoria omenirii, există unele constante ce reapar în fiecare epocă sub noi forme. Tendințele recurente pe care ei le-au pus în evidență par să le fi justificat recursul la noțiunea de lege. În zilele noastre, sociologii, conștienți de imposibilitatea de a formula legi cu validitate universală comparabile cu cele din științele naturii, renunță la a se exprima în termeni de legi. Mai prudenți, ei preferă să se limiteze la prezentarea unor „tendințe” sau la formularea de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]