2,462 matches
-
Miculescu. Și căsătoria s-a aranjat în mod foarte precipitat. Supărarea pândea Dana Maria Nastase, sora lui Adrian, în cele din urmă, s-a îndrăgostit. Mare dragoste mare, planuri de nuntă spectaculoase în care scop viitorul ginere, cu garanția viitorului socru, viitorului cumnat și viitoarei soții - toți colaboratori apreciați ai Securității - a obținut pașaport să meargă în R.F. Germania, pentru cumpărături de nuntă. Nu cunoaștem încă cine a avut această idee nefericită, deoarece atât de îndrăgostitul ginere, odată ajuns în Germania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
și-a declarat întreaga avere? Iată de ce: controlul averilor nu se poate face! C^ț mai sus, cu orice pre]! După a doua căsătorie, Adrian Nastase a fost "instruit" nu numai de tatăl său. A început să-l "dăscăleasca" și socrul lui, Angelo Romeo Constantin Miculescu, un alt rechin oportunist care, ca și Marin Nastase, s-a îmbolnăvit din ce in ce mai mult de putere și avere, măcinat de cele mai respingătoare ambiții de parvenire. Avându-l ca model pe Nicolae Ceaușescu, Adrian Nastase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
pentru ce fusese trimis acolo și se ocupă numai de afaceri personale, ceea ce atrăsese atenția organelor speciale chineze, care au sesizat Securitatea. După revoluția de palat din decembrie 1989, ginerele Adrian Nastase s-a folosit și de "persecuțiile" suferite de socrul său, Angelo Miculescu, din partea lui Ceaușescu, pentru a putea acoperi parvenitismul lui feroce. Imediat dupa decembrie 1989, Adrian Nastase a scos pe piată "persecuții" (imaginare) suferite de el și familia lui. Sora lui Adrian, Dana Maria Barb, a "suferit" din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
palat din decembrie '89. De asemenea, Adrian Nastase a fost coleg și cu alți complotiști, agenți ai Moscovei, aflați și ei la aceeasi Academie a PCR; 2. Căsătorit (în anul 1984) cu Daniela Miculescu, fiica altui nomenclaturist, Angelo Miculescu. Acest socru a lui Adrian Nastase era prieten bun cu Ion Ilici Iliescu (șeful complotiștilor KGB-isti), căruia i-a făcut o caldă prezentare a ginerelui sau, după 1989, așa cum a făcut și la obținerea aprobării cumpărării "limuzinei" Trabant. O vorbă bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Adrian Nastase de apărare a securiștilor "patrioți" împotriva deconspirării securității, împotriva CNSAS-ului, până când a găsit soluția: o lichea la conducerea instituției, în apărarea lui Ristea Priboi și alții. Și atunci, imediat după lovitura de stat din decembrie 1989, relațiile socrului Angelo Miculescu, "pilele" puse de acestă "persecutatului lui Ceaușescu", combinate cu "vorbele de bine" ale unora cu "ochii albaștri" au început să funcționeze, în ajutorul lui Adrian Nastase, la câteva zile după încetarea "revoluției". Silviu Brucan l-a cooptat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
în Comisia de politică externă (condusă de el) pe "ginerica" Adrian Nastase - băiat bun. Întrebarea este: cine i l-a recomandat pe Adrian Nastase acestui trdator, zis comunist-ilegalist, care lucrează pentru KGB și CIA? Și recomandarea a venit fie de la socrul său; ori de la Securitate; ori de la Ion Ilici Iliescu; ori de la una din cele două, KGB - CIA sau de la toate aceste surse. Misterul rămâne! Și, nu mult după aceea, după primele alegeri falsificate, Adrian Nastase și-a dat demisia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Cu toate aceste "calități revoluționare", Serghei Celac a fost înlocuit cu Adrian Nastase, care, la 40 de ani, devine conducătorul Afacerilor Externe ale României. El a fost unul din vechii "preferați" ai lui Ion Iliescu, acesta având nu numai recomandarea socrului, Angelo Miculescu, dar și faptul că îl remarcase din vremurile trecute, cănd Nastase fusese președintele Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din Facultatea de Drept din București, iar Ion Iliescu prim-secretarul Comitetului Central al UTC. De asemeni, nu ar fi exclus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
În noua poziție de înalt demnitar, având posibilitatea de a ocupa o locuință de protocol (ceea ce a și obținut), Ady trebuia să mai aibă o locuință "corespunzătoare". Și atunci a încheiat un act fals de donație a imobilului sau către socru și în acest fel a devenit "homeless". Iată cum reiese falsul din CONTRACTUL DE DONAȚIE încheiat între Nastase Adrian și Nastase Daniela, soți, domiciliați în București, str. Aviator Jean Texier nr.4, sector 1, având un descendent în calitate de donatori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Miculescu Angelo-Romeo- Constantin, domiciliat în București, str. Pictor Negulici nr.18, etaj 1, apt.2, sector 1 (deci avea locuința) în calitate de denator, a intervenit prezentul contract de donație, în următoarele condițiuni: Noi, Nastase Adrian și Nastase Daniela, declaram că donam socrului și, respectiv, tată, Miculescu Angelo-Romeo-Constantin, apartamentul duplex situat în București, str. Av. Jean Texier nr.4, sector 1, care se compune din subsol, parter și etaj, cuprinzând vestibul, două holuri, cinci camere, baie, bucătărie, debara, WC, oficiu, scara interioară, logie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
noii demnitari) cumparându-si astfel iertarea și neoexistenta în noua epoca, o epocă a furtului, a jafului național, a șantajului și a nemerniciei. Adrian Nastase a trecut rapid de la un stăpân la altul, de la "nomenclaturistic~" la "nesațiul posesiunii" și la capitalistizare. Socrul, Angelo Miculescu, după lovitura de stat din decembrie 1989, a lucrat în cadrul firmei "POOLGEC", proprietatea lui George Păunescu (conducătorul firmei securiste "CRESCENT"). Despre acest domn, tot țigan, vom scrie cu altă ocazie, în relație cu Nastase. George Păunescu a exercitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
fost mâncat de șoareci prin hambare, în loc să fie cumpărat pentru stocul de rezervă al statului. Evident, prețul pâinii pentru populație în urmă importului făcut de "POOLGEC" s-a majorat corespunzător cu comisionul obținut de firmă "POOLGEC", tranzacție din care și socrul și ginerele au avut partea lor. Ca ministru de Externe, Adrian N~stase a fost criticat de presă din țară și străină, fiind acuzat de atitudine rusofil~. Astfel, cotidianul din Ungaria "Maghyar Nemzet" a publicat, după semnarea Tratatului cu Rusia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
la scaunul domniei era acum asigurată. De notat e că Alecu Cuza, care nu se gândea la una ca aceasta, nici a fost de față la operațiunile acestei alegeri pregătitoare. El dormea liniștit în apartamentul său din casele răposatului meu socru, Pavel Stoianovici, când i se aduse marea veste. Pe soția lui, doamna Elena Cuza, o năpădiră lacrimele, iar el rămase uimit părându-i-se că face un vis. Într-adevăr era un vis, și cel mai frumos ce poate un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tovarăș de la Partid, tovarășul Mirică, să-mi spună că eu nu voi primi niciodată locuință și degeaba sper și mă las mințit, deoarece și părinții mei și părinții soției mele, au locuință în Brașov. Relațiile mele cu părinții și cu socrii, crunt deteriorate după căsătoria noastră împotriva voinței lor, nu lăsau loc pentru vreo speranță privind o locuire în comun. În plus, aveam exemplul trist al unui coleg, inginer stagiar ca și mine, inginerul Avram, care locuia cu soția într-un
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
afli În lumea celor buni și cumsecade, protesta și invectiva, de pe culmea cadavrului ei moral, În numele și pentru apărarea femeilor insultate și pângărite, cum fusese și ea, de un soț dedat la vicii infame cu soția lui și de un socru libidinos cu nurora lui. O găsisem stând În poartă pe această victimă crucificată a amorului conjugal, care asculta acum clopotele sunând În noaptea asta de Paști, când mulțimea veselă a băieților, porniți În cârduri de la biserici, se abătea acum să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar cum gândurile au Început să o ia razna, am trecut la rugăciune. Am ajuns la Onești cu 7 minute Înainte de ora fixată și am pornit imediat, Împreună cu Adrian, Aurora și Lili, spre Cuza Vodă, pentru a participa la Înmormântarea socrului Doinei, Dumitru Toader. Am ajuns la timp, chiar cu o oră Înainte, așa că am avut vreme să ne vedem cu toate rudele din partea cumnatului Costel. Deși oarecum asemănătoare, obiceiurile legate de Înmormântare au presupus mai puține cheltuieli decât la noi
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
băga în UE! Un singur lucru nu-i reușea: să umble la scurgerea timpului. Dacă e normal să nu țin minte ziua în care am purtat pentru prima oară un ceas, n-o să uit în schimb niciodată ziua în care socrul meu a întârziat mult la cununia fiicei sale cu mine, refuzând să-și potrivească, la fel ca noi toți, ceasul după ora de primăvară. Toamna, când am dat limbile ceasului înapoi, socrul meu a conchis, cu aerul mândru al omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o să uit în schimb niciodată ziua în care socrul meu a întârziat mult la cununia fiicei sale cu mine, refuzând să-și potrivească, la fel ca noi toți, ceasul după ora de primăvară. Toamna, când am dat limbile ceasului înapoi, socrul meu a conchis, cu aerul mândru al omului care deținea un adevăr suprem: „Ați ajuns la vorba mea! Pot ei multe comuniștii, dar să mute timpul din loc după cum le vine, uite că nu pot!“. Inamicul ataca numai dinspre Răcăciuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am luat rămas bun, la care mi-a răspuns: Măi frate, mă, să fim uniți cu toții...”. Mă îmbrățișează, îmi dă binecuvântarea... cu lacrimi în ochi. Am ieșit prin fundul grădinii, fără să simt că mă urmărește cineva. Ajuns acasă, la socru, m-am culcat. A doua zi, în 16 octombrie 1948, m-am dus la librăria Atlas din Piața Libertății - Cluj și mi-am comandat manualele școlare pentru clasele I-IV și rechizitele necesare pentru elevii din satul Cristorel. Librarul, care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
soțului. Era doar o bucătărie mare, în care dormea tata-socru, o cameră mare, unde dormeam noi, tinerii căsătoriți, mai târziu dormea și cumnatul în aceași cameră, iar mama-soacră dormea în bucătăria altei cumnate, care avea casa în continuarea celei a socrilor. În aceste condiții am născut primul copil, o fată. În vacanța de vară a acelui an ne-am mutat la părinții mei. Soțul a amenajat un grajd și un șopron, așa că toamna ne-am mutat în locuința noastră. Eu am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tuturor mamelor sfatul să-și asculte inima în problema educației copiilor, ceea ce nu exclude faptul că, în conviețuirea cu alții, trebuie respectate reguli general valabile. Când anume ați început să vă gândiți la emigrare și de ce? Am amintit că fratele socrului a plecat în străinătate, mai plecase și o soră a tatălui-socru, dar pentru noi nu s-a pus problema plecării. În primăvara ’69 am depus cererea pentru un pașaport să plecăm în vizită la aceste neamuri. Aprobarea am primit-o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din România. Din umbra viitorului luminos La începutul lui decembrie 1989 am născut, într-una dintre maternitățile din Cluj, o fetiță. După câteva zile, la externare, m-am dus cu copilul nu în apartamentul în care trăiam cu soțul și socrii, ci la țară, la mama. Sigur, aici era mama, o prezență atât de importantă pentru acel început (neliniștitor, totuși) al vieții mele, dar existau și acele (minime) condiții pentru a crește un prunc venit pe lume iarna: sobe și cazan
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Părinții mei trăiau la țară și lucrau în construcții, puteau să procure hrana de bază (foarte greu, în schimb, cafea, cacao, citrice), iar în familia soțului meu (orășeni de câteva generații) exista un sistem de aprovizionare bine pus la punct. Socrul meu (pensionar) ieșea pe la 5 dimineața după pâine și lapte și afla, printr-un lanț de prieteni, cozile importante de peste zi (unele se adevereau). Bunica bărbatului meu, posesoarea unui scaun pliant anume confecționat, se plasa de cu seară la cozile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a sunat pe la prânz de la slujbă să-mi spună că a aflat (mai totul era tainic, așa încât orice informație aflată era un mic privilegiu) că, pe cartela de pâine, s-ar putea să se dea fasole. Trebuia căutat și anunțat socrul și, cum era ultima zi a lunii, trebuia să văd dacă nu cumva cartela fusese aruncată, Doamne ferește, iar dacă nenorocirea aceasta s-a produs, să nu mă supăr și să fac bine să răstorn coșul de gunoi. Eram suficient de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scriu în continuare, căci, deși focul de paie al pasiunii noastre s-a mistuit între timp, eu am rămas, ca un adevărat îndrăgostit, cu gîndul la ei. între timp, Sally a dispărut cu totul din viața mea, Otto e la socrii mei, cu Corina și Răzvan mă văd foarte rar, iar cu Teo deloc. Svetlana a rămas, prin forța împrejurărilor, lîngă mine. Iar eu m-am lăsat de fumat. Un mic bemol Desigur, lucrurile sînt departe de a fi idilice, tot
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
puricii stăteau numai pe el. Avea să ne facă bucuria asta ceva mai tîrziu, cînd l-am dus la părinții Svetlanei. Îi montasem o zgardă din aceea specială, și puricii au găsit de cuviință să migreze de pe el în apartamentul socrilor mei (rămînînd, în continuare, și pe el destui). Altfel, Otto e un băiat liniștit, stă tot timpul în casă și nu umblă după pisici. Are agorafobie - cred că de la ieșirile care se sfîrșeau mereu nefericit - și nu depă șește în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]