3,003 matches
-
noi „miracole” zilnice, la îndemâna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la început mai multe filoane ale viziunii, ce se întretaie și suprapun, își fac ecou, într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează în egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește în Ulise viziunea din poemele „integraliste” într-o sintaxă, totuși, mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins în acumulări
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un acut sentiment al alienării: îți dai întâlnire ca unei case căreia i-ai uitat numărul suni strigi chemi proprietarul întrebi dacă tu locuiești în tine panică panică desperarea aruncă semnale... Căci Parisul lui Voronca e și locul haotizării ființei solitare, de unde și căutarea febrilă a unei comunicări posibile, exprimată sub semnul unei stări de urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță când oare se vor întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și Petre Schlemihl (1932), apoi Patmos și alte șase poeme (1933), această carte apare ca un ultim interludiu, care e și un capăt de drum. Căci ultimele două volume amintite continuă mai degrabă filonul elegiac al operei, cu discursul poetului solitar, cu o tot mai acută conștiință a marginalizării sale, atenuată doar de speranța redempțiunii prin poezie, într-un elan de „unanimă înfrățire” cu „mulțimea” ea însăși victimă a injustiției. Motivul liric al călătoriei ca descoperire a unui univers elementar sau
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, până la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor șcareț anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne întâmpină reprezentări strâns înrudite ale obsesiei fundamentale - în ordine negativă - traducând frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului la apelul solitarului. „Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viața scundă” - putem citi, bunăoară, în Incantații, de unde e de reținut, între altele, și acest vers rezumativ pentru o întreagă dramă a noncomunicării: “în geamul viziunii, asculți, nu bate nimeni”, - vers amintind de un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al acelei „perpetue mișcări” a lumii din afară și a universului lăuntric, la care invită orice text al lui Voronca. Ele evidențiază o ipostază dintre cele mai caracteristice și mai frecvente a eului din lirica sa, care este aceea a solitarului căutând comunicarea, ecoul, vibrația solidară a unei colectivități umane aflate ea însăși în relație de vase comunicante cu cosmosul. Chiar înainte ca Ulise să fi dat un nume reprezentării predilecte a „personajului”-instanță discursivă al poeziei sale, Voronca își structurase
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
destinde. O anumită nesiguranță rămâne prezentă, cum se vede, și în privința acestui mesaj înnoit, căci combatantul din fața cetății își împarte trăsăturile cu călătorul ("Când pentr-o noapte sunt numai pentru voi. În zori / Voi trece cu-anotimpul"...), ființă neliniștită, străină, solitară în veghea ei: "Neliniștea mea crește sau se retrage undă / Străin sunt. Singur și treaz ca alte ori". Când își intitulează un sonet al șaptelea din ciclu Fuga poetului, Voronca procedează la stilizări similare: imaginea Poetului e și aici modelată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
arată ca o revoltă împotriva unicității lui Dumnezeu încă iudaic, vechi testamentar. Eminescu e convins să răul egoismului care bântuie omenirea e o reminiscență a Dumnezeului nontreimic: "Făcuți suntem / După asemănarea-acelui mare / Puternic egoist, carele singur / Îmbrăcat în mărirea-i solitară / Ridică-n cer înnourata-i frunte. În van voim a reintra-n natură, / În van voim a scutura din suflet / Dorința de mărire și putere, / Dorința de a fi ca el în lume: / Unici. Și această dorință, / Temei la state
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
plânsul îndeajuns, / văd totu-n linii ample, văd alboarea, / pătrunsul inimii s-a despătruns / și mă dezleagă pentru veci ninsoarea". Unitatea dialogică a lumii-lumen răsare în imaginarul lui C. D. Zeletin chiar și în ipostaza artistului care e mai degrabă solitar decât solidar, după o altă mărturie a poetului. Ea se împlinește în orizontul misterelor lumii ca afectivitate. Pentru antologia la care mă refer, nu întâmplător autorul a ales titlul Nu-i mai ajunge sufletului..., poem din care și citez: "Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prin Regulă de Aur, joac] un rol central și, dac] punem întrebarea „ Ar putea exista o cultur] lipsit] de aceast] atitudine?”, ne-ar fi foarte dificil s] ne imagin]m cum ar putea fi ea cultur]. Teroarea reciproc] a coexistentei solitarilor egoiști invocați de Hobbes în contractul s]u social cu sigurant] nu ar putea da naștere unei asemenea societ]ți. Standardele comune, idealurile comune, gusturile comune, priorit]țile comune care fac posibil] o moral] comun] se bazeaz] pe împ]rt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dac] a avea interese este un criteriu esențial pentru deținerii anumitor drepturi, atunci acestea vor constă din orice lucru necesar pentru a proteja sau a duce mai departe acele interese. Dac] ne referim la capacitatea de a suferi în mod solitar, acest lucru ne sugereaz] faptul c] drepturile sunt pretenții pasive împotriva acțiunii de a provoca durere celorlalți. Dac] posesia judec]ții și capacitatea de a alege sunt luate drept criterii, atunci drepturile vor fi drepturi de a acționa în anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Vieru, Valeriu Matei, Vasile Levițchi, Ion Horea, Ion Vatamanu, Liviu Vișan ș.a. În cadrul rubricii „Valori spirituale românești în universalitate” sunt prezenți Laurențiu Buzoianu (Școala lui Vasile Lupu), Nicolae Mecu (Vocația renașterii: G. Călinescu, Centenar Vasile Alecsandri. Un spirit vivace și solitar), Gh. Nicolaescu („Timpul nu a mai avut răbdare”. Crezul unui mare scriitor), Viorel Cosma (Dinu Lipatti, geniu al artei pianului), Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Moștenirea lui Maiorescu). O ipostază mai puțin cunoscută a lui Ioan Slavici e semnalată de Viorel Domenico în
VIAŢA ARMATEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290515_a_291844]
-
ciclu de eseuri, dedicat culturii franceze, se definește prin același respect față de raționalismul pe care îl întrupează mentalitatea franceză, în opoziție cu neliniștea romantică, definitorie pentru cultura germană. Această secțiune - unde figurează și un elogiu adus lui Alain Gerbault, navigatorul solitar care a traversat Atlanticul - pare a constitui doar o schiță ce urma să fie completată în sensul sugerat de ultimele eseuri, cele din ciclul dedicat „psihologiei culturii franceze contemporane”. Chiar și în această formă, V. se impune ca un fin
VIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290513_a_291842]
-
În măsura În care discuția pe această temă nu este neutră, detașată, ci presupune o implicare emoțională sau ideologică din partea unui anumit grup social. Mai trebuie subliniat și faptul că geografiile simbolice nu sunt rodul imaginației personale, chiar dacă oricine poate visa, În mod solitar, pe marginea unui atlas. Ele răspund nevoilor ideologice ale unor colectivități de mari dimensiuni, fiind elaborate așadar la nivelul imaginarului social. Implicațiile profunde pe care le ascund aceste reprezentări sunt În primul rând de natură politică și identitară. Atunci când este
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cel mai mare dintre cei șase copii ai lui Henric al IV-lea și al Mariei de Medici. Lipsit de dragostea maternă, adeseori bătut de către tutorii săi, de o fragilitate fizică evidentă, s-a închis în sine, devenind un tânăr solitar, melancolic, foarte suspicios, care se enerva repede și care era încăpățânat. Aceste caracteristici psihologice i-au influențat întreaga domnie. în 1610, după asasinarea tatălui său, este înscăunat rege la numai opt ani, însă regina mamă, Maria de Medici, preia puterea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
subiectele): exprimare, ortografie, punctuație, așezare în pagină, lizibilitate. Timp efectiv de lucru: 50 min. CLASA A XII-A CAPITOLUL PERIOADA INTERBELICĂ - POEZIA Testul nr. 81 Rezolvă cerințele, cu privire la textul de mai jos: Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar Decor de doliu funerar ... Copacii albi, copacii negri. În parc fantomele apar ... Și frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Și pene albe, pene negre, Decor de doliu funerar ... În parc regretele plâng iar ... Cu pene albe, pene negre
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Ceea ce cred, Hans Kung • Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian • Ceasul lui Făt-Frumos, Emil Lungeanu • Cel de-al treilea sens, Ion Dur • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Citește-mă pe mine!, Viorel Rotilă • Confesiunile unui diplomat, Eliezer Palmor • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov • Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici • Cultura recunoașterii și securitatea umana, Anton Carpinschi • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei • Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare, Daniel Focșa • Datoria împlinită
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Stoian, de ce nu- ți găsești o femeie, un câine, de ce nu adopți un copil sărman, singurătatea se rezolvă cu chermeze aranjate ? Dar la prima vedere, chiar și cineva bine vaccinat la manipulare poate să încerce o stranie simpatie pentru luptătorul solitar care își simulează o familie. Finalul folosește toate tristele povești împletite în acest film drept combustibil pentru o rachetă proiectată spre viitor. Pavel Stoian albit, Mihai Duma grizonat se îndepărtează, cu puștiul lui Duma între ei, pe drumul care duce
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
caracter adecvat exigențelor discursului mediatic. Acest caracter "deschis" al enunțului rezultant face diferența în raport cu structurile copulative corelative discutate mai sus, a căror utilizare este limitată la situațiile de evidentă adecvare obiectivă. Cu toate acestea, sporadic, dar și își transgresează vocația solitară și intră ad hoc în corelații, de multe ori deviante în raport cu norma: (41) Patriarhia a dezaprobat imediat gestul, vorbind nu doar despre încălcarea canoanelor, dar și despre influențarea negativă a dialogului dintre biserici ("Cotidianul", 07.VII.2008) (42) Din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
apare filogenetic după heterotrofie (ea însăși reprezentată de bacterii), nu le putem considera anterioare/inferioare bacteriilor. 2.3.2.2.2.2. Algele Sunt plante inferioare - primele organisme fotoautotrofe propriu-zise, adică eliberatoare de oxigen, aparțin acestei categorii de organisme - unicelulare (solitare ori coloniale) sau pluricelulare (filamentoase, taluri). Ultimele nu au însă decât un stadiu incipient de diferențiere celulară, ele putând fi considerate o aglomerare de alge unicelulare. Mai mult, destule taluri sunt de fapt plasmodii (un mare număr de nuclei înglobați
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de una singură care cuprinde o funcție reducătoare și una oxidantă, precum O=(C6H4)-OH (chinhidrona); particularizarea la biotic este deosebit de vastă din punct de vedere biochimic specie - v. sistematică spongier - reprezentant al unei încrengături de nevertebrate pluricelulare acvatice, sedentare, solitare sau coloniale; exemplu: buretele de mare; unii formează un schelet silicios, calcaros sau cornos soredie - grup mic de alge înconjurate cu hife de ciupercă, format sub scoarța unui lichen în mare număr, eliberat prin ruperea scoarței, după care generează un
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
să descopere creația, meritele și virtuțile unor artiști față de care timpul, prin trecerea lui, și-a așternut, poate pe nedrept, vă- lurile de umbră, estompând sau făcând insu- ficient înțeleasă o zestre de calități conside- rabilă. Constantin D. Stahi, un solitar în pictura românească, rămas asemeni altora în zona um- brelor și a uitării, etichetat nu o dată - din trecute motive ideologice - cu termeni și concepte de evaluare estetică convenționale drept „academist” convins, este supus din nou unui risc poate și mai
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
XIX-lea, cap. II, Editura Fundației pentru literatură și Artă - Buc. 1945, pag. 103) În vecinătatea înaintașilor și în preajma urmașilor Întoarcerea în timp, fie și pentru o clipă, ne va releva personalitatea lui C. D. Stahi în chipul său solitar și ca acel ales de soartă pen- tru a consolida visul și eforturile înaintașilor săi prin fapte reale, statornice și de durată, adă- ugând propria operă demersurilor administra tiv-organizatorice ale instituției muzeal-acade- mice. Răspunzând concepției epocii sale, Gheorghe Asachi a
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
prin Grigorescu și Andreescu, persona- lități care, prin noutatea artei lor, vor aduce, indirect, mai repede un suflu nou și pentru Academia de artă din capitală. Stahi, prin viziunea sa plastică, nu se situează într-o poziție contradictorie, ci doar solitară și paralelă, prelungind până în primele două decenii ale secolului XX un tip de gândire și concepție ale cărei rădăcini le aflăm în secolele XVII, XVIII ale Europei. Pentru pictura românească, dintre toți artiștii care aparțin ace- leiași categorii, Stahi este
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
spațiul năpădit de umbră sau misterul prezenței subite a corpului în plină lumină, mai neliniștitoare uneori, mai refractară sesizării totale de către simțurile și mintea noastră decât o vagă semiobscuritate. Atâtea naturi moarte, atâtea gânduri, sentimente, temperamente personale”. ( Charles Sterling) Un solitar în istoria picturii românești, Stahi reprezintă un capitol important care nu poate fi trecut cu vederea. Dimpotrivă, fără opera sa, începuturile picturii moderne națio- nale nu par a putea fi racordate la marea și atât de diversificata artă europeană a
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
științifice în domeniul istoriei artelor. Cu libertate și îndrăzneală mi-am propus, înainte de toate, să lansez o provocare pentru iubitorul de pictură, invitându-l să-și întoarcă privirea către un capitol important al creației lui C. D. Stahi, un solitar al picturii românești, a cărui operă a fost catalogată, în timp, după criterii estetice ce s-au dovedit a fi imbatabile. Astfel, întregul demers poate fi considerat un act recuperator necesar, în limitele bunului simț și al considerației profesionale confraterne
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]