5,168 matches
-
vrea să uite. Că uitarea Cuvinte-i dă - dar ne`nțelese -, Uscate, într-un cufăr vechi... Fuioru-l toarce, Viața-l țese Ăra! Ce zgomot!... În urechi Răsună glasuri jucăușe (Umbrele morții-au dispărut) Liman de dă... Noi din căușe Vom soarbe Apa de`Nceput. ...Rămâne-Aici... Că vrea sa scrie Erata lui în Cartea Vieții. Mireasmă - Gând. Și-n Lumea Vie I-aduc omagii... doar poeții... Iubirea noastră cândreînvie... ...................................................... ắra! Interj. (reg.) ah! Ah!, vai de mine!, am pățit-o! Căuș
VERSURI GÂND NESPUS... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347067_a_348396]
-
Cramă de la Cricova. Și mai știu (mai precis, presupun ) că universitarul de la ASEM, când a “conspirat” la aducerea generalului la Chișinău, m-a inclus și pe mine în grupul-țintă căruia i-a dedicat surpriza sa specială. Altfel n-ar fi sorbit empatic, din umbră, entuziasmul meu, ca efect al aceastei întâlniri sui-géneris, în momentele mele de grație, când generalul îmi era distins interlocutor. Îi mulțumesc adânc - și pentru asta! Gheorghe Pârlea Miroslovești, 22 mai, 2014 1.Românii din jurul României: monografie etnofotografică
O PREZENŢĂ SUI-GENERIS, LA CHIŞINĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347100_a_348429]
-
strânsoarea de răspuns din partea lui, a ridicat încet capulpentru a-l putea privi în ochi. Avea gura întredeschisă și buzele îi fremătau ușor în urmărirea melodiei. Și-a lăsat privirea printre genele apropiate în ochii lui, simțindu-i cum o sorb cu mare încântare. Înclinându-și capul și aplecându-se ușor în timp ce o strângea spre pieptul său vânjos, Cristian a sărutat-o pe gură într-un impuls pe care nu șil-a putut stăpâni. Buzele ei au răspuns sărutului ce venise pe
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
să nu trag cu ochiul la ce se întâmpla în camera bărbaților, unde era o liniște de mormânt. Prin gaura cheii îi vedeam stând nemișcați pe scaunele lor. Își mânuiau cărțile minute în șir, le ascundeau sub palmă, fumau și sorbeau din cafele. Arareori, foarte rar, slobozeau vorbe de neînțeles atunci pentru mine: pass, blind, full... Misterul jocului lor, demnitatea posturilor, distanțele dintre ei și mișcările rezervate mă făceau să înțeleg că oamenii aceștia își beau cafeaua cu stil, vorbind puțin
CAFEAUA VORBITĂ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347209_a_348538]
-
Mă vei ascunde poate sub frunza ruginită Strivindu-mi versul care iubire-ți picura Dar, n-ai sa poți uita o șoaptă nerostită De stropul plin de suflet care te înconjura. Te voi păstra, în suflet, cum este scris destinul Sorbindu-ți clipa surdă din ghearele uitării, Te voi iubi și-n lipsă înmiresmând suspinul Cu dorul de lumină născut în pragul serii. Referință Bibliografică: Vis adevărat / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011
VIS ADEVĂRAT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357029_a_358358]
-
și s‑a întors să ia păturile. A despăturit două și le‑a aruncat pe pat, după care a luat sticla de unde o lăsase, s‑a așezat pe scaun, și‑a întins picioarele depărtate unul de altul și a mai sorbit câteva înghițituri plescăind zgomotos din buze. Referință Bibliografică: CHEMAREA DESTINULUI (22) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 300, Anul I, 27 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
folosească ca pe-o armă împotriva noastră, iar noi să vrem să fim în același timp mai lucizi la minte și mai circumspecți în judecată, atunci când „navigăm” prin ea citind-o, sau când îi aflăm veștile „bombă”, stând în fața televizorului sorbindu-ne ceaiul călduț. Observând cu toții, cu timpul din ce în ce mai clar, că nu mai putem scăpa de dușmani, trebuie să ne venim în fire și să începem a ne face prieteni. Cu cât mai repede, și cu cât mai mulți, cu atât
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
Ploaia îmi bate la fereastră Cu degetele nostalgicei toamne Imi șoptește cu voce măiastră Dragostea picurată pe gene. Cuvintele-mi curg fără veste Pe frunze colorate de dor Se zbat-n mine visele terestre Licori lăsate de îngeri în zbor. Sorb cu nesaț stropii albaștri Potolindu-mi setea nebună de tine Te dezmierd cu ai nopții aștri În clipa de amor, spăl efemera trăire. Sunt umbra care-ți vegheză ultimul gând Vis deghizat în ale toamnei versuri Înmoi călimara în lacrima
FRUNZE COLORATE DE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357056_a_358385]
-
cea suavă Și ochii ni-i încântă cu straiul alb și pur Ridică gingaș capul și parcă zice-n slavă: Nu-i vreme de tristețe, e bucurie-n jur! Privesc spre ghiocelul ce mi-e atât de drag Și-i sorb duios lumina ce-mprăștie în cale Nectar din suflet tandru aștern tăcut în prag Și-aștept din depărtare... chemarea vocii tale. De-ai știi câtă iubire am adunat în suflet Și câtă primăvară am strâns la pieptul meu Câți ghiocei
NECTARUL DIN SUFLET de GEORGETA RESTEMAN, ORADEA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357104_a_358433]
-
vede de treburile ei însă din timp în timp se mai și hlizește într-o oglindă ovală agățată în spatele ei în care se machează țipător, spre deosebire de muncitor care intră gata machit. În fața ei, o ceașcă aburindă de cafea din care soarbe la răstimpuri egale, rostind de fiecare dată: „E delicioasă!” Afară de cei doi protagoniști, mai avem posibilitatea să auzim și gândurile lor, sub forma unor replici înregistrate pe bandă sau pe casetă, astfel că în anumite momente, deși ei se privesc
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip, tentacole sugrumând noaptea, vise sângerând pe sarea mării din rană și pescarul sorbind tăcerea din cană coclită de lună,sloi de gheață în topire ,vărsând umbre lângă case rămase ascunse sub duzi fără viață. caracatița timpului se înghițise pe sine și marea, marea era una și aceeași cu zarea... Al.Florin ȚENE Referință
CARACATIŢA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357159_a_358488]
-
butoiul cu vin. Acesta avea un cep, pe care tataie îl deschidea vesel de câteva ori pe zi spre nemulțumirea mamaiei. Fericită, îi săream în cârcă aunci când stătea aplecat să umple cana din lut, după care mă repezeam să sorb și eu. Vinul era rece și poate puțin acrișor, pentru că de fiecare dată mă scuturam înainte să-mi bag “boticul” cum îmi spunea tataie și amețită de parfumul de “căpșunică”, îmi ștergeam gura cu mâneca, plescăind a plăcere. Podul când
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
Regina R O M A N Ț A și-a lăsat cortina, invitându-mă să vin și în anii viitori, am văzut-o, de acolo de sus, pe cea care zâmbea prietenos, ilustra marea DOAMNĂ, IOANA RADU, și i-am sorbit cuvintele care șopteau atât de dulce: „Gingașul meu AMOR, tu ai venit când te-am chemat, Dar te rog, mai am un singur sfat: Îți spun cu patimă și dor, Iubitul meu AMOR! Mai stai și nu pleca!... Rămâi lângă
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357149_a_358478]
-
Regina R O M A N Ț A și-a lăsat cortina, invitându-mă să vin și în anii viitori, am văzut-o, de acolo de sus, pe cea care zâmbea prietenos, ilustra marea DOAMNĂ, IOANA RADU, și i-am sorbit cuvintele care șopteau atât de dulce: „Gingașul meu AMOR, tu ai venit când te-am chemat, Dar te rog, mai am un singur sfat: Îți spun cu patimă și dor, Iubitul meu AMOR! Mai stai și nu pleca!... Rămâi lângă
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, T O A M N Ă ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357150_a_358479]
-
pe lângă mine precum apă pe penele gâștelor. La mesele vecine am recunoscut pe mai toți intelectualii urbei. Majoritatea avocați și funcționari de bancă, dar și negustori de vinuri și cereale. L-am salutat pe Niculescu, Manaru, Plopeanu, Tache, ce-i sorbeau vinul din căni de lut, discutând afaceri. -V-am adus vin de buturuga din via farmacisului Stoian. Și Ștefănescu ne puse în fața două stacane de lut umplute ochi cu un vin rubiniu mirosint a tămâioara, plecând la masa alăturată cu alte
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
Mihail Diaconescu. -Nu-mi vorbi de acest om. A scris multe neadevăruri despre mine, cărțile mele și familia mea. -Are o scuză. Trebuia să încrimineze situația ta de burghez. O impuneau cenzorii comuniști. Să lăsăm asta... L-am privit cum își soarbe liniștit și gânditor vinul din cană de pământ ars pictată cu motive oltenești. Între noi se lașase o liniște adâncă lungă de aproape șaptezeci și cinci ani. -Dragă Gib, ce mai face Nelu-Onică? -Ce să facă și el!? A depus o cerere
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
de piesă mea „Pavilionul cu umbre”... -Știu, știu... am fost și eu în sala Teatrului Național, în anul 1927. A fost un succes. Am citit-o și în volum, apărut la „Scrisul românesc” din Craiova. Am tăcut. Tăcea și el. Sorbeam în liniște din vinul rubiniu de Drăgășani. Se lașase înserarea și eu, încă, priveam gânditor de la fereastra hotelului trecătorii orașului meu natal de pe bulevardul Gib Mihăescu.” *** -Bună dimineață, Florin! O auzi din bucătărie pe Țină. -Bună iubita! M-am ridicat
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
tine, am opusul. Noaptea n-ar mai îndrăzni Să mă ferească de lumină Dac-a ta voce m-ar hrăni Cu șoapte dulci în prag de cină. Într-un izvor de diamante M-ar scălda luna cea tăcută, Dac-aș sorbi două cuvinte Din vocea-ți arhicunoscută. Luna nu ar mai secera Seară de seară-n lan stele De m-aș hrăni cu vocea ta Doar un minut, în clipe grele. Ar străluci precum un soare, Suspinul lumii să-l topească
CLARIFICĂRI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357182_a_358511]
-
tare Marine! -Am fiert borhotul de două ori cum fac ardelenii. Un scriitor din Ardeal m-a învățat. Florin, prieten cu nepotul. -Hai noroc Marine. Să auzim de bine! -Noroc, să dea Dumnezeu! Și ciocniră gâturile de sticlă ale țoiurilor, sorbind, apoi, câte o înghițitură. -Ce căutăm noi în țara aia depărtată? Adică feciorii noștri! -Îi ajutăm pe americani să facă liniște și să-i democratizeze pe sălbaticii ăia. -Băi, Marine, au răscolit mușuroiul și e greu să-i liniștești. -Și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
căni din lut ars înflorate cu motive naționale de diferite culori. Le așeză pe masa lustruită de vreme și turnă în ele vinul. -Bine ai venit Dorele, taică! Noroc vecine! Și cănile se ciocniră între ele cu un zgomot sec. Sorbiră cu sete din căni. -Bun vinul, Marine! -E din via din vale, care am pus-o cu muierea acum zece ani. E viță nobilă. Așa cum cer europenii! -Și eu trebuie s-o scot pe cea hibridă. Dar costă mult să
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
târziu, amintindu-și de „măiculița lui”, a început să o cheme, să-l ajute să se ridice de jos. -Tataie mor! mi-a spus. M-am oprit din râs și m-am repezit să-i dau sticla cu apă. A sorbit câteva înghițituri după care și-a revenit. M-am speriat când l-am văzut ridicându-se; nu știam ce avea de gând cu mine. În căzătură tataie își pierduse un galoș. S-a aplecat să-l ia și după ce a
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
a tras pe tataie lângă el pe pat. Aburul mămăligii se ridica până în tavan. Mamaie a mărit flama lămpii, iar tăticu și-a dus paharul la gură. Deodată tataie l-a întrebat ce face mami și când venea. Tăticu a sorbit din pahar și-a trecut palma peste buze și i-a spus: -Venim sâmbătă să luăm fata acasă. Mamaia l-a privit cu regret. Tataia a respirat ușurat, nu pentru că ar fi scăpat de mine, ci pentru că tăticu nu observase
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O cană ție, două mie!” îi spunea când cobora în pivniță. Numai că săracul Cartuș și-o sorbea pe a lui dintr-o suflare și pe urmă plângea și își lăsă saliva să-i curgă din gură așa de abundent că tata-mare nu se îndura să-l vadă suferind și își împărțea a doua cană prietenește cu el
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
îndreptați către o femeie frumoasă, cu forme atrăgătoare, care se apropia de apă tacticos, defilând cu fesele apetisante nu numai în fața femeilor invidioase, dar mai ales, în fața bărbaților, care veneau de la nudiști și staționau în apă, ca la spectacol și sorbeau femeile expuse, din priviri. Senzuala doamnă nu se grăbea să se scufunde, era greu să se obișnuiască cu temperatura mult prea scăzută a apei, față de cea a corpului. În timpul acesta își legăna sânii plini și bronzați, în ritmul mișcărilor. A
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
ce aveam să-i fac, dar trebuia să mă răzbun. Până spre seară, când s-a întors tataie mi s-a părut cea mai lungă zi. Când a intrat în curte eram pe scaun în bucătăria de vară și îmi sorbeam laptele liniștită. Mă uitam la el cum alerga de la căruță la grajd, transpirat și ars de soare, avusese o zi grea. Înainte să se spele și să mănânce, se ocupa de vite, întâi caii și pe urmă vaca. De restul
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]