2,000 matches
-
principalele surse de informații în ceea ce privește tradițiile românești va fi monumentala lucrare a lui Radu Anton Roman, Bucate, vinuri și obiceiuri românești. Vom insista deseori asupra etimologiei termenilor acestei bucătării, având convingerea că originea numelui unor bucate poate furniza informații despre sorgintea lor, fie și pe traseul întortocheat (vezi cazul stufatului...) al preluărilor influențelor străine în gastronomia noastră. Bucătăria țărănească: măduvă tracică sau... paleolitică? Radu Anton Roman face o netă distincție între diferitele „straturi“ ale bucătăriei românești: ar exista, pe de o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fost cei mai mari viticultori, vinificatori și băutori, aceste îndeletniciri trebuind să fie temperate printr-o lege a prohibiției, ci, în cheie mitologică, la amintirea pericolului pe care l-a reprezentat, pentru sistemul religios al dacilor, cultul dionisiac, a cărui sorginte este tracică, și nu grecească. Ar fi, de altfel, hazardat să afirmăm că, acum mai bine de două milenii, statul dac putea fi atât de centralizat, încât să poată impune astfel de restricții. Nici în vremurile noastre asemenea măsuri (cum
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
vestice a fost mai puternică și mai de timpuriu exercitată, ciorbele și borșurile și-au pierdut treptat din acreală, ajungând supe în toată regula; un bun exemplu în acest sens este Transilvania, unde zemurile de origine austro-ungară sau cele de sorginte săsească ori șvabă, deloc puține în această regiune, coexistă cu acrelile specifice Vechiului Regat. De asemenea, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, supa capătă în Vechiul Regat o funcție culturală, semnificând dorința acerbă de dovedire a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
depășită creativ) să fie tratate altfel decât cu un respect plictisit. Sub zodia unei abordări tradiționalist kitschiste, un local „românesc“ înseamnă în primul rând un decor: blănuri de urs roase de molii, puse peste scaune incomode, dar, pare-se, de sorginte dacică, guriste care răcnesc romanțe sau chiar manele, chelneri în ie și ițari, dar cu adidași în picioare... De-abia în al doilea rând vine meniul, care nu oferă nici o surpriză: ciorbă de burtă, mămăligă, sarmale, ceafă de porc la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și cu un anume univers cultural”. Investigând fundamentele operei, criticul se oprește inițial la „sentimentul misterului cosmic”, pe care îl evidențiază în toate componentele operei lui Blaga, inclusiv în filosofia sa. Gândirea magică și gândirea mitică - consideră exegetul - își au sorgintea în copilărie și în orizontul satului, văzut mai apoi ca sat-idee sau sat-suflet, cu reverberații multiple în lirica blagiană. Întoarcerea poetului, suprasaturat de cultura filosofică europeană, în acest univers are semnificația unui gest ritualic de cufundare în lumea fabuloasă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
românesc în căutarea propriului chip, Național și universal în arta filmului, considerate de autor „argumente preliminare”, dezvoltate în volumele O voce din off (1973), Voci și vocații cinematografice (1975). Dintre numeroasele puncte de vedere susținute cu o argumentație estetică de sorginte marxistă (unele intervenții sunt publicate în „Studii și cercetări de istoria artei”, „Revue roumaine d’histoire de l’art” ș.a.), semnificative prin pertinența analitică sunt pledoariile pentru o estetică a filmului contemporan, considerațiile privind receptarea spectacolului cinematografic sau specificitatea „lecturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
Rolla al lui Alfred de Musset, ca în poemul Raul (1875), un imn adus iubirii pure, care nu ar putea exista decât într-o altă lume, a morții. Iubirea ia forma invariabilă a obsesiei, senzualismul fiind însă unul convențional, de sorginte livrescă. Legenda Nurului (1877) preia, stângaci, simbolul prezent în stihurile lui Costache Conachi, pe care îl transpune în experiența proprie. „Nurul” reprezintă o iubire spiritualizată prin durere și suferință, ale cărei tărâmuri încep dincolo de rațional. Împotriva labilității destinului P. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
la 13 în 1881 apoi la 33 în 1891.377 Însă aproape toate folosesc limba engleză și se preocupă prea puțin de aspectul identității culturale. Așadar, factorii care acționează în sensul lansării expresiei moderne a naționalismului irlandez, nu sînt de sorginte culturală, și nici nu sînt legați de ideea suveranității populare ce prezidase mai înainte nașterea națiunii liberale. Acționarea acestora este generată de trei termeni diferiți. Primul dintre aceștia, cu o îndelungată existență, se bazează pe resentimentul plurisecular provocat de către dominația
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aici, În țări străine, [...] din pricina asupririlor ungurești”. Stăruind asupra acestui subiect, cineva atrăgea chiar atenția că „istoriografia problemei emigrării românilor În America are, totuși [...], lacune serioase. Astfel, cu toate că pentru cei mai mulți cercetători cauzele emigrării erau considerate a fi fost exclusiv de sorginte economică și socială, nu se poate nega Însă că această realitate era strîns legată de determinările politice ale regimului dualist din Ungaria”. Justificîndu-și afirmația, autorul citat arăta că „un elocvent argument În a ilustra și substratul etnico-politic al emigrării Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
propune o gândire a cunoașterii din trecut într-o manieră originală și personală. Ceea ce obosește în cărțile sale, ceea ce îi sperie pe cei cu trăiri intelectuale sau intelectualiste, care au încercat să-l citească, nu sunt atât problematizările sale de sorginte teoretic-istorică, nu sunt problemele pe care Foucault le analizează și le ridică pe un fond de cunoaștere istorică, ci însăși maniera sa de a filosofa dintr-o perspectivă existențialistă și fenomenologică, dandysmul său filosofic. În același timp, dandysmul scriptic foucauldian
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gradual. Aceste norme de comportament sexual și politic au fost elaborate de către o serie de spirite a căror experiențe de viață au fost contrare teoriilor acestora. Să ne amintim de Sf. Augustin sau de Machiavelli! Pe terenul acestor contrarii de sorginte istorică s-a putut întemeia filosofia dialectică hegeliană. De aici și principiul, ce încă ne guvernează, că progresul societății nu se poate realiza decât printr-o serie de contradicții, de lupte și de confruntări care, în final, ne conferă o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tu să-l poți vedea sau să fii interesat de existența acestuia. Însă panoptismul implică și un exces de supraveghere, astfel că vedem puncte de control și camere de filmat peste tot în societate. Formarea individului este o concepție de sorginte liberală, contrară societății ca un mecanism perfect, unde orice eroare și orice ilegalitate să fie ușor de reperat. Astfel, acest individ modern, format ca o entitate distinctă, respinge tendințele totalitare pe care societatea modernă, al cărei motor este capitalismul, le
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de matură nici azi pretutindeni în lume. Este doar o iluzie că trăim în societăți civile dezvoltate, unde nu ne mai rămâne nimic de făcut, decât să privim... "spectacolul politic". Toată această utilizare verbală (cotidiană) "trebuie/nu trebuie..." este de sorginte totalitară. Individul modern se află sub incidența normelor, a regulilor care îi spun ce trebuie și ce nu trebuie să gândească, să facă. El trebuie să se afirme, să se formeze social și cultural, dar în acelasi timp nu trebuie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
celelalte forme de cunoaștere, rămase într-un stadiu de negândit. Atât timp cât aceste discipline socio-umane nu se află în acord cu o evidență istorică și aplică tot felul de raționamente, argumente, judecăți de valoare, decupate dintr-o gândire tehnică, abstractă, de sorginte fizico-matematică, la ingerințele imediatului, ele sunt într-o falsitate a gândirii și nu au nici un fundament logic și epistemic. A gândi cu istoria este prima condiție pentru altfel de gândiri. Cum se poate întemeia o analiză anistorică pe o problematică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
această "prindere între condiții", deopotrivă personale și social-politice, creează reprezentarea ca originalitate și ca posibilitate multiplă de a spune/ arăta. Reprezentările și orice posibile reprezentări se află în actul de a spune, de a face. Numai într-o societate de sorginte latină Vorbele (din vânturile mediatice) devin "importante" în raport cu faptele concrete și umane. Decalajul de gândire, de practică social-politică între societățile gintei latine și cele nordice sunt evidente. Multe vorbe, puține fapte... Sărăcii enunțiative, acte hermeneutice par excellence, dar și imobilitate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mediei, care vedea în el un istoric al discontinuului); 3) istorie-cunoaștere. O istorie îndreptată împotriva concepției tradiționale despre memorie; o istorie ce pune în practică "o cu totul altă formă de timp"201. În concepția foucauldiană, această istorie efectivă de sorginte nietzscheană ar presupune trei mari utilizări ce sunt împotriva acelora proferate de Platon. Aceste utilizări foucauldiene sunt: 1) o atitudine parodică și bufonă a tratării trecutului istoric; 2) disocierea sistematică a propriei noastre identități; 3) sacrificarea subiectului cunoașterii prin destructurarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a criticii lui C., care se vrea una totală, realizând un echilibru (fie și relativ) între tradiționalism și modernism, între analiza sincronică și cea diacronică a literaturii concepute ca un întreg sistemic. Un alt principiu definitoriu al modului critic de sorginte călinesciană, practicat consecvent, este convingerea potrivit căreia critica trebuie să fie organic legată de cunoașterea istoriei literaturii naționale și universale, aceasta din urmă oferindu-i o vastă perspectivă comparată. Culegerea de „eseuri duminicale” Cicatricea lui Ulysse (1982), dar și Duminica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Domnului nostru Isus Hristos.” ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn kaì theòs pásQs parakaleseÄs (2Cor 1,3): „Tatăl milostivirilor și Dumnezeul a toată mângâierea.” hežs theòs kaì patgr pántÄn... (Ef 4,6): „Unul este Dumnezeu și Tatăl tuturor...” Uneori se întâlnește expresia de sorginte veterotestamentară ho theòs tÄÎn patérÄn, „Dumnezeul părinților” (Fp 5,30; 7,32; 22,14): acest nume apare în propovăduirea apostolica, având funcția să sublinieze continuitatea dintre credință lui Israel și credința Bisericii, faptul ca „Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prezenți o „consacrare”, le-a dăruit o experiență prin care ei se vor deosebi de ceilalți, de cei absenți, le-a dat sentimentul că au primit și poartă cu ei, dacă nu un obiect magic, cel puțin un mesaj de sorginte aparte, poate miraculoasă. Astfel, pelerinajul ca o călătorie către Întâlnirea cu altul le-a oferit celor care s-au abandonat acestei experiențe șansa să devină alții. (M. Coman, 2003, pp. 160-163) Granițe și Întrepătrunderitc "Granițe și Întrepătrunderi" Pelerinajul este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care i-a dat viață și cu care, mai târziu, după ce și-a omorât fără să știe tatăl, a comis incestul. La fel, cântecele funerare din folclorul românesc pun accentul pe călătoria inițiatică și eforturile de separare (prin gesturi de sorginte magică) de lumea celor vii, fără a fi foarte preocupate de stabilirea unor ierarhii a meritelor pământești și, În funcție de acestea, a unei „distribuiri” a celui dispărut Într-un anumit sector al lumii de dincolo. Din cântecele funerare se desprinde o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autorului comic, imprevizibil, situat la antipodul regularității, comicul are ca efect final producerea unei stări de surpriză, generatoare, așa cum observam anterior, a râsului reconfortant. Definiția formulată de Croce conceptului ,,pseudoestetic" de comic, îmbinând și considerațiile care decurg din teoria de sorginte kantiană, preluată și dezvoltată de Freud, se sprijină tocmai pe efectul produs după depistarea acestui element surpriză, care bulversează cursul firesc al lucrurilor: ,,Comicul este neplăcerea lăsată de percepția unei ciudățenii și urmată imediat de o mai mare plăcere, aceasta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în paginile maturității artistice devine ironia, înțeleasă nu doar ca procedeu retoric, ci și ca mod de contemplare a existenței, ca viziune estetică și chiar ca filosofie. Atitudinea detașată, discret semnificativă adoptată de Caragiale este, așa cum am subliniat deja, de sorginte socratică. La maieutica de tip socratic trimite și predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
până la romanul însuși care le înglobează, le alipește într-un patchwork de texte redactate în stiluri diverse și le reficționalizează în acord cu scopul declarat al coautorilor-naratori, de "a experimenta [...] un roman (despre) senzațional"183. Acest tip de polifonism "de sorginte caragialiană"184 este principiu de structurare internă și a romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineața pierdută, veritabilă simfonie textuală dirijată din umbră de un autor care "refuză să apară pur și simplu"185. Partiturile conținând discursurile vorbite sau doar gândite ale personajelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale și dinamismul carnavalesc al tablourilor, sugerate de maniera de interpretare a bucăților simfonice, înlesnesc regresia temporală în lumea lui Nenea Iancu, devenit el însuși personaj într-o schiță de sorginte caragialiano-simionesciană. Prezentat defavorabil prin prisma celorlalte personaje procedeu frecvent la Mircea Horia Simionescu controversatul homo duplex apare aici perfect integrat imaginarului său, nu ca simplu observator și scriptor al comediei umane, ci de-a dreptul caragializat, întruchipându-i simultan pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vietnameze, japoneze, indiene) dau savoare. Din amestecul de arome din tradiții etnice complet diferite se năștea după 1990 bucătăria australiană modernă. Puternice arome asiatice, iarba de lămâie, coriandrul, ardeiul de Cayenne și nucșoara pot fi adăugate la multe mâncăruri de sorginte europeană. Carne de cangur prăjită din Canton, barramundi cu curry verde thailandez, paste cu gândaci de Balmain, crevete cu lămâie, tartar cu păstrăv de ocean, cu rosti de cartofi și wasabi, mușchi de cangur și file de emu cu condimente
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]