16,835 matches
-
o farfurie zburătoare cu o grămadă de suveniruri de vânzare. Totuși, cele mai multe nu sunt suveniruri ale viitorului. Sunt tricouri cu inscripții ecologiste și baticuri și chestii vopsite de mână din bumbac sută la sută natural, pe care nu le poți spăla împreună cu altceva pentru că se decolorează mereu. Casete cu balene care cântă în timp ce fac sex. Alte lucruri pe care le urăsc. Brandy pleacă în căutare de relicve și artefacte din viitor. Acrilic. Plexiglas. Aluminiu. Polistiren. Radiu. Seth se duce la balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de călugărițe, zice Brandy. Muncitoare, stilistă chibzuită cum este, Brandy Alexander scoate deja niște tul din poșetă, tul roz și dantelă și mileu, și mi le așază pe cap. Zice: — Nu trebuie să te machiezi. Nu trebuie nici măcar să te speli. Un văl bun e echivalentul ochelarilor de soare reflectorizanți, numai că pentru tot capul. Un văl bun e ca și când ai sta în casă, îmi zice Brandy. Claustrată. Singură-singurică. Aruncă șifon galben. Mă înfășoară în nailon roșu cu model. Așa cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de atunci, doar fleacuri, făcute pe jumătate, un soi de asistență tehnică temporară, misii pe care le-ar fi refuzat pe vremea cînd nu era decît un asociat, un colaborator extern al Serviciului. Acum nu avea încotro, cineva trebuia să spele și latrinele în lumea asta!, se achita corect, cu un sentiment de sastisire în suflet, învecinat cu greața de sine. Era un om la patruzeci și cinci de ani, în acel an, către toamnă va împlini patruzeci și șase, burlac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu lat cu ulei, care putea fi spălat ușor și restul dat în humă după dorința expresă a lui Mihai Mihail, ca să-i aducă aminte, se spunea, de anii copilăriei, cînd era flămînd, dar fericit, spre deosebire de starea actuală, cînd era exact pe dos, s-a prelins pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă, frecîndu-i pielea pînă cînd a crezut că-i va țîșni sîngele prin pori și i-a dat să bea din nou o singură cană cu șampanie dintr-o sticlă nouă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luat pînza pe nimic și au uscat-o în niște subsoluri cu țevărie caldă la fabrica de postav din Buhuși. S-a uscat prea repede ori au pus prea multe chimicale la spălat, că de spălat au trebuit s-o spele tot acolo, în fabrică, așa încît pînza s-a copt fără ca să poți să-ți dai seama cu ochiul liber. O luai, îți făceai cămașă ori bluză și la prima ploaie ori la prima spălătură se deșira toată. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu știuseră ce cumpără și plătiseră o nimica toată pentru o nimica toată. Marfa, cîtă scăpase neudată, ajunsese la ei și se desfăcea în fîșii dacă o udai. Iar la Vladia, dacă nu ploua, era praf și trebuia să-ți speli cămășile, iar dacă te prindea ploaia cu o cămașă din asta pe tine... Fusese felicitat pentru acțiune și mai ales pentru raportul inteligent și îngrijit, începuse o vreme în care nu prea erau evenimente și orice "caz" era bun pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și stăpînul casei nici nu putea fi vorba. Bîlbîie nici nu tresări. Poate îl văzuse înainte de a se apropia și de aceea nici măcar n-a clipit. Și-a dus paharul la gură, și-a înmuiat buzele, mai mult ca să le spele de urma icrelor de Manciuria, a înclinat ușor fruntea, ca pentru a-l saluta ori pentru a se face auzit mai bine, în camera tapetată cu mătase se auzea un zumzet înfundat, erau vocile care se încîlceau, cam toți invitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi deslușită în întunericul cel mai grozav, însă un mort devine de nevăzut, ca tot ce-l înconjoară, a mormăit ceva, "vin" ori "sînt aici", barcagiul l-a auzit și s-a liniștit. A coborît la apă și s-a spălat îndelung, simțea întrebarea celuilalt, după ce s-a așezat pe fundul bărcii. A zis: "A trebuit să omor un Hanț". Barcagiul a fluierat încetișor a admirație, "ești tare, Îngere, eu să fi fost în locul tău făceam pe mine". Atunci, prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi fost în locul tău făceam pe mine". Atunci, prima dată cînd a omorît un om, un dușman, dar un om totuși, a încercat să fie nemilos cu sine și nu cu celălalt, " Eu am făcut. De ce crezi că m-am spălat în Dunăre?" Barcagiul n-a înțeles nimic. A amuțit și toată traversarea s-a petrecut într-o tăcere desăvîrșită. Cînd a fost să coboare din barcă omul a sărit să-l ajute și l-a auzit șoptind "vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-și la ureche, râzând și mângâindu-se, exact în același loc în care îl ducea și pe el de fiecare dată, sub un stufos purau cu ramuri răsucite, la câțiva pași de apă călduța a mării, în care să se spele după aceea, locul unde îi plăcea să se dăruiască bărbaților înflăcărați. Cu cine o fi de data aceasta? Se rușina pentru această întrebare. Simplul fapt că stătea ascuns în spatele unui palmier, spionând o pereche care era liberă să facă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
concentrăm toate eforturile către construirea unei nave mari, cu care cei mai destoinici navigatori și cei mai viteji războinici să plece pe mare, si sa nu se intoarca fără să fi recuperat ce-i al nostru și fără să fi spălat cu sânge jignirile aduse. Se lasă o tăcere adâncă, în care toți se priveau, iar Amó Tetuanúi, tatăl lui Tapú, exprimă simțământul general: — Dar tu, care ești acum cârmuitorul nostru, ce crezi? — Eu sunt deja foarte bătrân, răspunse Hiro Tavaeárii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unei nave ceva mai mici decât aceasta, în timpul uneia dintre lungile călătorii pe care tatăl lui, și el Mare Navigator, le făcea către arhipelagul Tonga - unde o cunoscuse pe tânăra lui soție - și cel mai bun mijloc de a-l spală de sângele care-l acoperea în momentul când sosise pe lume fusese acela de a-l scufundă în apa mării. Încă de la trei ani, de la moartea mamei lui în urma unei nașteri pe uscat, Miti Matái își însoți tatăl în lungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să sară pe plasă, să se prindă de ea și să-și potrivească fundul în unul din ochiurile pătrate, cu latura de circa douăzeci de centimetri. După ce terminau, măi coborau cam un metru și lăsau că apa mării să-i spele. Dacă era foarte cald, puteau chiar să facă o mică baie, fără să trebuiască să oprească vasul pentru asta. De asemenea, pe plasa erau tăiați peștii mai mari, înainte de a fi aruncați pe punte, ca să nu o murdărească de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cântece mai bine de o oră, trecu la sacrificarea a tot felul de animale domestice, mânjindu-se atât de tare de sânge, încât atunci când termină s-ar fi putut crede că-și tăiase propriul gât. Apoi intra în apă, se spală bine și de acolo strigă încă o oră, chemându-l pe Teatea Maó, cu toate că știa foarte bine - sau tocmai de aceea - ca un imens rechin alb nu s-ar aventură niciodată în apele puțin adânci ale unei lagune înconjurate aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o sudoare acra și se putea afirmă, fără teama de a greși, că fiecare centimetru pătrat al acestor haine se transformase într-un cuib de paraziți, la fel ca și părul lor lung, care părea să nu mai fi fost spălat de luni sau chiar de ani de zile. Dar toate acestea trecură pe planul al doilea atunci când, la numai câteva ore după ce puseseră piciorul pe insulă, polinezienii descoperiră, uimiți, că străinii aduseseră cu ei și un mare număr de rozătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui parcă-i un animal din ălea pe care le vâna Hemingway... Lumea asta cufundată în vise, toți ăștia ne-ar crede nebuni. Oamenii ăștia care-s încă în așternut or să mai doarmă vreo oră, apoi or să se spele pe față, la subsuori și-ntre picioare, înainte de-a se duce la munca de toate zilele. Trăind aceeași viață, în fiecare zi. Oamenii ăștia ar plânge să vadă c-am plecat, dar ar plânge și dacă ne-am îmbarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scoate morcovul și îl ascunde, lunecos, împuțit, între hainele murdare de sub pat. După cină se duce să caute morcovul și ia-l de unde nu-i. Toate hainele murdare le-a luat maică-sa când el era la masă, să le spele. Nu se poate să nu fi găsit morcovul, cioplit grijuliu cu un cuțit de tranșat, încă strălucind de lubrifiant și puțind. Prietenul ăsta așteaptă luni de zile cu un nor negru deasupra capului, așteptând să-l ia ai lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
studenți de medicină tinerei și atrăgători. Vor depune o cerere pentru metadonă gratis și își vor croi încet încet calea spre heroină. Vor urma cursuri de perfecționare vocațională pentru adulți. Vor frige hamburgeri. Vor învăța să șofeze și să-și spele hainele, apoi își vor croi calea spre pătura inferioară a clasei de mijloc. Noaptea, când Packer și Evelyn se îmbrățișează sub câte-un pod sau pe cartonul așternut peste vreo gură de canal caldă din care ies aburi, când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Domnul Whittier avea atâta dreptate fără măcar s-o știe. În seara aceea, Bucătarul Asasin a intrat la un moment dat în salon, ținând în mână un cuțit de dezosat. S-a uitat la Whittier și a spus: — Mașina de spălat nu mai merge. Acum trebuie să ne lași să plecăm... Domnul Whittier și-a ridicat privirea, cu gura plină de Tetrazzini de curcan, ronțăind, și a spus: — Care-i problema cu mașina de spălat? Și Bucătarul Asasin a ridicat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a spus: — Care-i problema cu mașina de spălat? Și Bucătarul Asasin a ridicat mâna cealaltă, din care atârna ceva. A spus: — Un ostatic disperat a tăiat cablul... Care-i atârna din mână. Și după asta n-am mai putut spăla haine, un alt punct în povestea care avea să fie vaca noastră de muls. În clipa aceea domnul Whittier a gemut și și-a vârât degetele unei mâini în turul pantalonilor. A spus: — Dnă Clark? Apăsând cu degetele un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
obiecte. Nimeni nu spune că e vina tipilor de la district. Că s-au făcut de minune. Nu-i o surpriză că manechinul Betty a fost luat acasă la ea de Cora. A reușit să-i clătească întrucâtva plămânii. I-a spălat și i-a aranjat peruca roșie extravagantă. Cora a cumpărat o rochie nouă pentru torsul lipsit de brațe și picioare. Și un colier de perle false. Cora nu putea arunca la gunoi ceva atât de neajutorat. I-a rujat buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prânz și a cumpărat o lamă. Două. Trei lame. Cinci. La următoarea rotație, când fetița ajunge pe biroul ei, Cora o duce la baie și o așază pe marginea chiuvetei. Îi șterge cu un șervețel rujul de pe buzele roz. Îi spală și piaptănă părul uns. În timp ce următorul detectiv bate deja în ușa încuiată a băii, Cora îi spune fetiței: — Iartă-mă. Iartă-mă. Iartă-mă... Îi spune: O să fie bine. Și vâră o lamă adânc în vaginul moale de silicon. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
imersată în baia de stopare (o soluție de acid acetic în concentrație de 2-3%) timp de un minut, după care este fixată timp de aproximativ 5 minute (fiecare fixator are timpul de fixare inscripționat pe etichetă). După fixare, fotografia este spălată bine timp de 15-20 de minute și uscată pe o suprafață verticală plană. Fotografiile pe suport de hârtie se uscau în trecut cu ajutorul unor uscătoare electrice. Detalii privind realizarea fotografiilor alb-negru și color Hârtiile fotografice cu contrast variabil pot reda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
cu dragoste și o invita să-i stea alături în copacul miraculos. Ema se trezi transpirată, înăbușită de un sentiment al reușitei pe care nu-l mai trăise. Se îmbrăcă în fugă și se repezi afară, fără să se mai spele și să stea la masă. Se opri în fața pomului de la poartă și privi în sus, spre creanga din vis. Era atât de departe că ameți. O văzu, cu ochii minții, pe verișoara ei stând agățată cu picioarele în coroana înverzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]