3,995 matches
-
el: — Pe Tine preamărindu-te, cu rugi tremurătoare și cu sufletul aprins de credință... Cine vorbește...? — ...îți aducem prinos, ca să ne purifici, Mars pater, un porc, un berbec și un taur... Un gând răzleț îl avertizează că riscă să ațipească. Speriat, des chide iute ochii. Îl vede pe rex îngenucheat: — Zeule nemuritor, milostivește-te de poporul roman... Marele Pontif își pune la rândul său palmele pe altar: — ...îndepărtează de la noi și apără-ne de dezastrele văzute și nevăzute ce ne pândesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
glorie a manufacturilor din Alexandria! oftează cu tristețe. Câtă risipă inutilă... Ați văzut cum una dintre victime s-a zbătut și a scăpat? se aude o voce înfundată din spate. — Nici taurul n-a venit de bună-voie, îi răspunde alta, speriată. Vorbele trec un timp pe lângă el fără să-l atingă. Se gândește că întreg ritualul este încorsetat în reguli ridicol de stricte și în tradiții ancestrale fără nici o noimă. Orice eroare devine un semn de rău augur, iar o simplă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
internet, cu această poveste de dragoste inventată, cu un tip pe care nu l-am văzut niciodată, și a fost amuzant, mi-a dat ceva pentru care să merg mai departe, dar acum... acum că am ajuns, sunt atât de speriată. Nu pentru că ar putea fi oricine, adică un criminal cu un topor, un pedofil sau un violator. Deși toate astea mi-au trecut deja prin minte, sunt mai mult speriată că am bătut atâta drum și... dacă nu mă place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
departe, dar acum... acum că am ajuns, sunt atât de speriată. Nu pentru că ar putea fi oricine, adică un criminal cu un topor, un pedofil sau un violator. Deși toate astea mi-au trecut deja prin minte, sunt mai mult speriată că am bătut atâta drum și... dacă nu mă place? Știu că Geraldine ar răspunde că poate n-o să-l plac eu pe el, dar asta e un pic irelevant, pentru că niciodată n-am mai avut de ales. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
meu, și asta este cu adevărat diferit. ― Copilul dinăuntru? întreabă Ben, ușor confuz, pentru că n-are nici cea mai mică idee despre ce tot vorbește ea. ― Absolut, răspunde ea, dând din nou din nou. Copilul din mine. Acel copil singur, speriat și nesigur care trăiește în fiecare dintre noi. ― A, da, spune Ben, cu tipica rezervă britanică. Clar. Și cum ai ajuns să-ți găsești tu... ă... copilul din tine? ― Am luat niște lecții de renaștere, a fost minunat, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă cu fața înzeită, Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită, Poporul împărat. Sculați-vă!... căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcnește la popoare Ca leul speriat; Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea, Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, Ci-aievea s-a serbat. Încingeți-vă spada la danțul cel de moarte, Aci vă poarte vântul, cum știe să vă poarte A țopăi în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
punte împreună cu toți marinarii spanioli și cu mateloții japonezi în stare de alarmă și așteptau furtuna legați de frânghii de salvare. Corabia începu să se legene din ce în ce mai tare. Lumânarea căzu de pe masă cu o bufnitură, iar cărțile alunecară de pe poliță. Speriat, am ieșit din cabină și am dat să urc pe punte, dar când mi-am pus piciorul pe scară, vasul s-a înclinat pălit de o lovitură cruntă. Era să mă prăvălesc pe scară. Aceea a fost clipa când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
repeta el întruna. Însă Riku se strânse la pieptul său asudată toată și își lipi fața de a lui. „Degeaba pleci”, murmură ea gâfâind, „tot n-o să primim înapoi pământurile din Kurokawa.” El se retrase de lângă Riku și o întrebă speriat: „Știe și unchiul?” O văzu încuviințând și se ridică uluit. În acel moment se trezi. Se murdărise. Dintr-un colț al cabinei încă umed din cauza inundației din timpul furtunii, se auzeau sforăiturile când mai puternice, când mai slabe ale unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă de fustele căreia se agățau trei copii murdari. Sunt preot, zise Velasco tare. Sunt preot. N-ai de ce să fugi. Femeia și copiii îi întoarseră niște priviri speriate, ca de dobitoace. Înțelegi spaniola? Femeia strigă ceva cu o voce ascuțită ca de pasăre, dar nici Velasco nu putu desluși ce spunea. Liniște! În clipa aceea, Tanaka își ciuli urechile și-l opri pe Velasco. El singur auzise ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
O, Doamne, e prea mare și doare rău. Nu se poate. O, Jim. Jim. Scândurile erau tari și reci și pline de așchii, iar el era greu și Îi făcea rău. Liz Îl Împinse, atât era de Înțepenită și de speriată. Jim adormise. Nu putea să-l dea de pe ea. Reuși să se scoată de sub el, se ridică-n picioare și-și Îndreptă rochia și haina, apoi Încercă să-și pună părul În ordine. Jim dormea, cu gura puțin deschisă. Liz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dimineața, pe coridorul Închisorii. Coridorul era strâmt și Înalt, cu șiruri de celule pe fiecare parte. Toate celulele erau ocupate. Deținuții fuseseră aduși acolo ca să fie spânzurați. Cinci dintre ei erau În celulele din față. Trei erau negri. Erau foarte speriați. Unul dintre albi stătea pe haina Întinsă pe jos cu capul În mâini. Celălalt se-ntinsese pe haină cu o pătură Înfășurată pe cap. Ieșeau spre spânzurători printr-o ușă făcută-n perete. Îi așteptau șapte oameni, printre care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
familia de cuvinte a verbului a lupta. 5. Alegeți: un text pentru a-l povesti; un text pentru a deveni începutul sau sfâșitul unei compuneri Povestea unei picături de apă M. Ghiviriga — Nicu! Nicu! Nicu! — Cine mă strigă? întreabă Nicu speriat. Știa doar că este singur în bucătărie. Pic, pic, pic. Nu mă lăsa să cad, Nicule, am să alunec pe canal și mi-e frică, prinde mă. Băiețelul prinde picătura de apă pe o farfurioară. — Îți mulțumesc, Nicule... — De unde știi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
oare, ca un scai, la drum, Să se oprească-n dreptul meu anume ? Ce vânt vrăjmaș și mohorât Ca pe-un macieș pitic l-a scuturat, De-a mai rămas dintr însul doar atât: Un ghem de spini, ostil și speriat ? O fi având el oare pui ? Mă-ntreb, deși nu pot pricepe: Cum sug ei fără să sențepe În ghimpii lui ?... Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
frumos aici, spuse Marlena, chiar și pe ploaie. Nu știa dacă să se uite spre cameră sau la femeia În roz, așa că s-a uitat În ambele părți, când la una, când la alta, astfel Încât privirea ei părea furișă și speriată. Harry Își luă poziția de televiziune, spatele mai drept, pieptul Înainte, o privire dârză și onestă drept spre cameră: Acest loc este Într-adevăr spectaculos. Aici făcu un gest către o grindă pictată cu migală. Absolut Încântător. Nu avem nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi informă cu promptitudine pe ceilalți În legătură cu ceea ce văzuse. „Nenorociți aroganți!“ Însoțit de sunetist și de cântăreț, alergară În direcția celui mai sfânt și acum celui mai profanat loc de Închinăciune, strigând furioși. Marlena și Esmé Îi urmară, nedumerite și speriate. Harry fu surprins văzând grupul gălăgios și agitat care venea spre el. Se uită În jur să vadă dacă nu cumva templul luase foc. Urmau să se Înece În vreun potop neașteptat sau ce? De ce erau bărbații ăia așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
argumentul sentimental: — După cum știți cu toții, această călătorie a fost pusă la cale cu dragoste de scumpa noastră prietenă Bibi Chen, organizată cu minuție În ideea că va fi educativă și spirituală. Dacă dăm bir cu fugiții acum ca niște șoareci speriați, vom rata unele dintre cele mai speciale aventuri din viața noastră. Nu vom simți stropii spectaculoaselor cascade din defileul Saltul Tigrului... Esmé Își coborî puțin colțurile gurii. Ar fi trebuit să meargă și acolo? Nu vom mai călări Împreună cu localnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să urle: — Nu-l las aici! Dacă vreți să-l lăsați aici, rămân cu el. Încă de noaptea trecută, Esmé știa că inevitabilul se va petrece. Or să afle ce făcuse și, pentru că ținuse secretul atâta timp, era atât de speriată Încât tot ce putea să facă acum era să urle. La acest sentiment de disperare contribuiau din abundență și hormonii pubertății. Harry ridică eșarfa pe care Esmé o confecționase dintr-un tricou, iar acolo, protejat de brațul fetei, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry, plin de rușine și indignare. Ridicându-și privirea, văzu că toți din autocar se uitau la el. —Esmé, termină chiar acum! spuse Marlena. Harry, amintindu-și de pregătirea lui ca behaviorist, Își recăpătă calmul. Când era vorba de câini speriați, nu ajuta la nimic să țipi la ei. Se transformă Într-un monument de stăpânire de sine. — Sigur că nu o să ți-l ia nimeni, spuse el pe un ton blând. Sunt veterinar și pot să-mi dau seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
protectoare. Canapeaua fu extirpată ca o tumoare și apoi lăsată să se desfacă până la o dimensiune atât de mare Încât ți se părea imposibil să fi Încăput Într-un pachet atât de mic. Pasagerii - trei bărbați și o femeie - păreau speriați și amărâți. O bătrână se apropie de mașină oferindu-le ouă de vânzare sub formă de gustare. Oamenii nici nu se uitară la ea. Pernele canapelei fură desfăcute și ele, iar mâini nerăbdătoare Începură să le frământe. Soldații le ordonară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
veninoase. Iar ceilalți - era de-ajuns să te uiți la ei - cu fețele trase, aruncând priviri speriate În jur. Acum se simțeau și ei așa cum se simțise ea În ultimii zece ani, mereu la pândă, anticipând pericole necunoscute, confuzi și speriați de ce li s-ar putea Întâmpla, pe când pe ea o prinsese totul pregătită. Se simțea - care era senzația? - liberă. Da, era liberă, ieșise din Închisoarea invizibilă. Se simțea din nou ca Înainte de crimă, când putea merge oriunde, putea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dat câte o sută de dolari de fiecare. Nu ar trebui să fim torturați până la moarte din cauză că a căzut un pod și am vrut sa fim generoși. Esmé nu spunea nimic. O mângâia pe Cuțu-Cuțu. Marlena presupuse că era prea speriată pentru a vorbi. Dar Esmé avea norocul să fie Înzestrată cu punctul de vedere al unui copil - adulții reacționau exagerat În orice context și, În timp ce lucrurile erau Într-adevăr Înfricoșătoare, principala ei grijă era să se asigure că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îmi era greu să muncesc în asemenea condiții. Aveam mai tot timpul coșmaruri. Imaginea celor trei conductori cu lingurițele în gură îmi apărea până și-n vis. Vedeam sute de trupuri aliniate pe pământ. De multe ori mă trezeam noaptea speriată. Așa cum am mai spus, la gura de metrou dinspre Ministerul Comerțului și Industriilor erau oameni întinși pe jos, care făceau spume la gură. Jumătate de stradă era un adevărat iad, iar pe jumătatea cealaltă, oamenii se duceau liniștiți la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apa dintr-o sticlă și apoi a aruncat-o în portbagaj. Cu toate că fusese extrem de precaut, gazul sarin începuse să-și facă efectul și asupra lui. Nu putea să vorbească normal, respira foarte greu. Pulpa de la piciorul stâng îi tremura incontrolabil. Speriat, Hirose și-a injectat imediat în coapsă antidotul cu sulfat de atropină, pe care i-l dăduse Hayashi Ikuo. Pentru că era expert în chimie, știa cât de puternic poate fi gazul sarin, dar fusese chiar mai toxic decât se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am ajuns la următoarea concluzie: «Panoul care cere eliberarea familiei Sakamoto e periculos, să renunțăm la el.» Când ieșeam din casă, îmi era frică. Nu puteam să ghicim când și unde aveau să acționeze. Înainte, nu eram chiar atât de speriați. Erau răpiți oameni, dar n-am crezut nici o clipă că aveau să-i omoare. Probabil că nici n-am vrut să ne gândim la asta. — Incidentul Matsumoto a avut loc în iunie, atunci încă nu exista suspiciunea că „este mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Dacă tot ajunseserăm până aici, am hotărât ca cele patru prefecturi să continuie pregătirile. Dar, tocmai atunci s-a produs cutremurul devastator din Hanshin. Au avut un noroc teribil. — De Anul Nou domnul Nakamura și domnul Takimoto, deja erau foarte speriați. Cu toate acestea, poliția nu a făcut nimic. Da, așa e. Eram îngrozit. Avocatul Takimoto fusese atacat. Pe 4 ianuarie 1995 a fost intoxicat cu un organofosfat și se luptă cu mortea. În februarie 1995 ne-am adunat cu toții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]