2,733 matches
-
autoritatea centrală, oricare ar fi fost ea. Legătura dintre autoritate și mase s-a realizat cu ajutorul elitelor culturale, care s-au implicat în difuzarea mesajului dorit (Jean-Marie Domenach, op. cit., pp. 71-83). 48 Eric Frattini, Sfânta Alianță 500 de ani de spionaj la Vatican, traducere de Zully Mustafa, Editura Tritonic, București, 2009, p. 7. 49 Comunitatea internațională nu a negat personalitatea internațională a Bisericii Catolice. Nicio altă instituție cu relevanță politică nu a prezentat aspecte așa complexe și variate care au implicat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mare decât aceea de a-l avea ca oaspete și asta pentru toată lumea chiar și pentru prinți și oameni sus puși, dar ursul meu nu era mulțumit!"289 Din acest moment totul conspiră împotriva lui, spațiul primitor devine focar de spionaj, rețea de priviri inchizitorii: De îndată ce se stabilește undeva, lucru știut întotdeauna dinainte, pereții, pardoseala, broaștele ușilor totul e potrivit în jurul lui pentru a ajunge la scopul propus și e înconjurat de cine trebuie și anume de iscoditori veninoși, de vicleni
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu satul, cu Castelul, care ar autoriza o construire de sine care permite ieșirea din chinurile unei oglinzi ciobite, adică din aceste imagini fără încetare fugare, incapabile să trimită imaginea vreunei identități. Romanul pare să înceapă ca un roman de spionaj sau un roman polițist. Suspensul este creat de către acest om care sosește, un fel de vagabond, de aventurier, un fel de picaro sau de escroc ale cărui uneltiri par destul de dubioase. Marthe Robert notează tocmai că, într-un prim fragment
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
declară: "Dacă poți să obții prețul râvnit, ești gata de orice: mă vrea Klamm, mă dai lui, vrea că să rămâi lângă mine, rămâi lângă mine, vrea ca să mă alungi, mă alungi..." Dar această formă polițistă sau de roman de spionaj (spionajul este, de altfel, pus în scenă de către priviri care spionează prin găurile din uși și prin gaura cheii) foarte modern în factura sa (fiecare descoperire este cu atât mai tulburătoare cu cât ea este de o banalitate exemplară), nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Dacă poți să obții prețul râvnit, ești gata de orice: mă vrea Klamm, mă dai lui, vrea că să rămâi lângă mine, rămâi lângă mine, vrea ca să mă alungi, mă alungi..." Dar această formă polițistă sau de roman de spionaj (spionajul este, de altfel, pus în scenă de către priviri care spionează prin găurile din uși și prin gaura cheii) foarte modern în factura sa (fiecare descoperire este cu atât mai tulburătoare cu cât ea este de o banalitate exemplară), nu este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
septembrie 1951. în concepția regimului de la București, acest gen de înscenări judiciare demascau „obișnuita aparență nevinovată iezuitică” a Vaticanului. La 31 august 1951 organele securității au definitivat procesul-verbal de trimitere în judecată pentru „vina” de crimă de trădare de patrie, spionaj, complot împotriva Securității Statului în cazul episcopului Augustin Pacha, arestat încă de la 15 iulie 1950, și a „complicilor” săi. Principalele capete de acuzare erau: „intensă activitate profascistă” desfășurată cu încuviințarea Vaticanului, dată prin nunțiul Andrea Cassulo, și „o activitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
complot împotriva Securității Statului în cazul episcopului Augustin Pacha, arestat încă de la 15 iulie 1950, și a „complicilor” săi. Principalele capete de acuzare erau: „intensă activitate profascistă” desfășurată cu încuviințarea Vaticanului, dată prin nunțiul Andrea Cassulo, și „o activitate de spionaj începută încă din anul 1923, când a fost trimis de Vatican ca episcop de Timișoara și Banat”. „Astfel, prin Nunțiatură - continua rechizitoriul -, a trimis Vaticanului rapoarte informative asupra situației politice, economice, sociale, militare și în general din toate domeniile activității
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rechizitoriul -, a trimis Vaticanului rapoarte informative asupra situației politice, economice, sociale, militare și în general din toate domeniile activității de stat, din cuprinsul eparhiei sale”, iar „după 23 august 1944, Pacha Augustin și-a intensificat și mai mult activitatea de spionaj, rapoartele informative fiind mai dese, rețeaua de spionaj lărgită, luându-se măsuri deosebite de conspirativitate. în această perioadă - până la arestarea sa - a cules și transmis informații despre: Armata sovietică (1944-1945) - unități, armament, cantonări, direcții de înaintare etc.; Armata RPR - unități
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
politice, economice, sociale, militare și în general din toate domeniile activității de stat, din cuprinsul eparhiei sale”, iar „după 23 august 1944, Pacha Augustin și-a intensificat și mai mult activitatea de spionaj, rapoartele informative fiind mai dese, rețeaua de spionaj lărgită, luându-se măsuri deosebite de conspirativitate. în această perioadă - până la arestarea sa - a cules și transmis informații despre: Armata sovietică (1944-1945) - unități, armament, cantonări, direcții de înaintare etc.; Armata RPR - unități, efective, armament etc.; date despre situația economică (fabrici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și în general din toate domeniile activității de stat”. Principalii „complici” ai lui Augustin Pacha erau: Adalbert Boros, Joseph (Iosif) Schubert, ambii episcopi clandestini; Iosif Waltner, directorul Cancelariei Episcopiei de Timișoara; Ioan Heber, secretarul aceleiași Episcopii, „recrutați de către serviciul de spionaj al Vaticanului”. Din lot mai făceau parte doi cetățeni italieni, Eraldo Pintori și pr. Pietro Ernesto Clement Gatti, ultimul fiind acuzat de apartenență la „serviciul de spionaj al Vaticanului” și de faptul că “începând din octombrie 1950, a primit și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cancelariei Episcopiei de Timișoara; Ioan Heber, secretarul aceleiași Episcopii, „recrutați de către serviciul de spionaj al Vaticanului”. Din lot mai făceau parte doi cetățeni italieni, Eraldo Pintori și pr. Pietro Ernesto Clement Gatti, ultimul fiind acuzat de apartenență la „serviciul de spionaj al Vaticanului” și de faptul că “începând din octombrie 1950, a primit și transmis în străinătate, respectiv serviciului de spionaj al Vaticanului, prin intermediul curierului diplomatic al Legației Italiei din București, mai multe scrisori de la preoții Rotaru Mihai, Tătaru Ștefan, Mihoc
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
parte doi cetățeni italieni, Eraldo Pintori și pr. Pietro Ernesto Clement Gatti, ultimul fiind acuzat de apartenență la „serviciul de spionaj al Vaticanului” și de faptul că “începând din octombrie 1950, a primit și transmis în străinătate, respectiv serviciului de spionaj al Vaticanului, prin intermediul curierului diplomatic al Legației Italiei din București, mai multe scrisori de la preoții Rotaru Mihai, Tătaru Ștefan, Mihoc Martin, Schubert Iosif și de la Ordinariatul episcopal din Alba Iulia”. în același lot au fost integrați Gheorghe Săndulescu, Petre Topa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poziția Sfântului Scaun este cea a mons. Schubert”, scria în 1951 mons. Domenico Tardini Capitlului din București, într-un moment când episcopul clandestin invocat era deja arestat și acuzat că ar fi preluat de la Gerald Patrick O’Hara „agentura de spionaj organizată de Nunțiatură pe teritoriul RPR”. Succesorul lui Joseph Schubert, ca locțiitor de episcop, Hieronymus Menges, va fi și el arestat în 1952. Autoritățile comuniste i-au înlocuit însă pe episcopii arestați cu vicari generali care au fost excomunicați de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
făcut primii pași spre normalizare” - susține Cornel Burtică. „Am înțeles de la Emil Bodnăraș - continuă același demnitar comunist - , care coordona sectorul cultelor la acea vreme, că exista convingerea în sânul conducerii noastre că Vaticanul dispunea de cel mai perfecționat sistem de spionaj din lume și de intervenție în afacerile interne ale statelor. Pentru că, spunea Bodnăraș, avea oameni pretutindeni și asupra cărora nu plana nici o suspiciune. Din aceste motive erau evitate acțiunile care ar fi dus la pătrunderea reprezentanților Vaticanului în România. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
scepticism. Iugoslavii așteptau de la Rakosi nu numai o clarificare în aprecierea „cazului Rajk”, dar și reabilitarea celor câteva sute de oameni (atât reprezentanții minorității iugoslave din Ungaria, cât și cetățeni ai Iugoslaviei), care au fost judecați prin acuzații false de spionaj în folosul Iugoslaviei. Ca răspuns la aceste așteptări, Rakosi, în noiembrie 1955, în cuvântarea sa de la plenara CC al PMU a atins din nou „problema Rajk”. El a recunoscut necesitatea reexaminării acestui caz, dar în așa fel încât să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în ceea ce privește politica internă a PMU, în special fiind nemulțumite de excluderea din partid a scriitorilor Tibor Dery și Tibor Tardos pentru poziția lor în chestiunea presei. Mai mult, Iugoslavia, după spusele lui Gero, avea în Ungaria o vastă rețea de spionaj care susținea intelectualitatea de opoziție și avea legături cu misiunea iugoslavă, informându-i sistematic pe diplomați despre situația internă. Cât despre activiștii din cercul Petöffi, ei niciodată nu și-au ascuns simpatiile față de concepțiile iugoslave despre socialism. Misiunea RFPI în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conducerea directă a lui Horia Sima. Unele servicii germane făcuseră pregătiri încă din primăvara anului 1944 pentru instruirea luptătorilor care urmau să acționeze în spatele frontului sovietic. La începutul lunii aprilie 1944, zeci de etnici germani din România urmau cursuri de spionaj la Seehof și la Hague, sub controlul SD-ului. Ei se instruiau pentru a rămâne în spatele liniilor inamice în eventualitatea unei invazii în Balcani. Câteva grupuri cu astfel de atribuții au fost organizate în zona Ploiești și alte cinci-șase în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1944 și primăvara 1945 nu proveneau doar dintre legionari, ci și dintre militarii români ajunși în Germania după 23 august 1944, fie prin trecerea de bunăvoie de partea Wehrmacht-ului, fie prin căderea în prizonierat. Aceștia aveau îndeosebi misiuni de spionaj și propagandă. Au existat și parașutiști care s-au predat la scurt timp după ce au ajuns în România. Cel mai important s-a dovedit Florea Georgescu. Lansat în noaptea de 10 noiembrie 1944, el s-a predat Serviciului Special de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ilie, că erau comandanți legionari, făcând parte din „echipa spărgătorilor de fronturi” a lui Ovidiu Găină. Cei doi au afirmat că fuseseră instruiți lângă Viena încă de la 1 aprilie 1944 [?], urmând timp de trei luni „un curs de informații, contrainformații (spionaj informativ), radioemisiune și recepție, terorism și lansare cu parașuta”. După 23 august 1944 s-au format echipe de 5-10-15 persoane, care urmau a fi parașutate în spatele frontului inamic din Ungaria, România și Iugoslavia. La 16 septembrie 1944 a avut loc
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
locul unde se aflau conducătorii Mișcării Legionare și o notă despre investigațiile pentru prinderea parașutiștilor lansați la 8/9 noiembrie la sud-vest de Alba Iulia. Ca urmare a dorinței, pe care sovieticii și-o exprimaseră anterior, de a cunoaște acțiunile spionajului german în România, li s-a pus la dispoziție nota cerută. în aceeași zi, maiorul Karandașov a revenit la SSI, însoțit de un ofițer sovietic translator, în scopul stabilirii împreună cu românii a măsurilor care se impuneau pentru arestarea parașutiștilor. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ai acestora, indicarea exactă a sediilor, sabotarea prin diverse mijloace tehnice care să ducă la capturarea grupurilor și sediilor adverse. Se sublinia că „echipa nu duce o acțiune polițienească de arestări și descinderi vizibile, ci una discretă și abilă”, de spionaj și sabotaj. O acțiune armată contra grupurilor care se ascundeau în munți nu era indicată, experiența dovedind că în această situație cei vizați se mutau în alte locuri. Acoperirea divulgată la încercarea de pătrundere în grupurile din munți urma să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intrării sovieticilor în România, Gunne era șef al comandamentului SD în regiunea petrolieră Ploiești. între Schmidt și Gunne nu a existat o colaborare foarte strânsă, în pofida scopului comun. Din rețeaua reprezentantului SD, Schmidt îl cunoștea pe Helmut Stuller, agent al spionajului german, fost funcționar al Legației germane în România. Prin Brandt, etnic german din România, Schmidt a intrat în legătură și cu Scheiner, fostul atașat de presă al Legației germane din Budapesta, care se afla și el în ilegalitate în România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îl cunoaște, mai întâi profesor universitar în Olanda, astăzi revenit în țară, foarte activ în mediile culturale și editoriale. După 1948, aproape toți membrii familiei mele trecuseră prin închisori. Bunica din partea tatei și mama mea, de exemplu, fuseseră acuzate de spionaj în favoarea englezilor, dat fiind că, foste proprietare de păduri, avuseseră niște contracte, pe vremuri, cu firme englezești care cumpărau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate și trebuia să se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
exemplu, fuseseră acuzate de spionaj în favoarea englezilor, dat fiind că, foste proprietare de păduri, avuseseră niște contracte, pe vremuri, cu firme englezești care cumpărau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate și trebuia să se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un întreg lot de foști negustori de cherestea din Galați, de fabricanți de lemnărie, din Piatra-Neamț, de foști generali moșieri care trebuiau cu toții să facă parte din acele înscenări judiciare atât de frecvente
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
donase și o moșie de lângă Iași, la Miroslava. Asociația organiza cămine, școli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscută a Iașiului; arestând-o, Securitatea se gândise să facă din ea o verigă a unui posibil proces de spionaj, la un capăt societatea de cherestea de la Londra, adică imperialiștii englezi, la celălalt capăt generalii români pe care bunica mea îi cunoscuse, adică trădătorii și moșierii. Numai că mulți dintre acei generali nu mai trăiau, după cum nici societatea de cherestea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]