2,860 matches
-
lui Perpessicius, „poezia care impresionează, dar nu vrăjește. Izbește, dar nu reține. Pentru că este o poezie fragmentară”. Criticul nu refuză de plano această poetică „fulgurantă”, dar constată alteritatea ei radicală în raport cu tradiția marii poezii universale: „Ești mulțumit cu intervenția acestor splendori paradiziace - nimic de zis. Ele sînt, de altminteri, destule și destul de vii și nu se poate spune că nu sînt impregnate de poezie. Este însă o poezie alta decît aceea care a alintat întotdeauna visurile umanității, din vechi și pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din mare ies. Știu că iubita mea-i așa, pe care o slăvesc. Mereu e alta, alta e, tot alta, ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți. S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți, se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc. Făptură fără ieri, întruchipată iar și iar, în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți îmi este dat, până la capătul acestei vieți, în fiecare zi din nou s-o cuceresc. ULISE De pe liman pe golfuri privirea ți-o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
am cumpărat de-ale gurii cât să umplem desagii goi și am vizitat, ca niște adevărați pelerini, biserica San Vitale. Pe rudimentarul Gundo a fost singura dată când l-am văzut înfricoșat, nu-și mai putea stăpâni mirarea, copleșit de splendoarea mozaicurilor. În fine, l-am zărit pe Aronne intrând în prăvălie, așa că l-am urmat. Pe față nu i-am citit nici că veștile erau bune, dar nici rele. Mi-a explicat că a cheltuit o parte din banii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-a arătat ornamentele dăruite de papa Onoriu. Ceea ce frapa cel mai mult era ferecătură în argint bătut ce îmbrăca în întregime altarul cel mare, deasupra căruia se aflau două candelabre de aur. Însoțitorii mei romani erau mișcați de atâta splendoare. Oștenii longobarzi scrutau toate cele cu expresia celor care în sfârșit descoperă unde sfârșiseră bogățiile de care fuseseră lipsiți. Eu, după ce văzusem Sfânta Sofia, eram dezamăgit. - Până sosește Sanctitatea Sa apostolică, doriți cumva să vă rugați la mormântul Sfântului Petru? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Gabriel Marinescu” Tigveni structura Bârsești - Argeș profesor coordonator Dumitrescu Emilia-Mihaela Eminescu, suflet de stea Eminescu este vis, zbor înalt peste abis, Eminescu-i codru des, unde păsările ies. Eminescu-i o poveste care-a fost și încă este, Eminescu e splendoare, cuget, poezie, floare. Eminescu-i floare-albastră, el este mândria noastră, Eminescu-i lună plină, oglindit în apă lină. Eminescu este rege peste codru-mpărătesc, El este veșmânt și lege pentru neamul românesc. Eminescu e Luceafăr, stea frumos strălucitoare, El e fir
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
speranță. Dorințe Am visat așa de mult C-o să schimb acest pământ, Că n-o sa mai fie tristețe, Că vor fi nori de frumusețe. Cu magia bunătății Vom arde vraja răutății Vom trăi cu mic, cu mare, Cu bucurie și splendoare. Vor râde florile-n grădină De atâta lumină divină Iar mândrul soare o să răsară S-aducă lumii o altă vară. Să ardem cuvântul tristețe, Să trăim cu multă blândețe, Să fim visători, căci se poate Ca totul să meargă pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi fac loc prin el, când am căzut într-o groapă și m-am lovit de ceva foarte tare. Când am ridicat privirea am văzut că m-am lovit de o ușă. Ușa era din lemn masiv, de o mare splendoare. Avea numeroase ornamente sculptate și nu m-am putut abține să nu o deschid. Am deschis ușa și am intrat într-o altă pădure. Totul era diferit. Copacii aveau trunchiul de argint și frunzele de aur. Le studiam cu toată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atât de mult sufletul cândva. S-a lăsat moale, ca o cârpă zdrențuită, să alunece în genunchi pe nisipul de argint pictat de lumina lunii. Soarele a apus de mult și bezna a pus stăpânire de Univers, furându-i toată splendoarea și minunăția. Globul palid care veghea printre stele a încercat să-i mângâie ființa fără vlagă cu raze slabe, parcă moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu-și să-i ofere un îndemn, o încurajare, o urmă de speranță. Vântul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
casele îngrămădite. Știam câte ceva despre forma locului de la Iosif, care fusese în Salem cu frații noștri. Iosif povestea că palatul în care locuia regele Hamor împreună cu soția lui egipteancă și cu cele cincisprezece concubine avea mai multe camere, în toată splendoarea lui, decât aveam eu frați. Iosif mai spunea că Hamor avea mai mulți servitori decât aveam noi oi. Nu că un cioban plin de praf ca fratele meu ar fi putut spera să arunce o privire în acea casă măreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mătușa mea nu era umbrită de acea doamnă. Fără să mai fie tânără, asprită de soare și de muncă, ghemuită pe jos, cu mâinile între picioarele unei femei care stătea să nască - chiar și așa mătușa mea strălucea în toată splendoarea ei aurie. Părul îi rămăsese la fel de lucios, iar ochii negri îi sclipeau. Cele două femei s-au măsurat una pe alta cu un fel de recunoaștere și au dat din cap în semn de salut. Re-nefer și-a ridicat rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care le-am cerut. Avem un instructaj. - Crezi cu adevărat că el e pe insulă? - Da. O mîngîie pe obraz. - E devreme, Încearcă să mai dormi. - Nici vorbă. Fac un duș și te ajung din urmă. Se ridică, În toată splendoarea nudității ei, dar nu mai ajunse la baie. Cu o mînă o trase spre el, rostogolindu-se Împreună pe pat. Se minună iarăși de senzațiile pe care le trezea În ființa ei. Alături de el, devenea conștientă de propriul ei trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de mult șansa de a se răzbuna, și uite că a găsit-o ! Dacă vrei să știi, da, tipul e ziarist. Și a Început să-ți investigheze viața. Și, atunci cînd Îți vei găsi micul secret scoțian dezvăluit În toată splendoarea lui În mii de ziare, poate că atunci vei afla și tu cum e să fii trădat ! Și poate c-o să-ți pară rău. Spune-i, Emma ! Spune-i ! Dar eu sînt ca și paralizată. În clipa În care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
avea nevoie decât de un colțișor liniștit, unde să stea cu genunchii ridicați și cu un carnet În mână, pe care să‑și traseze diagramele; imobilă, cu respirația tăiată. Dar În tot acest timp, emitea curenți negativi În direcția mea. Splendoarea acestui colț din New Hampshire, cu arțarii uriași și stejarii seculari - cu lichenii și mușchiul din ungherele ferite Însemnau... mă rog, pentru Vela Însemnau foarte puțin. Ea se concentra doar pe marile ei abstracțiuni. - Unde te plasezi tu În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a dat duhul. El gândea - ba chiar vedea - că fiecare suflet Își caută perechea, tânjind după Întregire. N‑am de gând să vă descriu Eros, etcetera, așa cum Îl concepea el. Am speculat destul În legătură cu subiectul ăsta; care, totuși, emană o splendoare ireductibilă, fără de care nu am fi complet umani. Dragostea este funcțiunea cea mai Înaltă a speciei noastre - vocația ei. Și acest lucru nu poate fi lăsat deoparte când discutăm despre Ravelstein. Era o convingere care nu‑l părăsea niciodată. Figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bagajele În Boston și o să descărcăm cutiile de carton În care Înghesuisem troacele. Pe urmă o să ne luăm zborul la Saint Martin, via San Juan. Acolo o să huzurim plutind pe mări calde, o să ne reîncărcăm bateriile. - De unde ți‑ai procurat splendorile astea de prospecte de călătorie, Rosamund? Saint Martin, da? Nu‑i locul În care pleacă de obicei familia Durkin? - N‑are importanță. Sunt prieteni vechi. Își dau perfect seama de ce ai tu nevoie. - Indiile de Vest or să‑mi dizolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mătase... Și chiar un mic dispozitiv de scurgere... Și trei-patru trompeți care ar da semnalul și oficialitățile ar veni și și-ar ocupa locurile... Înțelegi? Îți dai seama că toate astea sunt posibile, realizabile? Îți dai seama ce feerie, ce splendoare... Și guvernatorul, care ar ține un mic discurs, unul mic, simbolic, mic de tot... GARDIANUL (A ascultat fascinat; se scutură.): Nu! Guvernatorul e bolnav de stomac. Nu suferă sângele. ARTUR: În sfârșit, soția lui... Pentru c-am putea aranja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
editorii vor veni ei singuri să i-o solicite. Dăduse întregii scrieri un caracter aparte: cosmic. Plecase de la aserțiunile unor cercetători care publicaseră un studiu în care demonstrau că Scorniceștii, satul natal al lui Ceaușescu, putea fi văzut în toată splendoarea lui din Cosmos. Ba, cu instrumente sofisticate (aici se permiteau referiri și la tehnologia de ultimă oră de la NASA), puteau fi identificate și casa în care se născuse secretarul general al partidului și ulița pe care mergea el la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sine însuși. Era liber. Lăsă cartea care vorbea despre oamenii care, cu cinci sute de ani în urmă, stăpâniseră peste culmile Anzilor și își întinseseră puterea și limba aproape până în locul în care se afla. Era o carte veche despre splendoarea și decăderea Imperiului Incaș și trebuie că era deja a cincea oară când o citea. Știa fiecare pasaj, fiecare paragraf, chiar și fiecare cuvânt, așa cum știa toate cărțile, și fiecare în parte, pe care le păstra într-o enormă ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Dar poți trăi într-o lume complicată și să rămâi în continuare curat spiritual. Nu răspunse. Se mărgini să se sprijine de copacul cel mai apropiat și să privească fața lată a lunii, care se ridica de-acum în toată splendoarea ei deasupra selvei, scăldând în lumină coroanele copacilor și râul. Misionarul îl imită, dar, după o clipă, râse ușor pentru sine și, apoi, păru să se simtă obligat să-și explice râsul: — Într-o noapte cu lună plină, ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
maimuță. Chiar dacă acum părul începuse să i se mai deschidă la culoare, suvițele îi căpătaseră o îngrijorătoare nuanță roșiatică. Amanda nu era plictisită numai de maternitate. Și Bath-ul o plictisea în egală măsură. Orașul nu avea nimic din sclipirea și splendoarea metropolei; un Ayckbourn resuscitat, cu Wendy Craig în rolul principal, jucat pe scena Teatrului Regal nu se putea compara cu premierele de pe Broadway cu Daniel Day Lewis. Și nici măcar cu bătrânul și tristul South Bank. Amanda nu se prea omorâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi zis că, la ce „lăptării“ are, tipa produce litri întregi. Stând în barul hotelului și bându-și cafeaua, Amanda și-a adus aminte de revistele glossy pe care le citise în avion, la întoarcerea de la New York. De viziunile reprezentând splendoarea de a fi părinte cărora ea le răspunsese cu niște speranțe atât de mari. De casele uriașe. De grădinile fără sfârșit. De mamele fericite, fără nici o grijă și împlinite, care țineau în brațe copii superbi. Amanda își dădea acum seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
văzut-o...!” îi șopti rar mintea. La aceste cuvinte Iorgu se înfioră, prin minte trecându-i câteva versuri... nu mai știu unde le-a citit... Suflete, fii gata să urcăm, Taborul Soarele și luna au orbit în piscuri. Când, atunci, splendoarea și-a vărsat zaporu Peste spăimântate, negrele lor discuri. Ci pe noi, schimbații mai presus de îngeri, Vipiile sacre slobozi azi ne lasă... Doar atât să spunem, tari, fără de-nfrângeri: Noi copiii Slavei, ne’nturnăm acasă... ” - Ce frumos!... Sublim de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
au avut atât cărțile menționate la biografia lui Ion Golea, cât și profesorii săi, mai cu seamă cei de la cele două licee. Nutrind un cult profund aproape tuturor dascălilor săi, autorul Teofil Mija le dedică acestora numeroase pagini de toată splendoarea. Sunt evocați, de asemenea, numeroși colegi de liceu, de facultate și de patimi penitenciare. Se detașează, prin plusul de simpatie investit, portretele literare Ovidiu Cotruș, George Manu, Ion Covrig Nonea și Domnariu. Despre acest profesor de limbă și de literatură
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de tot felul se Întreceau În triluri și fluierături. În acel an Floriile Își meritau numele, primăvara coborâse raiul pe pământ. Numai că, imediat după Florii, a căzut o zăpadă ca de mijloc de iarnă, cu Îngheț puternic și toată splendoarea primăverii se prefăcu În toamnă. Pădurile ruginiseră subit ca În noiembrie, florile se Înecaseră În zăpadă, crengi mari atârnau ca niște brațe frânte de greul zăpezii. Era o jale, un prăpăd apocaliptic. Cu timpul, frunzele arse au căzut, pomii au
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
brunetă cu ochi verzi, migdalați, sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat, cu totul ieșit din comun, o adevărată splendoare, ochi albaștri, o remarcabilă soprană; Lucia (Lucica) T., frumusețe moldovenească, spirit practic, va nega cu vehemneță, mai târziu, implicarea ei În acest grup; Ecaterina (Tuța) C., ardeleancă, singura care ne-a lăsat un puternic semn de Întrebare.” După cum se vede
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]