2,110 matches
-
este sărbătoarea creștină a Învierii Domnului. Alăturându-se credincioșilor întru Hristos locuitorii Costișei au înțeles că întâmpinarea Sărbătorii celei mai luminoase a creștinătății, Învierea (Paștele) Domnului nostru Isus Hristos, nu poate fi făcută la întâmplare, Postul, înfrânarea de la mâncare și păcate, spovedania (mărturisirea păcatelor), rugăciunile personale, participarea la deniile din săptămâna mare (a patimilor) au stat mereu în atenția sătenilor. Zilele bucuriei creștine le-au trăit cu mare intensitate. Bucuria acestui praznic se reflectă și printr-o masă mai bogată, prin curățenia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
este un mare sfânt, dacă nu cumva chiar un Înger al Domnului, trimis pentru a-i aduce pe calea mântuirii. Încet-Încet, cu toții voiau să se spovedească la sfântul, dar acesta nu-i primea pe toți. Unii intrau imediat În scaunul spovedaniei, pe alții Îi lăsa să aștepte ceasuri, zile Întregi, fie că erau de viță nobilă sau oameni de rând. Auzind toată povestea, bătrânul duce trimise după el. Eremitul răspunse Încruntat, scărmănându-și barba cu degetele lui scheletice, că nu-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui Dumnezeu și a oamenilor. Dar vreau să vă mărturisesc acum o taină. Am toate motivele să cred că sângele care curge prin vinele lui Bodo e nobil. El nu e fiul meu trupesc. Pă rinte, cuvintele mele sunt o spovedanie și știu că În afară de cuvioșia ta și de Dumnezeu nu le va auzi nimeni. Negustorul povesti În câteva cuvinte felul cum Îl găsise pe Bodo, un prunc abandonat Într-un coșuleț, și scoase din sân o punguță În care se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acestor metode asupra psihicului victimelor (de reținut că acestea erau tineri în formare, cu o medie de vârstă de 22-23 de ani), trebuie să ținem cont și de solicitările ulterioare bătăilor. Deținuții erau forțați să-și facă 'demascarea', în fond spovedanii publice mincinoase, în care trebuiau, pe de o parte, să mărturisească toate datele despre activitatea politică din libertate și, pe de alta, să afurisească tot ce prețuiseră până în acel moment, cu accent deosebit pe familie și credință. După ce trecea și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
SAS. I-am declarat deja lui Dumézil că aș vrea să pregătesc pentru publicul francez lucrarea mea fenomenologică ce conține lucruri utile pentru un lector suedez, dar nu atât de necesare pentru publicul francez, lipsind capitole despre 1. rugăciune și spovedanie; 2. templu și imagini; 3. credință și știință, toleranță și fanatism, capitole pe care nu le puteam include în cea de-a doua ediție suedeză din rațiuni practice, adică pentru a evita o amploare prea mare pentru un manual care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
prin sindromul Pitești, de obicei tac și-și refulează amintirile. Din punct de vedere psihologic e cea mai proastă soluție. Ei ar trebui să povestească, să facă mărturii măcar prietenilor intimi sau duhovnicului, epuizînd astfel tot infernul acumulat în suflet. Spovedania are un miraculos efect purificator. Important este totuși că, în finalul finalului, experimentul Pitești, pentru cei care nu s-au dereglat grav, a eșuat. Treptat, mai devreme sau mai tîrziu, cu infime excepții, foștii "reeducați" și-au regăsit echilibrul, verticalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nerușinare în față, în timp ce oasele atîtor martiri trecuți prin temnițele și lagărele exterminării stau aruncate în gropi comune, fără o cruce la căpătîi, fără o slujbă de pomenire! Doina Jela, în zguduitoarea ei carte, Drumul Damascului, narează un caz rarisim, spovedania unui fost torționar. Franț Țandără, viitorul torționar (părinții fiind despărțiți), a avut o copilărie nefericită, de la 12 ani intră copil de trupă, unde servește pînă la invazia sovietică, apoi intră în mișcarea bolșevicilor, participă la măsluirea alegerilor din '46. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doua zi și felicitat de prietenii lui: asta-i toată deosebirea". Vorbind despre enoriașii săi, prietenul marovit meu îi descrie în felul următor: necredincioși dar practicanți. Cordial, fără ranchiună. Îi cunoșteam pe cei care-l primesc pe bunul Dumnezeu fără spovedanie, acum descopăr spovedania fără Dumnezeu. Starea civilă, actul de naștere. Necredincioșii cred că cei care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori ei se atașează de ceva mai serios: de ritualurile lor. O spiritualitate subiectivă aproape că ar păta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
felicitat de prietenii lui: asta-i toată deosebirea". Vorbind despre enoriașii săi, prietenul marovit meu îi descrie în felul următor: necredincioși dar practicanți. Cordial, fără ranchiună. Îi cunoșteam pe cei care-l primesc pe bunul Dumnezeu fără spovedanie, acum descopăr spovedania fără Dumnezeu. Starea civilă, actul de naștere. Necredincioșii cred că cei care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori ei se atașează de ceva mai serios: de ritualurile lor. O spiritualitate subiectivă aproape că ar păta acest tablou în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
diavol. Da! Trupu-i putregai puturos. După 4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie dumnezeiască. El este nemuritor. Să avem grijă mare de suflet, să-l spălăm mereu prin lacrimi și spovedanie, Însoțite de fapte bune și râvnă la rugăciune! Să fim buni și milostivi cu toții! Asta e dorința Celui Ce ne-a zidit. El ne iubește pe noi așa cum suntem, păcătoși (dintre care cea dintâi sunt eu, Mariaă și cu haina
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-ta - italiana) și 20 de denari de casă, și la fel și la Bârlad, și preotul trebuie să slujească în locurile amintite. Azi din cauza lipsei preoților nu șade nici unul acolo. De păresimi am trimis pe părintele Cremona <Antonio Brunacci> pentru spovedanii, cu prilejul jubileului, voi avea grijă pentru binele tuturor să trimit un preot să slujească. Dar fără un subsidiu acesta nu poate trăi: trebuie să aibă haine, trebuie să țină un cal și un servitor, având a umbla prin munți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dintr-un manuscris al acestuia redactat în sanatoriul de boli mintale („i-am cerut doctorului să-mi dea hârtie, toc, cerneală“), înainte de-a se fi sinucis. La același procedeu al manuscrisului găsit - și în același scop al comunicării unei spovedanii - apelează scriitorul și în alt roman, Final grotesc, din 1940, deși el însuși notează, chiar în textul acestuia, că i se pare „una din formele banale, perimate și lipsite de gust întrebuințate în literatură“. E un mod de-a spune
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
printr-o "confuzie între subiect și obiect" în dragoste, și care este "cel mai capital simptom în schizofrenie", dr. C. Vlad face observația că "Eminescu n-a iubit niciodată în afară", și în acest sens apelează la operele scriitorului ("sfâșietoarele spovedanii literare a lui Eminescu") în care eroii, ca și bolnavii de schizofrenie, stau "în fața unei oglinzi, sau, mai cu seamă în fața unei aripe de fereastră deschisă privindu-și ceasuri întregi imaginea proprie". Exemplele nu sunt puține: în La aniversară, eroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din mediul urban s-au organizat în 1899 într-o Asociație a institutorilor și institutoarelor din România; atît timp cît învățătorii rurali au conceput organizația lor ca un organ de luptă, ca nu s-a putut constitui (Cf. C. IONESCU-LUNGU, Spovedanie, Ploiești, 1932). Îndată ce s-a conturat ideea unei asociații care-și propunea să sprijine autoritatea de stat, aceasta s-a putut crea (1900). Cf. I. GH. DUMITRAȘCU, Înainte mergători, Buzău, 1940; ONIȚA GLIGOR, Organizațiile profesionale ale cadrelor didactice din România
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
psihiatri”, și bogații plătesc sume enorme pentru a fi ascultați în cabinetele lor. Îmi vine însă acum în minte o amintire din lumea săracilor. Acum peste 70 de ani, într-un sat din Basarabia, în ajun de Paști, preotul asculta spovedanii și acorda iertarea păcatelor. O bătrânică aflată pentru spovedanie sub patrafirul popii, spunea cu glas tânguitor: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire ...”, la care preotul spunea „Dumnezeu îți iartă păcatele, du-te
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ascultați în cabinetele lor. Îmi vine însă acum în minte o amintire din lumea săracilor. Acum peste 70 de ani, într-un sat din Basarabia, în ajun de Paști, preotul asculta spovedanii și acorda iertarea păcatelor. O bătrânică aflată pentru spovedanie sub patrafirul popii, spunea cu glas tânguitor: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire ...”, la care preotul spunea „Dumnezeu îți iartă păcatele, du-te cu Dumnezeu femeie”. Urmau apoi alte persoane la spovedanie
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
spovedanie sub patrafirul popii, spunea cu glas tânguitor: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire ...”, la care preotul spunea „Dumnezeu îți iartă păcatele, du-te cu Dumnezeu femeie”. Urmau apoi alte persoane la spovedanie, dar deodată părintele aude de sub patrafirul lui o voce plângăreață cunoscută care spunea: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire...” Păi bine femeie, toate astea nu mi le-ai povestit, nu de mult
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a auzit nimeni de „război“. Sau „zăpadă“. Așa că nici noi nu știam ce e acela zgomot. Sunetele - o realitate străină. Stăteam acolo, pe paturile noastre tari, cu cearceafurile făcute sul de la zvârcoleala, de la învârtitul pe ambele părți, și ne înduram spovedaniile, jucam șeptic, mâncam când ne chema Sue Ellen la masă. Ca la cantina săracilor. Și atunci Sue Ellen urla la vreun aparținător mai nesimțit care voia să se hrănească din alocația de hrană a bolnavului, îi explica măgarului că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care terorizează periferiile metropolelor. - Lasă, bă, tu să-ți vezi de scris! Nu contează ce zic unul și altul. Pentru vanitate, trebuie să vă spun că popa chiar mă invidiază că pot să scriu. El află atâtea lucruri spumoase la spovedanii și nu are când și cui să el spună. Sau, în orice caz, din cauză de taină a spovedaniei și alte interdicții de același soi, nu le poate introduce într-o proză. De-aia mă invidiază, pentru că io, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Pentru vanitate, trebuie să vă spun că popa chiar mă invidiază că pot să scriu. El află atâtea lucruri spumoase la spovedanii și nu are când și cui să el spună. Sau, în orice caz, din cauză de taină a spovedaniei și alte interdicții de același soi, nu le poate introduce într-o proză. De-aia mă invidiază, pentru că io, dintr-un sfârâiac de fapt, pot să fac literatură. - Așa e la țară. Și io mai spun la predică ceva ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de același soi, nu le poate introduce într-o proză. De-aia mă invidiază, pentru că io, dintr-un sfârâiac de fapt, pot să fac literatură. - Așa e la țară. Și io mai spun la predică ceva ce-am auzit la spovedanii, după care mă trezesc cu un potop de babe pe capul meu, aaaaa, nu știu io, părinte, că despre mine ai vorbit? La țară sunt oamenii mai curioși, se plictisesc. Și sunt și mai ascunși așa. Le e frică. Odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de efectuat unele corecții, ci chiar de scris 1-2 profiluri, rămase În proiect de la celelalte volume. Până atunci, am Încă un ecou de la Focșani: Dragă prietene, Cu rețeta, sunt mai mult decât interesat! Dar... ești la mutare! Am citit jurnalul, spovedanie, justificare față de tine și de semeni, proză de idei, informații istorico-literare pentru cei ce vor veni (oare?!), l-am citit, cum se spune, dintr-o suflare, mai mult ca document sufletesc, dar nu numai... Calea aleasă de tine nu poate
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
dorind să-mi afle opinia despre aproapiatul 21 decembrie, când mulți proorocesc evenimente majore În viața Pământului. N-a fost Însă nevoie să o conving că totul e la voia Celui Atotputernic, dar am sfătuit-o să nu neglijeze rugăciunea, spovedania și Împărtășirea cât mai dese, faptele bune, milostenia și toate cele care țin de profilul adevăratului creștin. Între timp, mi-a oferit și o ciorbă și o varză de post, iar la pachet, un borcan de miere de salcâm, numai
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de fratele Gheorghiță, meșterul care se ocupă acum de reabilitarea unor chilii mai vechi, am cărat mai multe roabe cu deșeuri lemnoase, utile tocmai la pregătirea patului de jar necesar aprinderii brichetelor. Fiind lumină, mi-am făcut și rugăciunile pentru spovedanie și Împărtășanie, așa că mâine dimineață nu voi mai orbecăi la lumânare sau lanternă. Deși astă-noapte am dormit pe sponci, sper să mai citesc măcar câteva minute. Totul e ca șuierul acesta al vântului să mă lase În pace! Cum-necum, va
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
urcând la chilia Părintelui Iustin, pentru a-mi cere iertare și a-i explica neînțelegerea. Ba, la un moment dat, am crezut că mă pune la Încercare, astfel că am făcut, În felul meu, ascultare. Am rămas Însă și fără spovedanie, și fără Liturghie, iar enigma n-am dezlegat-o, pentru că ușa la care am bătut era Încuiată. Să fi uitat părintele de mine? Voi afla cel mai probabil mâine, când iarăși voi bate la ușa frăției sale, explicând toată tevatura
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]