4,031 matches
-
un cap bolnav. . . Credeai că nu va putea purta pălărie niciodată și apărea înfășurată în vreo imensă blană de tigru - moda sălbatecă - cu tot acel vâlvoi vaporos dispărut sub toca netedă a cărei dungă aspră de catifea se cobora pe sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior negru, simplu și cam uzat, dar tot elegant pe manechinul ei perfect, cu o pălărioară deformată, dar sub jachetă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un diplomat, aparent inofensivul Muzantic conținea un scaner ocular, un minicomputer, soft-ul aferent și o manetă demontabilă. Eu conectasem scanerul, tastasem Erato 16 și-mi dăduse: pe păr ți-am pus un nufăr, pe frunte, frunze de măslin, pe sprâncene flori albe, de câmp, pe ochii tăi negri n-am pus nimic. pe buze ți-am pus trandafiri fără spini și te-am rugat, "Taci! E un descânt..." pe gât o ghirlandă cu garoafe și frunze de nuc și sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
ați citit bine, în ochi. În ultima vreme se practică fixarea în lumina ochilor a unor particule sclipitoare care să scânteieze noaptea ca ochii pisicilor. Nu numai Narcisele dar și Narcișii contemporani își plantează cât mai multe podoabe în urechi, sprâncene, buze, nas, buric, fapt ce pune la îndoială și bunul gust și nivelul de educație ale acestora. Tendința sexului frumos de a adăuga un plus farmecului natural a existat dintotdeauna, ceea ce a condus la apariția în folclor a unei întrebări
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în pat și să aștepte ca această senzație să dispară. Din nefericire, starea de rău se accentuează. După o oră, îl apucă o durere cumplită de cap, greu de neluat în seamă, și-o venă începe să-i pulseze între sprâncene, parând să răspândească vestea morții sale iminente, sub forma unui tatuaj crestat direct în scalp. După două ore, deși băuse mai multe pahare cu apă, bagă de seamă că-i e foarte cald, că are febră. Își trece degetul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
talpa sandalei mucul de țigară. — Ce da? Da, domnule pastor Macfarlane. Cu toate că cei doi nu seamănă de loc, accentul tânărului este foarte asemănător cu cel al bărbii, având inflexiunile unui scoțian educat, din regiunile de șes. Pastorul ridică dintr-o sprânceană stufoasă ca un animal mic și păros care tocmai a reușit s-o zbughească dintre ai săi. Cu o grimasă, Robert se apleacă să strecoare mucul strivit al țigării în buzunarul pantalonului. — Sunt foarte dezamăgit de tine, Robert, continuă pastorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cuvintele ca un șef de clasă care interpretează un cântec de școală. Tânărul hindus, mic de statură și spilcuit, nu-și mai descleștează degetele de pe gulerul lui apretat. Tăcută și sfrijită, Mabel stă lângă tânărul hindus, aruncându-i priviri pe sub sprâncenele ochilor adânciți în cap. La solicitarea mamei, întoarce manivela gramofonului și cântă toți într-un glas: „Vezi lanțul de îngeri care dansează zglobiu Aducând pacea binecuvântată asupra celor de pe pământ? Viața și moartea avansează mână în mână Teama dispare, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-un glas: „Vezi lanțul de îngeri care dansează zglobiu Aducând pacea binecuvântată asupra celor de pe pământ? Viața și moartea avansează mână în mână Teama dispare, totul este doar bucurie și voioșie.“ Cealaltă femeie europeană pare să nu știe cuvintele. Sprâncenele ei desenate cu creionul în sus, arcuite până la jumătatea frunții, sunt încordate de concentrare. Totuși, mormăie ceva cu buzele ei rujate și, ca și cum ar vrea să le arate că vrea cu tot dinandinsul să ia și ea parte, se leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
școlii îmbrăcat corect, treaz, ca să anunțe că dorea ca Jonathan să-și continue educația, eventual să meargă în Anglia, ca să studieze la o universitate de prestigiu. Era schimbat cu adevărat. Directorii școlii l-au luat de mână, au ridicat din sprâncene văzând crucifixul de argint pe care-l purta la gât (adeziunea la Biserica Romei fiind un efect colateral al curei administrate de maica Agnes) dar în sinea lor au pufnit în râs, auzind speranțele pe care și le făcea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fug. Vizite scurte... sunt sigură că portarul va fi aici într-o clipită și toată lumea va ajunge în bucluc. —Absolut, Star. Trebuie să fugi sau Jonathan va începe să-ți facă avansuri. Este un demon. —Chiar așa? Fata ridică din sprâncene în glumă îl sărută de rămas-bun pe Levine și o șterge lăsându-l pe Jonathan roșu la față, vrând să mai păstreze în fața ochilor acea imagine cu machiaj fistic și creion negru pe un obraz foarte alb. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Societatea regală de geografie. Vin cu noi să întocmească niște hărți. Altă condiție care ni s-a impus. Guvernul dorește să facem un releveu al acestei regiuni. Este prima oară când aud și ceilalți de acest releveu. Gittens ridică o sprânceană. — Ce fel de releveu? — N-am idee. Îmi imaginez că te vor lămuri ei. Mi-am imaginat că nu este al nostru acest ținut, spuse Morgan. — Nu fii obtuz! sare Gittens. Sigur că este al nostru. Numai că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă distinsă, cu trăsături de grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina straniu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
într-o rochie din bumbac albastru deschis cu pernuțe cusute frumos pe umeri. Avem aceleași trăsături, numai că uneori expresia ei îi trădează teama. — Și dacă n-o să apuci niciodată să petreci o noapte cu Majestatea Sa? mă întreabă Rong. Sprâncenele ei ridicate formează o linie pe fruntea sa. — E mai bine decât să mă mărit cu Sticlă, nu-i așa? Rong dă aprobator din cap. — O să-ți trimit de la palat cele mai noi modele pentru haine, îi zic încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Totul trebuia să se potrivească exact cu astrograma Împăratului. Ni s-a spus să ne dezbrăcăm și să ne aliniem. Am fost examinate una câte una de către un eunuc-căpetenie, care avea un asistent ce-i nota cuvintele într-un caiet. — Sprâncene inegale, se pronunța căpetenia în timp ce trecea pe lângă noi, umeri strâmbi, mâini de muncitor, lobii urechilor prea mici, maxilar prea îngust, buze prea subțiri, pleoape umflate, degetele de la picioare butucănoase, picioare prea scurte, coapse prea grase. Acele fete au fost imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cerului, iar frații mei vor fi rude imperiale! Regret numai că tata n-a trăit să vadă asta. Degetele împăratului Hsien Feng se joacă cu ruy-i. Expresia de flirt de pe chipul său a dispărut. Pare nesigur acum. Ezită, încruntându-și sprâncenele. Mută ruy-i dintr-o mână în cealaltă și apoi, cu obrajii în flăcări, se întoarce spre mama sa. Ea îi face un semn încurajator din cap. Împăratul începe să ne dea ocol, ca o albină care dansează în jurul florilor. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în jur fără a-și întoarce capul. În dreapta ei se află soacra noastră, Marea Împărăteasă. E îmbrăcată într-o rochie din mătase purpurie brodată cu fluturi albaștri și violet. Machiajul ei e mai dramatic decât cel al actorilor de pe scenă. Sprâncenele vopsite îi sunt atât de negre și de groase, încât par două bucăți de cărbune. Fălcile i se mișcă dintr-o parte în alta în timp ce mestecă nuci. Gura dată cu roșu îmi amintește de o curmală japoneză stricată. Privirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Păcii Eterne într-o oră. În fața mea se află o clădire spațioasă, cu sute de păsări care și-au făcut cuib sub streșini. Sunt primită de un călugăr tânăr care este și eunuc. Are obrajii roșii și o aluniță între sprâncene. An-te-hai îmi anunță numele și titlul, iar călugărul aduce un registru imens. Ia o pensulă, o înmoaie în cerneală și îmi scrie numele cu majuscule. Sunt condusă în templu. După ce trecem de câteva intrări arcuite, călugărul spune că are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să părăsesc Sala Dezvoltării Spirituale și să nu mai revin niciodată. Împăratul Hsien Feng se întoarce. Brațul său stâng este expus. În lumina lunii, pare la fel de subțire ca brațul unul băiat. O să-l las să doarmă. Acum e cu fața la mine. Sprâncenele lui nu mai sunt încruntate: cu siguranță visul său e dulce. Cântecul din yoo-hoo-loos devine strident. E semn (așa mi-a spus An-te-hai) că masculii au încheiat împerecherea și se luptă acum să părăsească trupurile femelelor. Sunetele ascuțite, acelea ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și vergelele pe care le-a împrăștiat pe tavă: Cea mai mare calitate a băiatului este aceea că e foarte probabil să-și urmeze visurile. În acest punct, omul face o pauză. Își ridică bărbia spre tavan și își încruntă sprâncenele. Se strânge de nas și clipește. Din orbita-i goală se scutură o crustă gălbuie. Nu mai zice nimic. An-te-hai se trage mai aproape de el: — Iată răsplata pentru sinceritatea ta, îi zice eunucul meu, punându-i un săculeț cu tael-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înțeles de ce a ales acest epitet: nici una dintre celelalte doamne, poate cu excepția lui Nuharoo, nu era mai citită decât mine. Încerc să evit ochii lipsiți de viață ai doamnei Jin. Atunci când trebuie să mă uit direct la ea, privesc deasupra sprâncenelor. Fruntea ei lată, plină de riduri, îmi aduce aminte de un tablou cu deșertul Gobi pe care l-am văzut cândva. Sub bărbie îi atârnă pliuri de piele. Pierderea dinților pe partea dreaptă îi face chipul să stea povârnit precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ritualul prin tradiționalele plecăciuni, cu fruntea lovind pământul. — Ridică-te, îi zice Nuharoo și le face semn eunucilor să aducă ceai. Yung Lu are spre treizeci de ani. Ochii lui sunt arzători, și pielea îi e tăbăcită de intemperii. Are sprâncenele ca niște săbii și nasul unui taur, Maxilare mari și colțuroase, iar gura are forma unui lingou. Umerii săi lați și felul în care stă îmi amintesc de un războinic străvechi. Nuharoo începe să pălăvrăgească despre lucruri mărunte. Face remarci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar vrea să-l încolțească. N-ai încheiat târguri cu dușmanii noștri? Nu ți-au promis barbarii că atunci când vor pătrunde în Orașul Interzis, te vei alege cu și mai mult? Prințului Kung i se umflă venele de pe gât și sprâncenele i se încruntă, semănând, răsucite cum sunt, cu o rădăcină de ghimbir. Sare la Su Shun, dărâmându-l la pământ, și începe să-l lovească cu pumnii încleștați. Unde vă sunt manierele? strigă împăratul Hsien Feng. Su Shun avea permisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-i pot interzice să o viziteze pe Nuharoo, așa că merge la ea cât de des poate, ca să mă facă geloasă. Din nefericire, cad în cursa lui. Iar el continuă să facă probleme și la școală. Într-o zi, smulge din sprâncenele profesorului cu dinți de iepure cele mai lungi două fire de păr. Știa foarte bine că omul le privea ca pe un „semn de longevitate“. Bărbatul e atât de copleșit de necaz, că suferă un infarct și este trimis definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lovesc din nou. Trebuie să mă forțez să continui. L-am lăsat de capul lui prea multă verme. Asta e deopotrivă pedeapsa și ultima mea șansă. — Cum îndrăznești să mă lovești!? îmi strigă el, nevenindu-i să creadă. Micile-i sprâncene se unesc în mijlocul feței sale înspăimântate. Nimeni nu dă în fiul împăratului! Îl biciuiesc și mai tare: — Asta e ca să te facă să auzi sunetul tunurilor străine! Ca să te facă să citești tratatele! Simt cum în mine se rupe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și apoi a zâmbit: — Bine ai venit acasă, cumnată. Ai avut o călătorie grea. Și tu, i-am zis, observând căciula sa, care părea prea mare pentru el. Și-o tot împingea în spate cu mâna, ca să nu-i acopere sprâncenele. — Am slăbit, dar nu m-am așteptat să mi se micșoreze capul, râde el. Când l-am întrebat despre mai-marele călugărilor, prințul Kung mi-a explicat că asasinul era cunoscut sub numele de Palma lui Buddha - puterea lui fusese la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și vorbește despre ea în societate cel puțin doi-trei ani. Am descoperit însă un cititor care nu se dă niciodată bătut, sau foarte rar. E un bun cititor, iubitor de literatură, om cultivat, de profesiune medic. El ridică doar din sprânceană la primele capitole. "E bun, îți place?" îl întrebi. "Să vedem, zice. Deocamdată sânt la început, abia se face introducerea în viața personajelor. Să vedem!" După o săptămână mi-aduce cartea înapoi. Nu e mulțumit, dar nici nu face vreo
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]