3,241 matches
-
adu-o pe Alex, zise el. Spune-i că trebuie să vorbesc cu ea o clipă. — Dar, tată ... — Du-te acum. Și nu spune nimic poliției. Alex se holba la ecran. — O să-l prind pe ticălosul ăla și o să-i spulber creierii. Cine-mi atinge copilul, e mort. Avea o voce calmă, rece. Henry se înfioră. Alex vorbea serios. — Unde se duce? întrebă ea. — A plecat de pe coastă și merge spre interiorul continentului, dar este posibil să încerce doar să evite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lor o văzu pe tipa aia, Alex, care ținea în mână o carabină retezată cu douăsprezece cartușe, pe care lăsa impresia că știe s-o folosească ... o mână pe pat, cealaltă pe trăgaci. Dacă îți mai văd vreodată fața, te spulber, nemernicule, zise ea. Vasco nu răspunse, încercând să treacă mai departe, iar în clipa următoare auzi o explozie și tufele din fața lui, de pe cărare, săriră în aer într-un nor verde de petale, frunze și pământ. Așa că se opri. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
plângă din nou. — Ești sigură că asta vrei? Poate vrei să te gândești mai bine, a spus doctorul cu o voce catifelată de parcă Zeliha ar fi fost o moviliță de praf și i-ar fi fost teamă să nu o spulbere cu adierea vorbelor lui dacă ar fi vorbit mai tare. Dacă vrei să te mai gândești la decizia asta, nu e Încă prea târziu. Însă era. Zeliha știa că lucrul ăla trebuia făcut acum, În prima vineri din iulie. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de părintele lui. Nu vorbeam despre Delphine pentru bunul motiv că părinții mei habar n-aveau de existența ei. Bănuiau că atmosfera era Încărcată Între mine și Tina, dar ne credeau tot Împreună, iar eu aveam grijă să nu le spulber părerea. Inventasem că Tina era În Brazilia, la căpătîiul bunicii ei. A trebuit ca Delphine să dea naștere primei noastre fiice, În august 1969, pentru ca să le-o prezint În sfîrșit părinților mei, cărora nici măcar nu le spusesem că așteptam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stat cu mine pînă a învățat să zboare și a trebuit să plece, lăsîndu-mi o întristare adîncă ce ușor te obișnuiești cu orice ființă care îți aduce un plus de afecțiune!... Priveam în depărtare la strada pustie pe care se spulberau rotocoale de zăpadă și, spre norocul meu, mașina a venit dar a trecut pe lîngă noi în viteză, fără să oprească. Am început să rîd, deși toți ceilalți erau puțin dezamăgiți, eu în schimb simțindu-mă ca și cum aș fi primit
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Verei, care se se îndrepta spre ea cu țipete de bucurie, reuși să o scoată din toropeală, copleșind-o. Nu se credea vrednică de o asemenea dragoste, simțea că nu o merită, însă acest sentiment de vinovăție îi fu repede spulberat de inocența aprigă a Verei cu care aceasta își revendica mama, având nevoie de dragostea ei și de legătura eternă și aproape nefirească dintre ele. Slăbită și cu lacrimi în ochi, Lilia nu sesiză schimbarea din înfățișarea Verei și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unu... Când dădu și el colțul, vagabondul nu mai era de văzut. Optezeci și doi... Canalul îl scoase pe Nevski Propspect de-a lungul Catedralei Kazan, iar acesta fu intimidat de lărgimea și prosperitatea străzii. Avea senzația că vântul care spulbera strada îl va distruge și pe el și că doar cei bogați, înfășurați în blănuri, i se puteau împotrivi, asa că hotărî să se adăpostească sub coloanele Catedralei Kazan. Cu toate că se considera ateu, Virginski îndrăgise întodeauna această catedrală, iar aranjamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ceva la ureche, apoi se retrase. Ulitin aproape crezu că îi trase cu ochiul. Aproape de omul pe moarte, Ulitin își aminti cum se simțise cu o zi înainte când Nikita îl lăsase singur în sanie, când certitudinile sale raționaliste fuseseră spulberate de viscol. Ochii bătrânului, plini de umilință infinită, se întoarsera cu greutate înspre Ulitin. ă Ce dorești să mă întrebi? Vocea părea că vine de departe, iar buzele călugărului abia se mișcau, încât era tentat să creadă că altcineva vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
am hotărât, profitând de împrejurarea că tata era ocupat cu Luchi, să trec la fapte. M-am strecurat, fără să mă zărească nimeni, în circ și, dibuind, am reușit să ajung în zona cuștilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dreptul să se amestece în ea și nici eu nu țineam să mă amestec. Singura atitudine cuviincioasă era s-o lăsăm pe Emilia să doarmă moartea pe care și-o dorise. Și am refuzat să dau orice lămurire, care să spulbere născocirile chelnerului pe seama mea. Mi se părea absurd să mă justific pentru ceva ce nu făcusem. Când am văzut că lucrurile luau o întorsătură amenințătoare și m-am speriat puțin, m-am hotărât să-i scriu tatei. Era singurul om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
listele mele, desigur. Apoi lucrurile și creaturile, și nu mă refer numai la oameni, au Început să se Înmulțească. Fiecare făptură, lucru și chiar idee a Început să se subdividă. Granițele recunoscute ale timpului și spațiului au Început să se spulbere pe măsură ce tot mai multe din aceste aberații au cerut un loc sub soare, ca să zic așa. Realități care fuseseră dintotdeauna clar separate au Început să se amestece; chiar și timpul a Început să curgă și Înainte și În urmă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de previzibilă devenise. — Sunt totodată gata oricând să violeze în grup o femelă fără partener până când o fac să se înece, așa că nu sunt sigur că le-aș considera cel mai bun model de comportament. — Aaah, protestă Fran, mi-ai spulberat iluziile romantice. În spatele lor, un cuplu tânăr se chinuia să dea de mâncare unui copil mic, așezat într-un cărucior, plângându-se cu voce scăzută că nu existau scaune înalte. — Zău acum, remarcă Laurence, ai crede că măcar aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
câinele direct spre ușa din spate. Adulmecând pe loc pericolul, Rover făcu măcar o dată ceea ce i se spunea și amândoi o tuliră, lăsându-l pe Jack în fața frigiderului gol, având în gură un gust amar, de dezamăgire. Oare Ben îi spulberase dinadins șansa unei relații cu Fran? Întotdeauna o profesionistă, Fran n-avea de gând să-l lase pe Jack să stea în calea întâlnirii ei cu Stevie, dar pe la jumătatea drumului își dădu seama că o durea capul și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o nuntă cu de-a sila. De fapt, încă nu i-am dat vestea lui Laurence. — De ce nu? Doar n-o să-ți spună că nu mai vrea să te vadă în veci, nu-i așa? Îngrijorarea din vocea lui Stevie spulberă rezervele lui Fran. Simțea nevoia să se destăinuie cuiva și avea o vagă speranță că Stevie ar putea s-o înțeleagă. — Pentru că nu știu dacă e copilul lui sau al lui Jack. Reacția lui Stevie fu ultimul lucru la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
profitului până atunci, atunci trebuia să pună sub semnul întrebării întregul proiect oricum. În timp ce-și strângea lucrurile, Fran își dădu seama că mama ei părea să fi scăzut în statură, acum când dorința ei trecătoare de putere fusese spulberată. Dacă ar fi avut măcar propriile ei împliniri, poate că nu le-ar mai fi purtat pică altora pentru ce realizaseră. Era ca o veveriță cu blana roșie și îngrijită, care aduna triumfurile altora ca pe o grămăjoară de ghinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dori o fotografie? întrebă tânăra. Îi întinse lui Fran un instantaneu neclar, fantomatic. Dar acolo, ca și pe ecran, se zărea conturul limpede al unei mici ființe umane. Fran strânse imaginea la piept. — Bun. Vocea blândă a persoanei de lângă ea spulberă momentul de fericire calmă. Doctorul vă va face testul acum. Fran simți un val crescând de panică. Ceea ce păruse o decizie înțeleaptă i se părea acum extrem de riscant. Dacă i se întâmpla ceva copilului? Ce naiba era în capul ei? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deodată, era ceea ce lipsea. Nu simțea nici urmă de pasiune când Fran vorbea despre Laurence. Dar, ce-i drept, se gândi ea cu tristețe, privind în urmă la pustiul propriei vieți, cu ce se alesese ea în urma pasiunii? Probabil că spulberase orice șansă de fericire normală pe care ar fi avut-o vreodată. Odată ce-l cunoscuse pe Ralph, trebuise să fie el sau nimeni altcineva. Poate că pasiunea era ceva ce ar fi trebuit evitat. Stevie, își zise, deși nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
durere care o făcu să se oprească o clipă. Dar Miriam o privea nerăbdătoare. Nu, sincer. Trebuie să plec. Distracție plăcută. Și mersi pentru Guinness, Jack. Sunt sigură că mi-a făcut bine. Miriam se așeză. — Sper că n-am spulberat nimic. Jack nu-și ridică privirea de la pahar. — E în regulă. Cred că orice ar fi fost s-a spulberat de ceva timp. Capitolul 16 De ce era aprinsă lumina în camera lui Ben? se întrebă Jack îngrijorat când ajunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plăcută. Și mersi pentru Guinness, Jack. Sunt sigură că mi-a făcut bine. Miriam se așeză. — Sper că n-am spulberat nimic. Jack nu-și ridică privirea de la pahar. — E în regulă. Cred că orice ar fi fost s-a spulberat de ceva timp. Capitolul 16 De ce era aprinsă lumina în camera lui Ben? se întrebă Jack îngrijorat când ajunse în sfârșit acasă în jur de miezul nopții. Ben se ivi la fereastră, uitându-se la el și făcându-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de mult cât îți iubești tu tatăl. Era un comentariu atât de straniu, încât o emoționă profund. Biata Camilla. Era clar că el nu simțea așa ceva pentru ea. Dezvăluirea faptului că nu era mama lui adevărată părea să-i fi spulberat încrederea în ea și, odată cu asta, și dragostea. — Oare ai putea vreodată să mă iubești și pe mine așa? Cu tot atâta patimă și vehemență? Era o întrebare la care îi era aproape peste puteri să răspundă. În schimb, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vadă reacția maică-sii. Capitolul 20 După ce se asigură că tatăl ei s-a culcat, Fran plecă abătută. Nu se simțea în stare să se întoarcă la redacție și toate planurile de a-l muta pe tatăl ei îi fuseseră spulberate, cel puțin pe ziua de azi. După ce uitase numele lui Laurence, căzuse într-o stare de confuzie înlăcrimată și până și lui Carrie îi fu limpede că nici nu se punea problema mutării. În chip straniu, Carrie nu păruse câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ai luat hotărârea bună. Dacă eu și taică-tău am fi recunoscut acest lucru, poate că viețile tuturor ar fi fost altfel. Regretul din glasul maică-sii fu mai mult decât putu îndura. Aerul ei obișnuit de eficiență promptă se spulbera dinaintea lui Fran, ceea ce o încurajă să continue cu dezvăluirile. — Adevărul e, mamă, că aștept un copil. Din nou reacția maică-sii o luă prin surprindere. Pe chipul lui Phyllis se ivi o umbră de zâmbet. — De obicei, ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plin de turiști care bifaseră Woodbury pe lista lor cu catedrale englezești, se extaziaseră dinaintea străduțelor sale medievale, ignoraseră împrejurimile industriale și se minunaseră văzând cât de puțin se schimbase de-a lungul veacurilor. Fran ar fi putut să le spulbere iluziile povestindu-le despre problemele cu care se confrunta, care includeau persoane fără adăpost și flagelul drogurilor, dar nu asta căutau turiștii. Asta puteau găsi și la ei acasă. Londra se îndrepta apatic spre sfârșitul verii, copleșită de un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a înțeles că ai făcut-o pentru binele lui. Nu-l cunoști prea bine, nu-i așa? Chiar dacă urma să vă căsătoriți. Cred că a scăpat ca prin urechile acului. — Și eu. Dispoziția veselă și încrezătoare a lui Fran se spulberase. Camilla rămăsese țintuită locului, sub ploaia torențială, cu chipul strălucind de devotament, ca o martiră creștină din vechime. — Lasă-mă să-ți chem un taxi, Camilla. Chiar în timp ce rostea aceste cuvinte, Fran își dădu seama că nu putea să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putut fura soluția cerută de mine. Ce absurditate! Un om aflat în celula condamnaților la moarte vrea să moară și nu poate. Am plâns toată noaptea. A doua zi de dimineață eram complet zdrobit. Credința mea în Dumnezeu s-a spulberat odată cu condamnarea mea. Trecând prin atâtea momente de greu refuzam cu încăpățânare să cred în Dumnezeu. O dată am ridicat pumnul spre cer și l-am sfidat deschis. Altă dată pe terenul de fotbal al penitenciarului am strigat către tunetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]