5,301 matches
-
poveștile pentru copii deveneau reale. Cei doi Muskrateeri se înființară iar, puși pe rele. Doar am promis, nu-i așa? întrebă Tommy Rupp. N-am zis c-o să ajutăm la recuperarea băiatului? El și Cain scoaseră la iveală mingi de spumă cu aripioare în coadă, jocuri electronice portabile, chiar și mașinuțe teleghidate. Mark reacționă, mai întâi cu o zăpăceală plată, apoi cu o voioșie de automat. Într-o jumătate de oră, prietenii lui îi îmbunătățiră coordonarea ochi-mână mai mult decât reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
N-am venit aici ca să-l ajut pe omul ăsta. Cel puțin, la început. Muzica continua să bubuie; peste tot în jurul lui, oamenii trudeau ca să facă alți oameni. N-ar fi suportat să se uite la ceva mai complicat decât spuma din berea sa. — Ideea că aș putea să-l ajut a fost un simplu act de narcisism, la origini. Pot eu să fac mai mult decât să-i dau o armă chimică - „Na, ia d-aci și hai să ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
precum e cel hăituit, pornit s aducă tot ce de suflet ne usucă dar vede acolo și-alt trai cum e. Ai spune că sunt niște glume ale istoriei, uitucă dată de-a dura ca o nucă pe ale valurilor spume. Așa-i când vrei să te înșeli din cauza atâtor rele care, în fapt, sunt lanțuri grele pe ale noastre vechi greșeli... 2013 Românii azi - segment Ce mult aș da ca să-i apropii de un Iordan care să-i spele pe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
bun în noi?.. Cum de ajung bobocii flori parfumuri, nuanțe și-apoi fructe?.. De ce când nopțile se duc, te văd că zbori și tu spre zări?.. Rămâne visul, fără el aș fi mai singurel pe lume, naufragiat pe mări de spume spre-un țărm c-un relief rebel. Dar pruncul a rămas în urmă, de acum primăvara-i vară, și iată-mă cu o vioară păscând a dorurilor turmă. 1973 Dăruire Sfârșit de August... Caldă noapte! Atâtea becuri se aprind pe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
care scheletul a ceea ce a fost odată fortăreața clubului, scîrțîie, iar ultimele uși rămase ale șopronului gol se leagănă și se trîntesc din balamale, chiar cînd rîul își arată fața rece, mînioasă cu valuri rostogolindu-se și creste albe de spumă și șfichiuri de vînt și apă, apă care din cînd în cînd lovește platforma ca un bici, chiar acum percep rîul mai mult ca pe un aliat decît ca pe un dușman. Pentru că fața rece și mînioasă este și a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
erau mai ales ale sportivilor zîmbitori după ce-și obținuseră victoriile, părul abia pieptănat, ochii retușați de un albastru radiant. Uneori, camera îi imortalizase pe parcursul prestației lor cal și călăreț plutind peste un obstacol, un înotător cu brațul ridicat deasupra spumei. Înotătorii noștri se descurcaseră bine; am văzut o fotografie a antrenoarei lor, care în rochia ei amplă arăta precum regina. I-am văzut pe admirabilii atleți de culoare care au alergat mai repede decît ființele omenești obișnuite și care din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
scrîșnet neauzit, divizîndu-se, reflectîndu-se, duplicîndu-se, împrăștiindu-se ca un foc sălbatic în toate variațiile pe care le îngăduie matematica, în toate colțurile volumului de apă, care îngheață într-o structură minunată, o grimasă amorțită, încremenită. Un val în mișcare îngheață spuma și bulele de aur deopotrivă. Dar chiar înainte de a se întîmpla asta, îmi imaginez că există o clipă de liniște în apa care se ridică. Liniștea de dinainte de a se opri totul. În felul acesta se simte liniștea acum. Mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
plată, ci cu o ușoară curbă se va îngrășa cînd va înceta să se antreneze și va rîde de asta, n-ar conta deloc pentru el. Picioare robuste cu mușchi precum scuturile, iar între burtă și picioare, încă plin de spumă, cu o ghirlandă de păr negru, care continua într-o bandă pînă aproape de piept, sexul întunecat cu capătul roz. David era, m-am gîndit, exact așa cum David ar fi trebuit să fie. N-aș putea-o spune altfel. Tot ceea ce
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care-i apărau de frig. Ceața albă se risipi pînă ieșiră într-un întuneric luminos, sub un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu zece benzi, care se întindea prin ceață ca un dig peste un ocean de spumă. Vehiculele treceau șuierînd în goană și nu puteau fi recunoscute: la depărtare, stelele mici se lățeau brusc, traversau cerul într-o rafală de vînt, se micșorau apoi la dimensiunea stelelor din orizontul opus și dispăreau. Pe marginea acoperită cu iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în care nisipul de sub apa deloc adîncă era galben ca lămîia, brăzdat de petice roșiatice de ierburi de mare. Mai departe, apa era încrețită de talazuri și de valuri care luceau în soare. Trecu deasupra unui triunghi verde-pal în care spuma se aduna încet; era lăsat de siajul unui petrolier lung, care se deplasa înainte, în vîrful lui. Apoi auzi sunetele unei conversații în interiorul vulturului-mașină, și-și trase capul de la soare înăuntru. O voce slabă, care se auzea din apropierea degetelor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
19, 21, 23, 25, 27, 29, 31 sînt suculente selectate din apocrifele grecești sibiline, editate de Hermippus și traduse de Friedrich Nietzsche, mai puțin poiana înflorită din Sibma, bogată în vițe și Eleale pînă la piscina asfaltată; soarele, vîntul și spuma orbitoare; triumful Galateei și căsătoria ei cu Grant; prăbușirea Cocqigrues; Dumnezeu se predă; înflorirea strălucitorilor ciulini cenușii; construcția acelei Nephelococugia; ciocîrliile, alăutele, violoncelele, violetele și revărsarea de furie; vapoarele de cursă liberă pe fluviul Clyde; fericirea și activitatea pozitivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
marginea pantei și privi jos cu mare interes, ținîndu-se de creanga unui arbust țepos și strîmb. O pală puternică de vînt rece împrospătă aerul. Iureșul se transformase în talazuri și gîlgîituri, și în drumul dintre necropolă și catedrală gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și țipau deasupra. Rîse cît putu de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea albia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
punte, o fată spăla niște rufe într-un lighean alb. Mă uitam la ea, o simțeam cum frige, ca soarele, de la distanță, cu toate că era blondă. Când m-a văzut gol, pe mal, și-a scos din lighean mâinile pline de spumă și a început să-mi facă semne. N-am putut să rezist. Mi-am pus palmele la gură și am început să-i strig, cam așa...“ și Constantin a început să strige cumplite porcării, acolo, la colțul străzii Batiștei, n-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stânca. Corl privea distrat toate aceste lucruri, care i se învălmășeau în minte, în timp ce trupul îi era mistuit de dorința de a porni pe urmele omului care plecase singur în oraș. Deodată, simți că nu se mai poate stăpâni. O spumă verzuie îi umplu gura. I se păru că, în clipa aceea, nu se uita nimeni la el. Sărind înapoia unui perete stâncos, începu să alerge, cu pași mari. Nu se mai gândea la nimic altceva decât la scopul urmărit, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
într-un viitor pe care nimeni nu-l putea, deocamdată, întrezări. 5 Rămăsese numai domnul Dan Crețu să privească, cum foarte poetic spusese gazda, „pe fereastra viitorului“, iar curiozitatea comesenilor lui era maximă. Cupele fură umplute încă o dată cu șampanie și spuma se destrăma ca dantelăria uzată a anului vechi. Chiar dacă ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere rece într-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui Farah plecase din trupul ca de pasăre doborâtă. Îi legaseră fălcile, ca să stea încleștate. Îi înnodaseră părul la ceafă, îi scurtaseră unghiile, o spălaseră și o șterseseră cu un prosop zdrențuit. Numai giulgiul plătit de tată-său era ca spuma de lapte, ca puful de gâscă, ca blândețea lui Dumnezeu. Mintea lui de copil se oprise la gândul că raiul e un raft cu pachete învelite ca niște cadouri în hârtii noi. Mezelarului i se spunea Pablo și era cel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
piscine. Bogăția Estului era la început, lumea nu-și dorea să se scalde în bazine de proprie folosință. — Cam suta... Fără puțin, o sută de mii de verzi, cap la cap. Atât era prețul periilor, spălătoriei și al jeturilor cu spumă. Tot holbându-se la ei cum vorbeau, Omar se lansă într- un joc care îi dădea amețeală: care dintre cei de la masă fusese întâi cu Veterinara? Erau patru bărbați și niciunul din ei nu ar fi lăsat-o să-i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-ți bată glezna, care îmblânzea praful, care făcea norii să crape sub fulgere. Ca și cum i-ar fi auzit gândul, Veterinara se sprijini într-un cot și îl întrebă indignată: — De ce nu mă crezi? Eu chiar sunt tornada care vine cu spume și cu ouă de gheață. — Ce spui tu? Chestia asta cu ouăle nu e un simbol femeiesc... Chiar atunci cineva le bătu cu sfială la ușa de la intrare. Veterinara își trase tot roiul de fluturi deasupra ei, în timp ce Omar, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
musulmană a lui Ben Ali, iar iranianca, tunsă scurt și neînvăluită, avea detașarea intactă a unei ființe occidentale. Când plecase din Teheran, acoperită până la gură, se spune că era toată în alb, ca o porumbiță. Că avea un hijab ca spuma de mare, de sub care ochii ei cenușii, precum boaba de strugure, se făcuseră întunecați și tăiau ca privirea de șoim. Nu vărsase o lacrimă, doar se încruntase o clipă, când își luase pașaportul prin geam, cu viză cu tot. Ghazal
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aduse-a minte, Cum îl lăsă și cum porni în lume, Dorind cu o iubire - așa fierbinte: O umbr, -un sunet, un nimic, un nume. 85L-apuc-un dor de țară și părinte, Tot ce-a dorit îi pare - atunci că-s spume Și când pe calul lui el iar se simte Napoi apucă, peste drumuri strâmte. Dar îndărăt ajuns, l-apucă dorul 90Din nou, - neliniște, iubire - adâncă - S-aruncă iar pe cal, urmând amorul Ce-n al lui suflet neclintită[-i] stâncă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la cer, Ca de la Domnul moartea mea s-o cer. Da, moartea! Pentr-o clipă de iubire D-eternitatea mea să mă dislege, Să văd în juru-mi anii în peire, 300Să am în inima mea moartea rece, Să fiu ca spuma mării în sclipire, Să văd cum trec cu vremea, care trece - O mult ceruși, prea mult - și totuși ție Ți-nchin splendori, putere, vecinicie. " 305La cer se-nnalță el pe bolta mare, Cu - aripe lunge curățind seninul, Privește-n jos castelul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și-ndreaptă ruga-i milei cei eterne. - " O, Adonai! al cărui gând e lumea Și pentru care toate sunt de față - Ascultă-mi ruga, șterge al meu nume Din a veciei carte mult măreață; Deși te - adoră stele, mări în spume, Un univers cu vocea îndrăsneață, 60 {EminescuOpVI 61} Toate ce-au fost, ce sunt, ce-ți nasc în cale N-ajung nici umbra măreției tale. Ce-ți pasă ție dac-a fi cu unul În lume mai puțin spre lauda
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cum scântei se sting, în drum spre soare, Astfel și omu - aspiră, dară moare. Ca ei să fii? Să vezi că sub blesteme De ură e - nfierat umanul nume, Să ai de semenul tău a te teme, Să fii ca spuma, fuga unei spume, Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume Și să mă blestemi, să mă-ntrebi: ce drept Avui să-ți pun o inimă în piept? Pe-o clipă-n mijlocul eternității Să deschizi ochii tăi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sting, în drum spre soare, Astfel și omu - aspiră, dară moare. Ca ei să fii? Să vezi că sub blesteme De ură e - nfierat umanul nume, Să ai de semenul tău a te teme, Să fii ca spuma, fuga unei spume, Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume Și să mă blestemi, să mă-ntrebi: ce drept Avui să-ți pun o inimă în piept? Pe-o clipă-n mijlocul eternității Să deschizi ochii tăi măreți și clari
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
peste valuri, Trec cu pânze lucitoare Și se pierd în depărtare. Cum nu am aripi să sbor Să mă iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să nu mă mai apuce, Peste undele cu spume, Peste mare, peste lume; S-aș vedea cum trec cu toate Rânduri - rânduri arătate * În marginea malurilor, Strălucirea valurilor, Stolul rîndurelelor, Tremurarea stelelor - Poate că mi-ar fi mai bine, Poate te-aș uita pe tine. Alei puică, alei dragă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]