2,276 matches
-
este de 1070,9 km2 și numără o populație de circa 500.000 de locuitori. Verona e vizitată în fiecare an de peste 100 milioane turiști, mulți dintre ei străini, pentru bogăția sa artistică și diversele manifestări anuale, cum ar fi stagiunea lirică areniană. Orașul datoreaza importanța sa socio-economică, poziției sale geografice și dispunerii hidrografice. Între monumentele cele mai cunoscute din oraș se numară Arena (Arena di Verona) și casa Julietei (Casa di Giulietta). Verona este situată la 59 m peste nivelul
Verona () [Corola-website/Science/297321_a_298650]
-
Opera de stat din Viena, Opera de stat din Hamburg , Opera de stat din Berlin și Salzburger Festspiele, obținând un contract cu opera din Frankfurt. Anul 1969 a adus debutul în Marea Britanie, la Glyndebourne ca Mélisande, unde a cântat două stagiuni rolul principal din Calisto de Cavalli. Debutul la Royal Opera House, Covent Garden a avut loc în 1971, cu Tatiana din Evgheni Oneghin de Ceaikovski . În anul 1970 a semnat un contract pe trei ani cu Opera de Stat din
Ileana Cotrubaș () [Corola-website/Science/297378_a_298707]
-
activitate care să aducă împreună artiști din Fabrică, dar și publicul, a fost lansarea vernisajelor în aceeași zi, Fabrica bucurându-se atunci de un aflux de public foarte mare. Pentru partea de artele spectacolului, am organizat la Studioul Fabricii o stagiune de spectacole sub numele de <b>Linia de Producție</b>,<b> </b>unde am invitat, pe lângă spectacole produse de membri ai Fabricii, și spectacole create de alte companii de teatru independent din Cluj sau din alte orașe. Un alt proiect
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
de specialitate din Finlanda și a primit recenzii variate din partea criticilor. Reprezentanții casei de discuri Spinefarm Records au fost surprinși de reacțiile pozitive primite și i-au acordat formației conduse de Tarja șansa de a susține un turneu local în stagiunea 1997-1998. Din cauză că petrecea foarte mult timp concertând alături de Nightwish, Turunen a fost nevoită să-și întrerupă studiile academice. Adevăratul succes discografic al grupului avea să vină la finele anului 1998, odată cu lansarea albumului "Oceanborn". Piesele de pe acest LP conțineau mai
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
și "Bercu Leibovici" și două volume de publicistică diversă, sub genericul "Tămâie și otravă". Poeziile apar în volumul "Caiet" din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat "Rodia de aur", pus în scenă la Naționalul bucureștean în stagiunea 1929/1930. În 1957, 1966 și 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de "Versuri". În anul 1973 apare postum volumul "Gastronomice", reeditat în 2000. Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat și
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
nominalizat printre primele 20 de producții cu "Visul unei nopți de vară" din lume. În 1992 regizorul a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze "Mult zgomot pentru nimic", de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept un eveniment al stagiunii". Alexandru Darie a regizat în SUA la Performing Arts Centre, New-York "Mizantropul", de Moliere și "Cabala bigoților", de Mihail Bulgakov. În 1992 s-a angajat regizor artistic la Teatrul Bulandra. În 1994 a continuat seria spectacolelor Shakespeare cu "Poveste de
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
de William Shakespeare. În 1999 a regizat la Teatrul de Comedie "Iluzia comică", după Pierre Corneille, traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei "Viforul", o piesă istorică (considerată de mulți depășită) scrisă de Delavrancea. Însă viziunea lui regizorală a convins, ca și interpretarea de înaltă ținută a protagonistului
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
de director general al Operei din Timișoara, cu care a realizat numeroase premiere, turnee, seri-eveniment și în cadrul Festivalului „Timișoara Muzicală”. În paralel, a activat și ca profesor la clasa de operă a Universității de Vest (1993-2000), după ce, timp de două stagiuni (1990-1992), a fost dirijor și consilier artistic al Operei din Sarajevo, oraș unde a colaborat permanent și cu Filarmonica sau cu Orchestra Radio. A fost invitat frecvent la Operele din Chișinău, Skopje, Novi-Sad, pentru ca în 2003 să preia postul de
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
substanța discursului de recepție de la primirea în Academie. Oratorul s-a afirmat și în calitate de conferențiar la Universitatea din București într-un curs de folclor, în 1893, "„primul ținut de pe o catedră universitară din București“". Ajuns în Parlament, într-o singură stagiune a luat cuvântul de peste 56 de ori, cu o vibrație unică în sprijinul ideii de dreptate și de prosperitate a țăranului român, pentru ridicarea poporului și pentru unitatea noastră națională. În răspunsul său de la "Discursul de recepție" la Academia Română, Iacob
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Mascagni. Întors în țară, întreprinde un obositor turneu cu Compania Leonard, interpretând rolurile principale din "Tosca" și "Boema" de Giacomo Puccini, "Traviata" și "Rigoletto" de Giuseppe Verdi. În 1927 este angajat ca prim-solist al Operei Române din București. În stagiunile 1928 - 1937, Emil Marinescu deține rolurile principale din operele "Aida" de Verdi, "Dama de pică" de Piotr Ceaikovski, "Liliacul" de Johann Strauss, "Tannhäuser" și "Lohengrin" de Richard Wagner. După ce în 1937 cântă în rolul lui Radames din opera "Aida" de
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
iar realizarea lui, care a durat doar 15 luni, din 10 iulie 1899 până în 15 octombrie 1900, s-a derulat sub asistența arhitecților orădeni Rimanóczy Kálmán, Guttmann József și Rendes Vilmos. În 9 și 10 octombrie 1927 se inaugurează prima stagiune românească la teatrul denumit atunci Regina Maria, cu reprezentațiile Teatrului Național din Cluj, al cărui director era poetul și dramaturgul Victor Eftimiu. În 29 ianuarie 1928 se constituie Asociația „Vestul Românesc” cu scopul predilect de a întemeia un teatru stabil
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
înregistra un succes remarcabil. Revine în Italia la 27 iunie 1947, fiind însoțită de faimosul baș Nicola Rossi-Lemeni, prin intermediul căruia vine în contact cu Giovanni Zanatello, director artistic al Arenei din Verona, care tocmai era în căutare de interpreți pentru stagiunea 1947. Zanatello este fascinat de vocea Mariei Callas și îi încredințează rolul principal în opera ""La Gioconda"" de Ponchielli. În Verona cunoaște pe Giovanni Battista Meneghini, industriaș bogat și mare amator de muzică, cu care se va căsători la 21
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
scena teatrului din Florența, cu un succes deosebit. În repertoriul sau memorabil, creația să din opera ""Normă"" va deveni un punct de reper pentru stilul Mariei Callas, interpretarea celebrei arii "Casta Diva" rămânând neegalata până astăzi. În decembrie 1951 inaugurează stagiunea lirica la "Teatro alla Scală" din Milano cu opera ""I vespri siciliani"" de Verdi, un adevărat triumf marcat de aplauze nesfârșite și de strigate de "bis". Urmează turnee în Italia (Verona, Veneția, Romă) și la Chicago, "Metropolitan Opera" din New York
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
Instrucțiunii Publice, ocupându-se de problema schimbării conducerii Teatrului Național, după mai multe consultări a hotărât, la 2 iulie 1888: "„Director al primului nostru teatru va fi tânărul dramaturg I. L. Caragiale”". În vârstă de numai 36 de ani, a deschis stagiunea, la 1 octombrie 1888, cu comedia "", o localizare făcută de Paul Gusty, în care interpreții au obținut succese remarcabile. Nefiind sprijinit de câțiva mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu, Grigore Manoilescu și Constantin Nottara) și "„sabotat”" de unele ziare
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
în care interpreții au obținut succese remarcabile. Nefiind sprijinit de câțiva mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu, Grigore Manoilescu și Constantin Nottara) și "„sabotat”" de unele ziare bucureștene, Caragiale s-a văzut nevoit să demisioneze în 1889, înainte de începerea stagiunii următoare, după ce dovedise, totuși, evidente resurse de organizator și o nebănuită energie. De la debutul său în dramaturgie (1879) și până în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
IX-a. Sincopele incredibile din retur și decizia federației de a restrânge numărul prim-divizionarelor prin retrogradarea a patru echipe duc la căderea CFR-ului din Cluj - trupă cu patru internaționali români la acea vreme - în Divizia B, la sfîrșitul stagiunii ‘48-’49. În 1950, CFR-ul schimbă nu doar eșalonul, ci și numele: la jumătatea secolului trecut, prin decizie “de sus”, toate echipele feroviare din țară, inclusiv Rapid, devin “Locomotive”. Părăsită de titularii din Divizia A, Locomotiva Cluj mizează pe
CFR Cluj () [Corola-website/Science/297453_a_298782]
-
este ansamblul simfonic care își desfășoară activitatea artistică în cadrul Orchestrelor și Corurilor Radio România. își prezintă stagiunea de concerte în Studioul de concerte „Mihail Jora”, așa numita Sală Radio, situată în București, str. General Berthelot, nr. 60-64. Profilul, repertoriul și istoria Orchestrei Naționale Radio definesc aproape un secol de cultură națională în domeniul interpretării și difuzării muzicii
Orchestra Națională Radio () [Corola-website/Science/317196_a_318525]
-
fiind locul șase în 1975. A mai revenit în prima divizie în 1992, când a rezistat un singur sezon, și în 1997 când s-a menținut timp de trei sezoane, cel mai bun rezultat fiind locul șapte, ocupat în prima stagiune. Divizia A (1): 1930-1931 (sub denumirea de UD Reșita) Cupa României (1): 1953-1954 (sub denumirea de Metalul Reșita)
AFCM Reșița () [Corola-website/Science/318117_a_319446]
-
grupul umoristic “Vouă”. O culegere a textelor respective a fost publicată în volum, în anul 2004, la Editura Amaltea, cu titlul „Țara lui Papură Vouă”. Coautor al piesei „O mătușă pierdută”, care a avut premiera și s-a jucat, în stagiunea 2006, la teatrul „C.I. Nottara” din București. Coautor al piesei “Stăpânul ciolanului”, care a avut premiera la Teatrul de comedie București în 2011. Coautor al scenariului de film artistic de lung metraj „Report la categoria fericire”. În 2007 a publicat
Dănuț Ungureanu (ziarist) () [Corola-website/Science/318240_a_319569]
-
scurta ultimul act pentru a nu lungi piesă întreaga prea mult. După Jennens, dată când a fost terminat oratoriul a fost 23 octombrie. Premieră a avut loc pe 27 martie 1745 la King's Theatre cu încă două reprezentații în stagiunea respectivă. În prima scenă care se desfășuară în palatul regal din cetatea Babilon, regina Nitocris, mama lui Belshazzar, meditează asupra expansiunii și căderii imperiilor care astfel fac loc unui alt imperiu cu aceeași soartă. Numai Dumnezeu domnește în eternitate (aria
Belshazzar () [Corola-website/Science/315748_a_317077]
-
postbelic. De altfel, singura echipă care reușise cel puțin trei titluri consecutive fusese Chinezul Timișoara care câștigase campionatul de șase ori la rând, între 1922 și 1927. Revelația sezonului a fost din nou "Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc". Echipa care în stagiunea precedentă, la primul sezon în Divizia A, încheiase pe locul trei, a condus acum aproape tot turul, pierzând prima poziția în ultima etapă, când a înregistrat unica sa înfrângere din prima parte a campionatului. CCA s-a clasat pe locul
Divizia A 1953 () [Corola-website/Science/316732_a_318061]
-
Lydia. Mătușa îi povestește într-o scrisoare cum Darcy a plătit toate datoriile la joc ale lui Wickham și deasemenea l-a plătit pentru a o lua de soție pe Lydia. Bingley și Darcy se întorc la Netherfield cu pretextul stagiunii de vânătoare. Atențiile lui Bingley față de Jane reîncep, iar Elizabeth bănuiește că Darcy i-a mărturisit prietenului greșeala sa când l-a îndepărtat de Netherfield. Bingley o cere în căsătorie pe Jane care fericită acceptă. Elizabeth îndrăgostită de Darcy îl
Mândrie și prejudecată () [Corola-website/Science/315200_a_316529]
-
dată în istorie. Lăură Tătulescu a debutat în 2008 la Los Angeles Opera în faimosul rol al Laurettei din "Gianni Schicchi" de Puccini, o punere în scenă de excepție, în regia lui Woody Allen, sub baghetă lui James Conlon. În stagiunea 2009 va putea fi ascultata la Bayerische Staatsoper din München, în rolul Susannei din "Le nozze di Figaro".
Laura Tătulescu () [Corola-website/Science/315263_a_316592]
-
ansamblul Operei în turneele sale în SUA și în străinătate. Compania operei transmite și numeroase concerte și producții filmate la televiziune, de asemenea producții ale operei sunt transmise la radio în fiecare duminică după amiază în întreaga lume, în lunile stagiunii, decembrie-aprilie. Între înregistrările sale cele mai faimoase existente pe video se pot menționa „Aida” cu Leontyne Price și performanța deosebită a Inelului Niebelungilor de Wagner în 1987-1989. După 1996 Levine a însoțit turneul prin lume al „celor Trei Tenori”:Luciano
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
pentru echipa CS Oltchim Râmnicu Vâlcea și pe parcursul sezonului 2009 — 2010, când colectivul a ajuns până în finala Ligii Campionilor EHF. Handbalista a devenit una dintre cele mai prolifice marcatoare ale echipei, figurând și în ierarhia totală a golgheterelor. La finele stagiunii 2010 — 2011 Vizitiu câștigă pentru a doua oară campionatul național alături de echipa din Râmnicu Vâlcea; Patricia a înscris pe parcursul competiției cincizeci și trei de goluri, fiind cea mai eficientă jucătoare de pe postul de intermediar dreapta de la Oltchim. La data de 22 februarie
Patricia Vizitiu () [Corola-website/Science/316159_a_317488]