KorAP: Find »[drukola/base=star & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...182 >

4,546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

taxi oprește lângă ei. Ești un porc, zice ea și urcă. Jonathan face gestul de a o urma. — Du-te, strigă Selwyn după el. Îți va face multe promisiuni, dar n-o să te lase s-o atingi. Cum îndrăznești! zice Star și iese din taxi. — Să nu-i mai vorbești așa! repetă Jonathan. — N-o s-o facă cu tine, Bridgeman. E frigidă. Nici nu te lasă s-o atingi. — Porcule! strigă Star. — E de modă veche. Nici nu poți pune mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
o să te lase s-o atingi. Cum îndrăznești! zice Star și iese din taxi. — Să nu-i mai vorbești așa! repetă Jonathan. — N-o s-o facă cu tine, Bridgeman. E frigidă. Nici nu te lasă s-o atingi. — Porcule! strigă Star. — E de modă veche. Nici nu poți pune mâna pe ea. — Porcule! — Cățea! — Porcule! Apariția unei persoane pe treptele casei întrerupe șirul de invective. — Selwyn Arthur Tredgold, intră imediat în casă! Rușinea unei discuții purtate în mijlocul străzii, muncitorește, o face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Tredgold, intră imediat în casă! Rușinea unei discuții purtate în mijlocul străzii, muncitorește, o face pe lady Tredgold să se învinețească la față, depășind culorile spectrului vizibil. Este impresionantă, înfricoșătoare. Umerii lui Selwyn se lasă brusc. — Da, mamă. Profitând de moment, Star și Jonathan urcă în taxi, strigându-i șoferului să meargă cât de repede poate. Odată plecați, încep să râdă ușurați. Star îl sărută pe obraz. — Jonathan, nu te pot lua nicăieri. Simte cum inima îi bate să-i spargă pieptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
față, depășind culorile spectrului vizibil. Este impresionantă, înfricoșătoare. Umerii lui Selwyn se lasă brusc. — Da, mamă. Profitând de moment, Star și Jonathan urcă în taxi, strigându-i șoferului să meargă cât de repede poate. Odată plecați, încep să râdă ușurați. Star îl sărută pe obraz. — Jonathan, nu te pot lua nicăieri. Simte cum inima îi bate să-i spargă pieptul. După aceea, se văd aprope zilnic. Ea vine să stea cu tatăl ei în Oxford, spunând că s-a săturat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
care impresionează, dar se va mărita cu un străin în cele din urmă. Ține minte vorbele mele. Jonathan îi spune lui Levine să-și vadă de treabă. Nu se despart în termeni prea buni. În ceea ce-l privește pe Jonathan, Star este femeia ideală. Iar acum, se pare că pentru prima oară și ea simte la fel. O ajută să facă niște comisioane la Cornmarket și este răsplătit prin privirile invidioase ale celorlalți tineri pe lângă care trec. La rând, la cinema

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
mai tare. — M-am tot gândit, Bridgeman. Te consider un tânăr inteligent și receptiv. — Vă mulțumesc, domnule. — Ne ești apropiat. Nu numai mie, dar și fiicei mele. Inima lui Jonathan începe să bată necontrolat. Va vorbi despre intențiile lui cu Star? — Simt că înțelegi munca mea și că ai fi un tovarăș bun.... — Poftim, domnule? — Un tovarăș bun pentru un drum lung. Bridgeman, a sosit timpul să mai fac o călătorie în Fotseland. Intenționez să pornesc la vară, la sfârșitul trimestrului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Nu acum, vreau să zic. Este miezul nopții. Jonathan părăsește uluit biroul. Ținutul Fotse? Este ca și cum pământul s-ar clătina și l-ar trimite să alunece spre un loc unde simte că n-ar trebui să ajungă. O caută pe Star să-i spună ce s-a întâmplat, dar ea s-a dus la culcare. Rămâne singur în casa bărcii încă vreo oră sau chiar mai mult, ascultând râul care curge în noapte. În ajunul Anului nou, stau pe o bancă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
vreo oră sau chiar mai mult, ascultând râul care curge în noapte. În ajunul Anului nou, stau pe o bancă în grădina școlii Barabbas, invitați la o petrecere dată de Warden. Un cvartet de coarde cântă Haydn. Jonathan zâmbește, iar Star bate ritmul cu piciorul, muzica inducându-le amândurora aceeași încredere de sine, același aplomb. În jurul lor, invitații beau șampanie și poartă discuții optimiste. Profesorul este undeva în interior, la masa de la bufet. Toți așteaptă impacientați ca gongul să bată miezul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
și poartă discuții optimiste. Profesorul este undeva în interior, la masa de la bufet. Toți așteaptă impacientați ca gongul să bată miezul nopții, când servanții colegiului vor trage primele artificii. O mie nouăsute douăzeci și cinci este doar la un minut distanță. — Oh, Star, zice Jonathan. — Oh, Johnny, zice Star. — Sunt atât de fericit! — Adevărat? — Tu nu? — Sigur că sunt. Ascultă: începe numărătoarea inversă. Invitații rostesc: mai sunt treizeci de secunde...douăzeci de secunde...sunetele se intensifică pe măsură ce invitații ies în grădină. Încordat, șeful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
undeva în interior, la masa de la bufet. Toți așteaptă impacientați ca gongul să bată miezul nopții, când servanții colegiului vor trage primele artificii. O mie nouăsute douăzeci și cinci este doar la un minut distanță. — Oh, Star, zice Jonathan. — Oh, Johnny, zice Star. — Sunt atât de fericit! — Adevărat? — Tu nu? — Sigur că sunt. Ascultă: începe numărătoarea inversă. Invitații rostesc: mai sunt treizeci de secunde...douăzeci de secunde...sunetele se intensifică pe măsură ce invitații ies în grădină. Încordat, șeful portarilor se lasă într-un genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
șeful portarilor se lasă într-un genunchi, protejând flacăra unui chibrit. Când numărătoarea ajunge la zero, el aprinde fitilul și o rachetă izbucnește în sus, o explozie mare, albă deasupra capelei. Aplauze și ovații. Jonathan o prinde în brațe pe Star. În jurul lor, oamenii se bat pe spate, își dau mâna. Ea n-a fost nicicând mai frumoasă. — Te iubesc, zice el și o sărută. — Dragule, murmură ea. Ce minunat! — Adevărat? Chiar crezi asta? — Sigur că da, Johnny. Cred că este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Ce minunat! — Adevărat? Chiar crezi asta? — Sigur că da, Johnny. Cred că este minunat! — Așadar... vrei...? — Ce să vreau? — Ce prost sunt! M-am pierdut. Să te măriți cu mine, desigur. Accepți? — O, Johnny, ești un scump. — Accepți, ce zici? Star își ridică privirea la artificiile care împroașcă cerul cu steluțe roșii albe și albastre. — E perfect, nu? Suntem aici în grădină, cu aceste artificii, petrecerea și totul. — Spune da, Star. Spune, odată! Vezi tu... Johnny, este o problemă. Plec din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
desigur. Accepți? — O, Johnny, ești un scump. — Accepți, ce zici? Star își ridică privirea la artificiile care împroașcă cerul cu steluțe roșii albe și albastre. — E perfect, nu? Suntem aici în grădină, cu aceste artificii, petrecerea și totul. — Spune da, Star. Spune, odată! Vezi tu... Johnny, este o problemă. Plec din nou. El este uluit. — Pleci? — Nu mă privi așa. Mă întorc la Paris. Acolo se află o doamnă minunată, Amelia DeForrest, din Chicago. Vom începe împreună o afacere. Ea are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
distrugătoare. Când o revistă studențească publică o caricatură cu el într-o cratiță înconjurată de canibali care rânjesc, îndoielile lui Jonathan dispar. Este celebru de acum: „Filfizonul Bridgeman din Africa, iubit și explorator“. Decupează caricatura și i-o trimite lui Star, care îi răspunde că i-au făcut nasul prea mare. Se apropie ziua când o va conduce la gara Victoria. Se sărută cuminte, cu castitate chiar, și el promite s-o vadă în iunie, când împreună cu tatăl ei, va trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-se plin de importanță. Oare cei din jur înțeleg că este sub imperiul unei mari pasiuni, o mare aventură sentimentală și literară? Într-un fel care-l dezamăgește, pasagerii care-și caută vagoanele, par să nu-i observe emoțiile. O dată ce Star a plecat, este momentul să se întoarcă la învățătură. Revizuirea materiei pentru examenele finale se află pe același plan cu studierea Hausei, limbajul comercial tradițional din regiunea Fotse. Jonathan reușește să învețe fraze uzuale cum ar fi „Unde este consulatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
strada Regent și cumpără un inel de logodnă. Dacă este să se ducă în Africa, măcar să aibă un motiv ca să se întoarcă. Examenele trec într-o totală ceață. Îi este imposibil să se concentreze asupra Reconquistei, sau devastării Romei, când Star este la câteva zile depărtare de el. Mâzgâlește răspunsurile pe hârtie, fără a-i păsa prea mult de argumente, dacă datele sunt reale, sau dacă au rezultat din acea parte a creierului, care este acum ocupată doar de prețul biletelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
franceze vorbite sau din figura necunoscută de pe meniul aflat pe masa sa. Când ajung la Paris, rătăcind prin suburbiile unde casele au acoperișurile cenușii, starea sa de disconfort a devenit o adevărată paranoia, care-i face inima să bată necontrolat. Star n-a venit la Gara de Nord să-i întâmpine. Jonathan este mai ușurat acum, prea ocupat să-și rezolve acum atacul de panică (inspiră adânc... expiră...) să facă față salutărilor femeii cu care se va căsători. Iau un taxi spre Rue

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
care se va căsători. Iau un taxi spre Rue du Faubourg Saint Honore și se cazează la hotelul Bristol, care, deși scump, este locul unde trage profesorul de obicei în acest oraș. La recepție, găsește un mesaj care spune că Star va lua micul dejun cu ei. Jonathan îi lasă pe cei doi să admire tapițeriile Gobelin din holul de la intrare și pretextând că nu se simte bine, cere să cineze în cameră. Încuie ușa și se aruncă pe pat. Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-l țină la distanță de căldura umană. Continuă să meargă, evitând suprafețele acestea impersonale, fără a întâlni pe cineva, în afară de doi jandarmi care-l privesc atât de fix, încât se întoarce la hotel. Dimineața, când coboară la masă, vede că Star se află deja în restaurant. S-a gândit atât de mult la ea, încât prezența ei îl șochează. O simte brutal de fizică, așa ca un organ amputat, sau ca o persoană foarte cunoscută. Stă lângă tatăl ei, care este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
O simte brutal de fizică, așa ca un organ amputat, sau ca o persoană foarte cunoscută. Stă lângă tatăl ei, care este absorbit în lectura ziarelor de dimineață. Îi întinde lui Jonathan obrazul, să i-l sărute. Așa cum se aștepta, Star a devenit o adevărată pariziancă, bea cafea dintr-o ceșcuță minusculă și fumează o țigară verde strălucitoare într-un porțigaret. Poartă o conversație afectată care se întrerupe când apare Gittens. Acesta trage un scaun lângă Star și imediat începe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
sărute. Așa cum se aștepta, Star a devenit o adevărată pariziancă, bea cafea dintr-o ceșcuță minusculă și fumează o țigară verde strălucitoare într-un porțigaret. Poartă o conversație afectată care se întrerupe când apare Gittens. Acesta trage un scaun lângă Star și imediat începe să sporovăie. Ce dimineață minunată! Ce norocoasă ești că poți trăi aici! În câteva clipe, se apleacă spre ea și-i spune pe un ton confidențial că de când n-a mai văzut-o, a devenit o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
a trecut prea mult timp. Câțiva ani, cel puțin. Profesorul începe să vorbească despre un articol din Le Monde, ceea ce îl face pe Gittens să se concentreze o vreme asupra lui. Nu înseamnă că nu-i mai aruncă ocheade lui Star. De ce să nu facă un tur al orașului împreună? Ar putea vizita muzeele. — O idee genială, zice profesorul. Astfel începe o dimineață de explicații. De parcă s-ar fi antrenat toată viața doar pentru asta, Gittens pare menit să-i conducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
suflet sensibil, un bărbat care, în alte condiții ar fi fost un artist. Madona Renascentistă este considerată o frumusețe „scânteietoare“. Un tablou numit Pasiune, îl pune în legătură cu „egoul său rafinat“. Aceste elemente de apreciere critică îi sunt desigur adresate lui Star. Ea pare flatată. Jonathan suferă. Pe când străbat galeriile, panica din noaptea trecută îi cuprinde din nou pieptul. Merge în urma ei și a lui Gittens, simțind tablourile lăsându-se asupra lui, o paradă nesfârșită de regi și eroi imortalizați în atitudini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
aici. Și dincolo de țara asta este o alta, și o altă capitală cu galerii și biblioteci și bulevarde, cu clădiri și încăperi mari. Este vertiginos, terifiant. Lucrurile evoluează spre rău. Profesorul se îndreaptă spre saloanele egiptene. Gittens o conduce pe Star spre nuduri. Se pare că oricare din cele expuse este bun. O așază în fața Venusurilor, a fetelor din harem, nimfele căzând din ceruri clasic, ca niște linguri pline de spumă de fructe, aduse pe calea aerului. Petrece câtva timp în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
că este cazul s-o facă acum. Uite ce este, Gittens, nu-mi vine să cred ce văd. — Ce vezi? repetă Gittens. Ce vrei să spui cu asta? Că... nu cred că astfel se poartă un gentleman. — O, Johnny, zice Star. Nu fii atât de englez. Englez? Englez? Simte nevoia să se așeze. Încăperea se învârtește cu el, o turbină care se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]