2,768 matches
-
a Însemnat cu semnul Sfintei Cruci. După puțină vreme l-a trimis pe Părintele Trifon să ia oala de pe foc. Dar când s-a apropiat, ce sa vadă? În oală era o căpățână albă de varză. Precum se vede și starețul lui avea sfințenie, pentru că altfel nu se explică aceasta minune. În 1917, când a fost foametea cea mare, Părintele Trifon a ieșit În Halkidiki, cu binecuvântarea starețului său, și a secerat pe la metoacele aghiorite ca să economisească astfel puțin grâu pentru
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
vadă? În oală era o căpățână albă de varză. Precum se vede și starețul lui avea sfințenie, pentru că altfel nu se explică aceasta minune. În 1917, când a fost foametea cea mare, Părintele Trifon a ieșit În Halkidiki, cu binecuvântarea starețului său, și a secerat pe la metoacele aghiorite ca să economisească astfel puțin grâu pentru ei și pentru pustnicii dimprejur. Din 1917 n-a mai ieșit În lume, iar În 1978 a plecat din Sfântul Munte la lumea cerească, cea adevărată. În
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Mi-a spus și părintele Xenofont: „Hai să te Îngrijesc”. Iar eu i-am spus: „Bre, sunt cărămidă să mă iei de aici și să mă pui În coliba ta?” (se referise la faptul că nu este nesimțitor). Aici este starețul meu, Mihail, care cu rugăciunea sa a făcut dintr-un cotor o căpățână mare de varză! Și părintele Xenofont vrea să mă Îngrijească? Este adevărat că n-am văzut un alt pustnic la această vârstă, nouăzeci și trei de ani
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
chipurile ca să Înarmeze câteva mii de oameni pentru o cruciadă... Nostim e că Sfântul Părinte nu știe nimic. O cruciadă fără știrea papei? Bineînțeles, venețienii l-au lăsat să plece cum a venit... Toată lumea știe cât de „binevoitor“ vă este starețul Otto! Dar ce este mai important urmează abia acum: domnul Giuseppe vă roagă cu mult respect, prin mine, să luați avertis men tul În serios, să fiți foarte prudenți: spionii venețieni au prins firele unui complot. Nu știu Încă cine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vă roagă cu mult respect, prin mine, să luați avertis men tul În serios, să fiți foarte prudenți: spionii venețieni au prins firele unui complot. Nu știu Încă cine face parte din el. Sigur e că se țese la inițiativa starețului Otto și e Îndreptat Împo triva Casei voastre, mărite Stăpân. Iscoadele n-au aflat Încă amănuntele. Vor să vă ucidă, aici pe loc, sau să vă atragă Într-o cursă. Sunt amestecați și câțiva ministeriali ai Înălțimilor Voastre. Se pare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
strigăt care să fi anunțat că s-a des coperit ceva deosebit nu se auzi. După un timp, Hugo se apropie și spuse: — Stăpâne, oamenii n-au găsit nimic. — știu ce-ar fi trebuit să găsească? se amestecă clericul. — Părinte stareț, crezi că Satana mi-a luat mințile? iz bucni mânios ministerialul, nemulțumit de cursul pe care-l lua Întâmplarea. Crezi că Hugo nu-și cunoaște meseria? Afară de el și de mine... De fapt, dacă mă gândesc bine, de data asta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eu de vorbă cu el. și după aceea o să-l folosim cum e mai bine. Crezi că are vreun rost? Întrebă nemulțumit ministerialul. — Nu cred nimic până nu văd. Eu sunt adeptul Sfântului Apostol Toma, se Închină cu falsă smerenie starețul. Cavalere, recunoaște că grație incredulității Sfântului Toma avem una dintre dovezile irefutabile ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. În concluzie, cel mai sănătos este să Întrebi până ce afli ce vrei să știi și să nu crezi nimic până nu te
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În același timp că numele ora șului Konstanz nu trebuia pomenit În nici un fel, atâta timp cât nu știa cine era interlocutorul lui. și, pe măsură ce po vestea, amintirile deveneau din ce În ce mai clare. Da, acum era sigur, călugărul din fața sa nu putea fi decât starețul Otto de Schaffhausen. Cu vreun an În urmă se auzise cu satisfacție la Curtea episcopului din Konstanz că tânărul Conrad, fratele ducelui Bertold, atacase Într-o noapte Schaffhausenul, trecându-l prin foc și sabie, pentru a plăti necredința starețului care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
decât starețul Otto de Schaffhausen. Cu vreun an În urmă se auzise cu satisfacție la Curtea episcopului din Konstanz că tânărul Conrad, fratele ducelui Bertold, atacase Într-o noapte Schaffhausenul, trecându-l prin foc și sabie, pentru a plăti necredința starețului care-și petrecea timpul uneltind la Curtea Imperială Împotriva vecinilor lui de la Nord. Dar pe Otto nu-l putuse prinde, căci fugise prin niște galerii subterane. Deși scotociseră tot palatul, oamenii lui Conrad nu putuseră afla decât niște călugări speriați
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nord. Dar pe Otto nu-l putuse prinde, căci fugise prin niște galerii subterane. Deși scotociseră tot palatul, oamenii lui Conrad nu putuseră afla decât niște călugări speriați, cărora tânărul duce le dăduse drumul, privindu-i cu dispreț. De atunci starețul Otto Își petrecea timpul fie la Curtea Imperială, fie În ascunzătoarea pe care nimeni nu i-o dibuise, uneltind fără Încetare și Încercând, prin toate mijloacele, să le facă rău prinților din Breisgau și să-și recapete scaunul. Simeon Își
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
știu ce au de făcut! — Am Încercat! Dar În zadar. Dumnezeu, sau mai degrabă Satana sau nu mai știu nici eu cine, Îl apără tot dea una. De fiecare dată! Sau, atunci, oamenii mei sunt prea proști! * * * „De aceea Încearcă starețul Otto să-și facă singur dreptate“, gândi Simeon, care Își amintea tot ce auzise șoptindu-se la Konstanz. „Asta e. Acum se leagă toate. și eu am picat la mij loc Într-o intrigă politică dintre cele mai primejdioase, din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Constantinopol? Era ultima probă la care voia să-l supună pe captiv. Da, Preacuvioase, răspunse În aceeași limbă Simeon. — și ai lucrat În Konstanz? — Numele mi-e necunoscut. Nu, am lucrat Într-un alt oraș. Avea un nume latinesc, parcă... Starețul Otto se Întoarse gânditor către Eglord, care ședea pe o buturugă sorbindu-și vinul dintr-un pocal de argint. — După părerea mea, omul e nevinovat. Vine Într-ade văr din Răsărit, vorbește elina și e cu totul străin pe aici, pe deasupra
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ei? Ce planuri infame urzeau cei doi? Cu inima grea Încercă să descifreze ce Îi rânduise soarta, dar se dădu bătut. Așa că se mulțumi să-și aștepte În tăcere sfârșitul. IV — M-au lăsat muritor de foame, blestemații, se văită starețul. Asinul rotofei tropăia mărunt alături de calul uriaș al ministerialului din Opfingen. și el, și stăpânul lui răsu flau greu, neobișnuiți cu ritmul precipitat al nobilului animal. — M-au făcut cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o creștem noi. Asta-i tot.“ Apoi pleca, fie la grajduri să vadă mânzul cel nou, pe care tocmai Îl fătase iapa albă, fie la vânătoare, fie la mânăstire, la Sfântul Petru, să guste vinul cel nou Împreună cu pă rintele stareț. Rishawei nu-i rămânea altceva decât s-o Întrebe pe copilă. Dar aceasta era la fel de Încăpățânată, ridica din umeri și nu spunea nimic. O privea bănuitor pe bătrâna doamnă și refuza să pună mâna pe gherghef. Singura ei plăcere era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se uneltește la Schaffhausen și la Sankt Gallen și În multe alte părți. Ducele n-are nevoie de alți dușmani; are deja destui, pricepi femeie? Lasă politica pe seama bărbaților și vezi ți de gherghef. și ieri m-a Întrebat părintele stareț de la Sfântul Petru când e gata broderia pentru masa altarului. Pune-ți botniță la gură dacă nu vrei să plângi mai târziu... — Bine, dar până la urmă tot o să se afle. Doar stăpânul nu poate lăsa copila aici pentru totdeauna. Toate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fost pentru totdeauna răpită. Hildebrand strângea cu furie mânerul sabiei. și acum vrea Împăratul să pună mâna și pe Zürich! Asta nu-i tot! Chipul clericului se Întunecase dintr-odată. De curând, oamenii noștri au prins un emisar secret al starețului Otto, care, chipurile, se rătăcise pe aici, pe aceste meleaguri. Dar Încercase să-l cumpere pe bucătarul nostru. Îi dăduse o pungă plină cu bani de aur și o sticluță de otravă. Omul a venit speriat la mine și mi-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu bani de aur și o sticluță de otravă. Omul a venit speriat la mine și mi-a mărturisit totul, astfel că am putut pune mâna pe otrăvitor. Sub tortură a mărturisit cine l-a trimis. — Frumoasă ocupație pentru un stareț cuvios, mârâi Hildebrand. — și asta nu-i tot. Am mai aflat și altele. Bătrânul duce din Geneva a murit, și moștenitor este fiul lui nevârstnic, Amadeus, al cărui mentor a fost multă vreme starețul Otto. Tânărul pare a fi zvăpăiat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a trimis. — Frumoasă ocupație pentru un stareț cuvios, mârâi Hildebrand. — și asta nu-i tot. Am mai aflat și altele. Bătrânul duce din Geneva a murit, și moștenitor este fiul lui nevârstnic, Amadeus, al cărui mentor a fost multă vreme starețul Otto. Tânărul pare a fi zvăpăiat și descreierat. Țintește să-și Întindă autoritatea și asupra Burgundiei, cu care, după cum știi, are și ducele Conrad relații deosebit de călduroase. — Da, am auzit că nunta va fi curând, zâmbi Hildebrand. — N-am spus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vor omorî, dar se vor și sluji de leșul lui. Îl vor azvârli la locul fărădelegii, astfel ca bănuiala să cadă asupra lui: un necunoscut, un bandit care omoară ca să prade, ce putea fi mai obișnuit? Numai mintea ageră a starețului Otto putea pune la cale și această a doua blestemăție, așa cum, era Încre dințat, o pusese la cale pe cea pe care el o prevenise. O clipă Îi apăru În fața ochilor chipul frumos al tinerei pe care o salvase. „Iarăși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Preacuvioase părinte, dacă omul ar fi vinovat, nu s-ar mai fi chinuit atât să se târască până aici ca să caute aju tor. Ați văzut cum arăta. Mâinile lui... rănile groaznice... — Taci, Heribert, știu eu ce-am de făcut, spuse starețul cu asprime. Apoi se Întoarse către rănit: — Fii sigur că vom cerceta. Deocamdată rămâi aici să te pui pe picioare. și gândește-te Între timp că tot vom afla adevărul. Mai bine să-l aflăm de la tine. Îngrijiți-l și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rănit: — Fii sigur că vom cerceta. Deocamdată rămâi aici să te pui pe picioare. și gândește-te Între timp că tot vom afla adevărul. Mai bine să-l aflăm de la tine. Îngrijiți-l și aveți grijă să nu fugă. Părintele stareț Urban plecă cu sprânceana Încruntată și cu fruntea Încrețită. Toată povestea era foarte delicată și putea aduce necazuri mari mânăstirii. Bineînțeles, Bodo nu era un necunoscut, dimpotrivă, era prieten cu starețul și cu călugării. Venise de multe ori Împreu nă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îngrijiți-l și aveți grijă să nu fugă. Părintele stareț Urban plecă cu sprânceana Încruntată și cu fruntea Încrețită. Toată povestea era foarte delicată și putea aduce necazuri mari mânăstirii. Bineînțeles, Bodo nu era un necunoscut, dimpotrivă, era prieten cu starețul și cu călugării. Venise de multe ori Împreu nă cu ducele Conrad și ajutase mânăstirea În repetate rânduri. Nu o dată, sosiseră de la Zürich lăzi bine ferecate, În care călugării descoperiseră potire de aur, țesături scumpe pentru odăjdii, manuscrise rare, cerneluri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu o dată, sosiseră de la Zürich lăzi bine ferecate, În care călugării descoperiseră potire de aur, țesături scumpe pentru odăjdii, manuscrise rare, cerneluri care nu erau lesne de găsit, tămâie sau mirodenii pentru bucătărie. Până și crucea masivă de pe pieptul părintelui stareț Urban era un dar al jupânului Urs, tatăl domnului Bodo, pe care ducele Îl prețuia mult și-l trata cu multă atenție. Ca protector al orașului Zürich, Bertold trebuia să și câștige sprijinul cetățenilor de vază, și cel mai bogat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care ducele Îl prețuia mult și-l trata cu multă atenție. Ca protector al orașului Zürich, Bertold trebuia să și câștige sprijinul cetățenilor de vază, și cel mai bogat și influent dintre toți era, după cum știa toată lumea, jupânul Urs. Dar starețul trăia prea aproape de Curtea princiară ca să nu afle că, În ultima vreme, cel puțin așa se șoptea, Bodo ar fi țintit prea sus, sperând la copila ducelui. Chiar dacă aceasta nu era urmașa legitimă, era totuși o mlădiță a ilustrei familii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sigur că, mai devreme sau mai târziu, va afla. Părintele Urban avea, așadar, toate motivele să fie Îngrijorat. De aceea, după o scurtă chibzuială, trimise un mesager la Curte, cu instrucțiuni foarte precise. Mesagerul, un novice foarte isteț, căruia părintele stareț Îi Încredințase și În alte Împrejurări misiuni care cereau discreție, se Întoarse chiar În aceeași seară, asigurându-și superiorul că totul fusese Înde plinit Întocmai și cât se poate de confidențial. Așa cum Îi promisese Heribert, după ce-i cercetaseră, spă laseră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]