2,096 matches
-
mi-e dor de tine. Suntem prieteni atât de buni și n-aș vrea să te pierd, chiar n-aș vrea. Te rog, sună-mă când primești mesajul ăsta. Te rog. Mă gândesc la tine“. Sunt foarte contrariată. Apăs pe steluță, ca să mai ascult o dată mesajul și îi dau telefonul lui Daisy. N-am văzut niciodată pe cineva făcând un atac de apoplexie, dar cred că asta i se întâmplă prietenei mele: se face vânătă la față, iar ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
De altfel, băboiul plutea. Nu părea să o deranjeze vidul care năvălise în rezervă, ci faptul că nu putea să coasă. Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noastră. Unde vreți să plecați și voi ? Chiar aici, lângă tine, spuse frunza, căzând în palma băiatului. Băiatul luă frunza cu gând să o păstreze în amintirea poveștii frumoase spuse de aceasta. VRĂBIUȚA Este iarnă. Frumoasa Crăiasă lasă valuri de steluțe argintii peste oraș. Peste copacii și florile colorate se așază o plapumă groasă. Ei vor putea acum dormi în pace. Trec stoluri de păsări pe cer ca un val negru care parcă nu se mai termină. Groaznicul ger doboară păsările
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
l-a primit de la un client, și că ea de Sărbători simte nevoia să facă daruri, drept pentru care mi l-a dat fără să-mi spună un cuvințel despre ce se află Înăuntru. Ambalajul lucios, cu irizări ultramarine și steluțe aurii, e desfăcut de Antoniu, cu febrilitate. În sfârșit, mâinile scot la iveală o carte groasă, cu coperte vișinii. Ochii asiatici ai lui Kawabata se dilată, a uimire, devenind două ferestre deschise. -Știi tu, ce carte țin În mâinile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
grabă holurile spațioase, mă simt ca Într-o cometă care a coborât lin pe pământ, și, În lumina căreia mi-am regăsit pacea și confortul pe care le pierdusem.,, -Mai bine mi-ai face un ceai se tânguie Kawabata. Văd steluțe palide prin fața ochilor și oasele mele străvechi, scârțâie. -Îți fac, cercopitecule. Se vede de la o poștă că nu mai ești bun de nimic. Sunt infirmierul tău, zdreanță bătrână. Dar de mine cine o să aibă grijă, când mă vor invada bolile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dau seama ce mă atrage la ea: vorbea mult, zâmbea, Îmi povestea despre familia ei, și, ceea ce m-a mirat, era faptul că parea că mă cunoște dintotdeauna. Pe inelarul mâinii stângi verigheta ei strălucea În semiântunericul barului, ca o steluță mișcătoare. Sportul Îi sculptase trupul, dându-i o elasticitate copilărească. Părul șaten, era strâns Într-o coadă de cal care se mișca dintr-o parte În alta, În funcție de mișcările capului, iar ochii erau cu adevărat fascinanți. Mari, imenși și umezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
multe grade...plus, Pentru-a scrie poezie; Scrii și tu, la crâșmă sus, Și-arzi! La... grade de ,,tărie’’! VAI DE ...STEAUA NOASTRĂ! Din prima stea în Carul Mare, E-a cincia roată la căruță! O mai zărim cât o...steluță Perdantă-des și ...căzătoare! LACRIMĂ DE SFÂNT...TALENT Biet artist, vinde tablouri, Lacrime de sfânt...talent; Dolari vrea, cu trei zerouri! Beat, cedându-le pe-un... cent! COLABORARE?! Sigur, carte-am scris-o eu! Dar vre-un detractor de-al meu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
decât ele mă Întreabă: - Pe mine mă mai cunoașteți? Mă uit mai bine la ea și n-o mai recunosc. Faptul că mă apela la persoana a doua plural, m-a făcut să cred că are ceva, educație. - Eu sunt Steluța a lu’ Tudorița, căpețeleasa satului, mi se zice și Nae! Mamei ei i se spunea așa fiindcă era singura din sat care se pricepea să facă niște pâini Împletite, ca niște colaci, numite “căpețele”, pâini speciale la care li se
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de basm. A nins toată noaptea. Pădurea de conifere este albă. Stăm În fața șemineului cu masa Încărcată de bunătăți. Este dimineața primei zile de Paști. Lemnele de brad din șemineu, ard; din fiecare pocnitură sar scântei, parcă ar fi niște steluțe căzătoare. - Haide să ne spălăm cu zăpadă, Înainte de a ne Înfrupta din bunătăți! - De acord, Îmi șoptești tandru, la ureche. Ieșim. Albul zăpezii ne orbește. În liniștea care ne Înconjoară, se simte doar aburul cald care iese odată cu respirația noastră
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ochii locuitorilor pădurii erau îndreptați, ce să vadă? Dinspre o poieniță, venea un bărbat. Cel care se îndrepta către Magnolia nu era un bărbat oarecare. Era îmbrăcat într-un costum poleit cu aur, în bandulieră și la vipușcă avea mici steluțe care clipeau des. La cingătoare purta un paloș, pe cap un coif împodobit de asemenea cu multe steluțe. Adonisul, călcând cu pași rari, s-a apropiat de Magnolia și, după ce a ajuns la o apreciată distanță, a pus o mână
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
către Magnolia nu era un bărbat oarecare. Era îmbrăcat într-un costum poleit cu aur, în bandulieră și la vipușcă avea mici steluțe care clipeau des. La cingătoare purta un paloș, pe cap un coif împodobit de asemenea cu multe steluțe. Adonisul, călcând cu pași rari, s-a apropiat de Magnolia și, după ce a ajuns la o apreciată distanță, a pus o mână pe cosițe și cealaltă o ținea pe mânerul paloșului. Atât de mirat, atât de surprins a rămas după ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Moșul. Familiile sunt fericite stând la mesele îmbelșugate, ascultând glasul clopoțeilor zglobii. Afară sunt troiene de zăpadă, fulgii zboară leneș spre pământ, iar zăpada pufoasă și strălucitoare atrage toate privirile... Ador când florile de gheață se așază pe geamuri privind steluțele argintii care se culcă ușor pe pământul înghețat formând o plapumă groasă și fină. Atunci când în casă este cald, îmi place să ascult poveștile mamei despre nașterea minunată a pruncului Iisus și despre pățaniile ei de când era mică, ca mine
ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
ceilalți, ca să punem la punct strategia și tacticile de luptă. Când am ajuns, focul ardea într-o veche cască de asalt și aproape toți din bloc, înarmați, erau acolo, ai lui Jancsi confecționaseră la strung, în orele de atelier, adevărate steluțe ucigașe, shaken, de proveniență Ninja, și tomahawk-uri, aveam și eu la mine cuțitul meu de tinichea, cu toate că știam că nu fac mare brânză cu el în lupta corp la corp, l-am luat totuși, gândindu-mă că pică bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie și am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră, o mare umbră căzând peste vitrină. Totul ținea cât o clipire din ochi, totul se-ntindea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-a cadavrelor. Sânii ei, observai imediat, erau singurii demni de acest nume: cele lalte femei aveau pe piept mamele sau pur și simplu țâțe. Fundul ei, cu zona-ntunecată dintre coapse, își arăta din timp în timp, leneș și premeditat, steluța cafenie și structura cealaltă, franjurată complex, asemenea cărniței ce iese dintre valvele unei scoici de mare. Când se-ntindea pe spate, smocul de liță de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lu mină razantă pe pântec, precum capacul stilourilor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
așazisa consfătuire au rămas uimite, de nerușinarea și de îndârjirea patroanei. Nu le venea să creadă ce auzeau. Alte două dintre lucrătoare i s-au alăturat, celei dintâi, întru nemulțumire. Deci, erau: Domnișoara, cu aproape cinci ani vechime,în unitate; Steluța - cu mai bine de unsprezece ; și ea, Danieluța - căreia i sau alăturat cele două - cu aproape cinci ani. Am să vă dau afară, a țipat nerușinata patroană, cu litera E. Ba, n-ai să ne dai afară, cu nici o litera
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cunoscut. În cartea de pe biroul ei este o frază subliniată cu markerul: Magia însemnă ajustarea energiei necesare pentru schimbările naturale. Parcurge poemul cu ochii ei de chihlimbar. Chiar deasupra decolteului portocaliu al rochiei, deasupra omoplatului drept, și-a tatuat trei steluțe negre. Stă picior peste picior în scaunul rotativ. E desculță, cu picioarele murdare; la degetele mari are câte un inel de argint. — Știu ce este, zice, și ridică mâna. Înainte să strângă degetele, împăturesc hârtia și o bag la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lucește Și dor de zbor ne mai toarnă. În perdeaua de nori s-a ascuns Soare palid și slab, fără vlagă Cine poate acum să-nțeleagă Nopți și zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
semn că exiști aici acolo ieri sau azi iar mâine mâine ca și azi un alt remember un alt fulg ce va face loc printre pașii grei de vise pe pământul negru-ntins pe fața albă a primului cuvânt două steluțe aprinse un surâs și cerurile se deschid în inima ta cu primul gângurit auzit la pieptul mamii suav colind alunecând ușor în diminețile fără margini când seara se-aprind felinare, o carte, o pagină ninsă în gând și un zâmbet
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
De să răsune tot pământul. Iarnă A venit cam fără de veste Iarna cea imaculată, E așa ca-ntr-o poveste De demult cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu veșmânt frumos și alb Cu steluțe asortată. Pe stradă sus, la un urcuș S-a și făcut alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din viața sa. Doar luna mai veghea somnul său liniștit. A doua zi, dimineața, omul de zăpadă s-a trezit bucuros că în curând își va revedea prietenii. Abia aștepta să se joace cu ei prin zăpada argintie. Zeci de steluțe sclipitoare coborau din cer și pluteau în jurul său, într-un dans amețitor. Copii însă s-au lăsat așteptați. Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-a cuprins ochișorii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
floare în care noi ne construim cele mai frumoase visuri, în care dorințele noastre se transformă în realitate. Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare și soare. De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de stele și steluțe atârnă gingaș pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate parcă toate îmi îndulcesc viața. Vârful în fiecare an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câțiva crini in mâna. Întotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
soarelui mă mângâiau ușor și liniștitor pe pielea mea fină, jucându-se timid printre firele castanii ale părului meu, făcându-le parcă mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost trecut de un fior rece care parcă încerca și el să mă țină pe loc. Simțeam cum natura era împotriva mea. Soarele plutea ușor pe bolta albastră, lăsând în urmă bătrâna lună ce încerca din răsputeri să lumineze planeta, steluțe aurii, întuneric și răcoare, dar în primul rând, mă lăsa pe mine acolo. Persoana care își dorea cel mai mult să-l aibă aproape. Mă lăsa neprotejată într-un tablou viu al melancoliei, vegheată doar de palida lumină a lunii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
focoși, palme ațâțate de dor Mistuindu-ne în vrăji tăinuite, Rătăcind pe poteci, năluci în amor Dezleagă-mă de uitare, iubite.... Alb de iarnă Cad fulgi peste codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune în hlamidă albă-mbrăcată.. Tremură zarea, un vuiet se-aude Se-ntunecă cerul, ziua abdică Vântul spre-nalt zăpada ridică Cântecul iernii în suflet pătrunde
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]