2,691 matches
-
Nu o pot uita și îmi stăruie momentul când, cu câteva zile înainte de a pleca, în timp ce o pansam la rana deschisă la spate, în jos la c oloană, m-a tras ușor către ea și mi a șoptit cu voce stinsă, cum i se permanentizase pronunția: — Curaj dragul meu, lasă, mor eu, tu ai să te însori și va fi bine, bine pentru tine... În neliniștea care se zbătea, ce puteam eu să-i răspund ? i-am jurat celei care mi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în presupuneri, mă alarmez, simt că mă doare la inimă, că mă lasă picioarele. Cad din picioare și zgomotul de la mine face pe vecinul de sub apartam entul lui Dan să iasă și să vadă ce s-a întâmplat. Cu voce stinsă îl rog pe nașul fetiței - că el ieșise - să dea un telefon fostei soții a lui Dan să vină cu cheia să vedem ce să a întâmplat. Întâmplător sau nu, aceasta și sosește iar din urma ei și un polițist
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mai înainte, Bruno Valetti nu fusese acolo. Era doar bețivul care se încurca în propriile sale cuvinte și mai eram eu, care apăsam cu disperare butoanele hotelurilor de mîna a zecea de pe planul turistic al Florenței. În zadar: beculețele rămîneau stinse nici un pat liber. Exact în clipa aceea, ridicînd ochii de pe harta atît de neprimitoare pentru un pîrlit ca mine, am văzut în fața mea un omuleț ciudat, care mă urmărea cu o privire amuzată. Era o prezență reconfortantă, cu statură măruntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tăi prieteni, fierarii și păstorii,/ De-al căror drag Olimpul ne fuse tulburat ! (IV, p. 112). Prometeu își deplânge amar iluziile pierdute cu privire la favoriții lui : Mă vezi înfrânt de atâta nerecunoștință,/ Revolta și dezgustul sunt noua mea credință/ Cu ochii stinși contemplu tot visu mi nimicit (IV, p. 113). Titanul își vede năruite speranțele de a contribui la înfrumusețarea lumii prin încurajarea oamenilor, căci aceștia au profitat de binefacerile civilizației doar spre a- și da la iveală ticăloșia nativă : E mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în ele, simți o ostilitate surdă. E limpede că nimeni n-a mai petrecut acolo o oră de reculegere. Cârpa de praf a gospodinei și-a făcut periodic datoria și atât. Cotoarele colorate și-au pierdut strălucirea. Cărțile au ochii stinși. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Fiecare volum pare treaz și în așteptare. Sunt în rafturi cărți necitite de mult, dar care nu se plictisesc așteptând, căci știu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de euforia ușoară a primului pahar care, pe deasupra, era și primul lui pahar de șampanie. Dragii mei, îmi doresc ca nimic să nu ne despartă vreodată! Și să îmbătrânim împreună la Bugaz! Când s-a întors, lumina din salon era stinsă. Băgă un buștean în soba din camera lui, își scoase vestonul, îmbrăcă o haină de interior, din lână, și se apucă să-i scrie bunicii. Îl întrebase de câteva ori dacă reușise să-și facă vreo relație în colțul ăla
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Deși parcă îl lovise cineva cu o măciucă în cap, locotenentul își aduse aminte că tânăra femeie evita să se îndepărteze de mal, temându-se de cârcei. Se aventurase totuși prea departe? "Faceți ceva, domnule locotenent", îl imploră cu glas stins madam Segal. Ardea să facă ceva, dar ce? Și, deodată, părăsi camera, ieși spre plajă și se îndreptă ca un somnambul spre duna teșită, unde el și Nastia făceau odinioară dragoste sub pătură. Trecuse un veac de atunci. O găsi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fure. Fiecărui om, fie cetățean al orașului sau nu, i se asigură apă rarea proprietății. Chiar și pârâiașele care curg până azi prin oraș, semne distinctive al Freiburgului, au fost făcute la acea vreme pentru ca incendiile să poate fi repede stinse. Din păcate actul n-a fost păstrat În Întregime, dar parte din el a fost reconstituit de cercetători ai istoriei orașului. Există În istoria Freiburgului opinii, reguli și legi din ale căror structuri se pot Învăța multe până astăzi. A
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
felurile și făcea o sumedenie de plecăciuni, neuitând să tragă cu coada ochiului ca să vadă ce se Întâmplă. Bertha, care până atunci urmărise scena tăcând, neîndrăz nind să ia parte la discuție, se apropie cu respect și Întrebă cu voce stinsă. — Ce spui, bunule părinte? Domnul Bodo, rănit? Spune repede tot ce știi! — O, nobilă doamnă, Îmi faceți prea multă cinste! Eu sunt doar un umil frate la mânăstirea Sfântul Trudpert. Părintele Constantius mă ceartă mereu pentru păcatul lăudăroșeniei, dar mereu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de transpirație, am citit în ochii ei o suferință cumplită. M-am apropiat de obrazul ei, vrând să preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a intuit gestul meu. Mi-a murmurat cu glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de transpirație, am citit în ochii ei o suferință cumplită. M-am apropiat de obrazul ei, vrând să preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a intuit gestul meu. Mi-a murmurat cu glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un moment dat, un drum secundar se desparte cu indicația: „spre muntele Washburne. Verificați apa la radiator”. În plin parc, muntele are 3458 metri Înălțime, de unde avem o priveliște asupra Întregului relief. Din vârful său coborâm 10 kilometri cu motorul stins. Străbatem un defileu colorat și cotim spre vest pe o șosea ce Începe să defileze prin fața vestitelor izvoare de apă fierbinte „geiserele”; izvoare intermitente de apă, deseori clocotită, În care unii turiști fierb ouăle; geiserele fomează una dintre cele câteva
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pentru ele ceva. După Cluj și Câmpia Turzii s-a Înnoptat. Într-un loc unde se repară șoseaua era să dau Într-o groapă, În fața căreia nu era nici o avertizare. Am frânat brusc și am rămas În plină noapte cu farurile stinse. S-au ars siguranțele, declară vameșul cu aerul unui cunoscător. Văd, spun eu, dar știi să le repari? Habar nu am. Nici eu. E vorba ce facem acum. Vameșul mă asigură că nu e mult până la Aiud și cu lanternă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fapt, s-au dovedit a fi doar 144) adolescenți. Am numărat și 16 cadre. Tinerii, bine îmbrăcați, ca pentru frigul de afară, purtau uniforme tip pufoaică. Curioși - majoritatea, flegmatici - unii, indiferenți - alții, cu privire inteligentă - la cei mai mulți, să spunem doar stinsă - la câțiva! Narând acum, îmi dau seama că acești tineri erau prezenți în sala de festivități nu pentru că ar fi fost mânați de o pornire interioară determinată de marea sărbătoare creștină sau dintr-un instinct religios bine cultivat, ci pentru că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe mijlocul drumului, la câțiva metri în spate. Însă nimic. Nici urmă de poet. — Sachi ! zbiară cu toată forța Fernic, care cade în genunchi în fața trăsurii, temându-se de ce era mai rău. — Aici... se aude într-un târziu o voce stinsă, de sub trăsură. — Sachi ? — Da... Ionel ? — Da, eu sunt, ești bine, ești blocat ? — Nu... M-am prins de podeaua trăsurii și cu dinții, cred, praf mă făceam dacă scăpam, nici acum nu-mi vine să-i dau drumul. Dar cum ai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rămâne în câmp chiar și câteva zile. — Condoleanțe, doamnă ! îi mai spuse, văzând că are legată la mână o basma neagră, în semn de doliu. A murit în război ? — Da, s-a stins la Mărășești, a răspuns cu un glas stins. Și nici nu pot să-l plâng, Doamne, de teamă să nu mă vadă copiii ! — Of, ce ghinion, doamnă ! Chiar înainte să se termine războiul. Da, ce ghinion, i-a repetat ea fără noimă străinului. Au avut noroc în seara
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-i chipul, și au pus pământ peste el și i-au făcut o cruce mică din două lemne de foc. — Când ajungem acasă, după ce facem o baie sănătoasă, știți ce facem ? — Ce facem ? au sărit amândoi, cu ochii tot mai stinși și obrajii lipsiți de culoare, dar la fel de curioși ca-ntotdeauna. Mergem la teatru ! Asta facem ! Ce ziceți ? — Și mergem în primul rând, mami ? a întrebat-o micuțul Cristian în ziua aceea. — Mergem în primul rând, și ghicește ce ! Mai luăm
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai zic că pe mine nu trebuie să mă doară capul, spatele sau, Doamne ferește, să am vreo febră. Nici vorbă de vreo depresie, că îi fac pe toți să plângă, aș cânta numai de jale, cu un glas plângăcios și stins, râde Cristi. Mai mult, nu am voie să am vreo zgârietură ! Dacă mă aflu într-un scandal, știi ce fac eu, mamă ? Fug. Ca un cal fug, să mă vezi, zici că am mâncat jăraticul din poveste. Niciodată nu fug
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe fostul său rege. Periferiile erau singurele care îl doreau, dar s-a ferit de ele, de frică să nu fie înghi- țit și umilit de niște guri imense, cariate și pline de coji de semințe. Periferiile cu luminile lor stinse și cu mirosul putred de ratare, unde niciun reflector nu strălucea și un chiot înso- țit de un scuipat erau aplauzele. În octombrie 1940, România se aliază cu puterile Axei, sub conducerea lui Ion Antonescu, iar în vara lui 1941
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Bucureștiul și Încărcau de-a valma morți și muribunzi. Ar fi pierit atunci 25-30000 de oameni din populația de 80000 a Capitalei (o proporție chiar mai mare ca la Londra, În 1665). Ultima oară a lovit ciuma În 1829; abia stinsă, a fost urmată În 1831 de epidemia de holeră, care a străbătut atunci aproape Întregul continent. O calamitate au fost și revărsările periodice ale Dâmboviței (cel puțin până la canalizarea de după 1880); cartiere Întregi ale Bucureștiului ajungeau sub apă. Când nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fiu. Ori de câte ori mă întorceam în LA de Crăciun încasam patru sau cinci amenzi de circulație cu bolidul meu crem 450 SL, cadou de la tata, dar locuiam într-un oraș unde polițiștii puteau fi mituiți, unde puteai conduce noaptea cu farurile stinse, unde puteai inhala coca în timp ce o starletă ți-o lua la cioc, un loc unde ți se permitea să te tăvălești trei zile la rând în stupefiante cu un topmodel în vogă, într-un hotel de patru stele. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lor, dar chiar atunci ceva pâlpâi în spatele meu, apoi se stinse - era o aplică de perete, din fier forjat aurit, una din multele aplice aliniate de-a lungul peretelui, cam la doi metri de podea. În seara asta fuseseră toate stinse. Dar când m-am îndreptat spre una dintre ele, s-a aprins instantaneu, apoi s-a stins când am trecut de ea. Așa s-a întâmplat și cu cea de-a doua, apoi cu cea de-a treia. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Călinescu și patronată de Șerban Cioculescu, directorul Vieții românești, cu participarea unor critici de marcă. Orgoliul meu a fost hiper-satisfăcut și „spaima”, mai ales acea spaimă - a mea și a clanului meu burghez, îngenuncheat și maltratat de noii stăpâni! - aproape stinsă. (În zone afunde, ale subconștientului, ea, marea spaimă, continua să „se miște” însă, ca o apă freatică, lingușind și erodând cele mai îndrăznețe speranțe; dovadă, printre altele, unele vise și halucinații în stare de veghe când fantoma unui pluton de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să privești În tăcere, În taină. Toate vorbeau tainic, aștepta ceva... După ce se s-a Înconjurat biserica cu Icoana Sf Antimis...adică a punerii În mormânt a Domnului Iisus(Îngropareaă. Am intrat cu toții În Sf. Biserică cu lumânările de acum stinse(că S-a Înmormântată Părintele a citit rugăciuni specifice Înmormântării și apoi câteva cuvinte duioase care se petrecuseră În acele momente de tristă amintire. Apoi ne binecuvântează mirunindu-ne pe toți și fiecare În tăcere se Întoarce la casele lor... Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
minunatele locuri pe care le străbătea: pădurea fermecată care se îmbracă în haina-i de vară”; el, călătorul, nu rămâne insensibil la cântecul privighetorilor ori la luna plină, care „își revarsă farmecul luminei argintii peste pământ”, acompaniată de „candelele aproape stinse ale stelelor”. Într-un asemenea decor, jos în vale, orășelul adormit era ascuns „sub perdeaua fină țesută de argintul razelor de lună. Pe fundul acestui căuș (leică) sclipeau lumini care dădeau impresia că este „o mare fără margeni la țărmul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]