2,070 matches
-
și unicitatea neamului lor, s-au apucat să scrie despre baștina strămoșilor noștri că era un ținut de sălbatici sau chiar nelocuit! Lucian, care a trăit în secolul ll e.n. îl numește pe Anacharsis Dauketes, adică dacianul așa ca să ne strîmbe nouă mințile! Getul sau scitul din nordul Istrului Anacarsis, a scris mai multe Epistole și un poem în opt sute de versuri în care descria obiceiurile și legile sciților, lucrări lăsate grecilor pentru adîncă rumegare, dar după scurtă vreme aceștia au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
proza lui Vlahuță și în același timp, în același sens, înrobiți ideii că nebunia este mărturisită în operă. Riscăm, însă, ca să refacem imaginea lui Eminescu din mândriile personale ale prietenilor săi, adică să ne aflăm în fața unor oglinzi strâmbe fiecare strâmbă în felul ei din care să avem superbia de a crede că transpunem chipul într-una curată, adevărată. Ca să fim drepți cu trecutul, trebuie, în acest caz, să căutăm și punctul celălalt de vedere, al lui Eminescu: are și el
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și un tratat metaforic de poetica a românului oniric. Viața personajelor ar fi „o simplă bucată de plastilină pe care pictorul o modelează în toate felurile și chipurile după nevoile partiturii sale”, „așa cum se întâmplă cu personajele cărora Cézanne le strâmba anapoda brațul ca să echilibreze ansamblul, cărora Parmigianino le lungește peste măsură gaturile ca să le onduleze liniile, cărora Klimt le schilodește membrele ca să le integreze într-o figură decorativă”. Rezultă un roman „naiv”, naivitate însemnând melanj al destinelor după legile hazardului
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
ne mai trimitea și În alte colonii... La Salcia făceam digul de Împrejmuire a terenului pentru inundații, să se facă agricultură, fie la cules toamna... Ne foloseau la acțiuni de-astea agricole, și eram trimiși ba la Stoenești, ba la Strâmba, dar pentru puțină vreme, că sediul de bază era la Salcia. Ei, și la Salcia, cum zic, lucram la diguri, până-ntr-o bună zi, când se selecționează niște constructori, că se făceau locuințe pentru personalul de pază... Și printre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
muncă. Pe ceilalți Îi scotea să culeagă cioturile de la cocenii de porumb, să elibereze terenul. Era totuși umed, era noroi... Eu am rămas și o lună de zile am stat acolo, până ne-au Îmbarcat și ne-au dus la Strâmba, o altă colonie din Balta Brăilei. Acolo a fost, poate, cea mai bună colonie din câte am cunoscut, comparate și din punctul de vedere al hranei și al comportamentului gardienilor și a comandantului, că, până la urmă, de el depindea. Chiar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o verificare și am fost selecționat, Împreună cu vreo 20 de inși, ca distrofic... Prin urmare, ne-au scutit de muncă vreo săptămână și apoi ne-au mutat, tot În Balta Brăilei, dar la colonia Salcia, În punctul de muncă numit Strâmba... Acolo era mai bine? Acolo erau alte condiții de locuit... Erau dormitoare mari, de trei sute de persoane, cu paturi suprapuse pă trei rânduri. Fuseseră saivane de oi, amenajate apoi ca locuri de dormit... Aveam totuși cearșaf, cu pătură... În plus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am Întâlnit pă preotu’ Tudora, care a fost diacon la Episcopie aicea; am Întâlnit pă un preot din Zăvideni, Bălășoiu parcă, pe judecătorul Turturea din Brezoi, pe Macarie, fost contabil-șef În Brezoi, pe prietenul meu Spiridon Dumitrescu. Aici, la Strâmba, deținuții erau Însă separați... Eram cam o mie și ceva, așa-zișii intelectuali, iar În partea opusă, În alte saivane, În alte dormitoare, erau țăranii... Și n-aveam voie să intrăm În contact cu aceștia ca să nu-i „infectăm”, deoarece
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zișii intelectuali, iar În partea opusă, În alte saivane, În alte dormitoare, erau țăranii... Și n-aveam voie să intrăm În contact cu aceștia ca să nu-i „infectăm”, deoarece noi eram socotiți oameni mai periculoși. Ce program aveați acolo la Strâmba? Programul era cam la fel cu cel de pe „Gironde”, cu trezirea foarte devreme și grăbirea spre muncă. Deși controlul și programul erau la fel de stricte, existau mai multe tipuri de munci și activități, ceea ce pentru mine a reprezentat o Îmbunătățire a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de grame, iar a doua zi luam ultimul... Cel care lua ultimul avea dreptul să ia și firimiturile... Duceam o foame cumplită... Seara ne dădea niște arpacaș cu marmeladă și cu o bucată de mămăligă... Cât ați stat acolo? La Strâmba am stat aproape trei ani și jumătate... Problema era că toate zilele erau la fel de grele și de monotone. În fiecare zi făceai aceleași lucruri, aveai același program infernal... O experiență neplăcută am avut aici Într-o dimineață când, fiind de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la poartă, unde am fost Înjurat, mi-a adresat fel de fel de insulte și, pe urmă, a pus să fiu bătut. A spus că fac agitație... Trebuie să menționez că șeful coloniei de muncă, comandantul, era locotenentul Ciurea... De la Strâmba ați mai mers undeva? Am fost adus pentru câteva luni ca martor Într-un proces la București și deținut la Jilava... Aici am stat Într-o Încăpere complet izolată, singur, vreme de aproape trei luni... Era o celulă Întunecoasă, deoarece
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și am spus că nu știu nimic... Apoi am fost transferat Într-o celulă mai mare, tot la Jilava, unde erau fel de fel de personalități..., foști directori generali de la PTT... Și de-acolo am fost adus din nou la Strâmba... Și În mașina care m-a dus dă la Jilava la gară ca să fiu Îmbarcat pentru Balta Brăilei mi-aduc aminte că a fost un căpitan, Trandafirescu, care mi-a făcut observație că știu mai multe și refuz să spun
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
274, 289 Sighișoara 77, 236-237 Simeria 131, 137-138, 141-142 Sinaia 132 Siutghiol 217 Slănic Moldova 71 Solduba 284 Sopot 61 Sorbona 48, 334, 337 Soveja 356 Spinești 354 Stalingrad 21 Stoenești 36, 104, 125, 127, 210, 223, 329, 337, 364 Strâmba 36, 104, 306-307, 366 Suceava 61, 173, 214, 239 Suraia 347, 351, 360, 368 Ș Șieu 210, 212 Șincai 207-208 Șiria 35 Ștei (Dr. Petru Groza) 15-16 T Tâmboiești 360 Târgoviște 71, 77 Târgșor 50-53, 67, 74, 129, 132-135, 139-140
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vremea asta și pe cel de-al treilea poimâine. Clientul îi ceru un pahar cu apă, însă Drasch îi zise că hapul nu trebuie înghițit, ci mestecat. Ceea ce clientul făcu pe loc. Dar pe când amesteca hapul, omul începu să se strâmbe și spuse: — Bine, domnule doctor, dar ăsta e curat c...at. — Adevărat, așa este, îi răspunse Drasch. Vezi dumneata, numai un hap ai luat și ai și început să spui adevărul. Dacă le-ai lua pe toate, n-ai să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Deloc masochist, prefer (pe hîrtie, la o adică și spusă de vizavi) o imprecație tumultuoasă, expresivă, unei laude sclivisite. Sinceritatea celui ce se eliberează de „nervi” e mai presus de a celui ce înghite, la ocazii, broaște fără să se strîmbe, debitînd ceea ce nu crede. Cuvintele clarifică relații, gesturi, atitudini, amorsează amintiri, evocă mentalități și temperamente. Sînt, nu o dată, cauză și efect. Sînt - last but not least - baricade împotriva uitării, dovadă că rezistă și dincolo de vremea celor ce le-au rostit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a părăsit orașul și postul de lector și s-a „călugărit”, acceptînd să lucreze la Muzeul Mînăstirii Neamț și la Casa Sadoveanu.) Pînă dăunăzi nu știam, de pildă, că a făcut ultimele două clase de liceu la seral (iar acum strîmbă din nas cînd aude de seraliști), că a fost logodit cu o rusoaică, văduvă de aviator, cercetătoare în domeniul limbilor slave, sau că de la Moscova a ajuns la Cățălești! Biografia sa e o lungă serie de zigzaguri, de suișuri și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nostru. [...] Iar chipul său căpătase o expresie de paiață. Ce voia să spună? Voia să-i facă pe ceilalți să râdă în toiul luptei? Iar dacă l-aș fi pus jos, ce adică, să se considere că, din moment ce el se strâmba așa, rezultatul luptei nu avea valoare? Mi-am dat seama într-o clipă de toate acestea, dar m am hotărât să merg până la capăt. Atunci însă, asemeni unei lighioane care nu știe să se apere decât într-un singur fel
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe jumătate ieșit din buzunarul de la spate. — Procesez date biologice. În biotehnologie sunt implicate multe firme și concurența e mare. De aceea sunt atât de precaut. S-au furat foarte multe informații în ultima vreme și am avut neplăceri. Ea strâmbă puțin din nas, lăsând impresia că nu credea o iotă din ce-i spuneam. Păi, și tu lucrezi la calculator și n-ar zice nimeni că te ocupi cu așa ceva, am accentuat eu. A bătut o vreme darabana cu vârful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îmi aducea un prosop rece ca să-l țin pe ochi, precum și niște supă caldă sau lapte rece. N-aveau nici un gust și parcă îmi amorțea limba. După ce mă mai obișnuiam puțin, eram în stare să le beau fără să mai strâmb din nas. În clipele acelea ea zâmbea fericită. — Vezi? Te obișnuiești încet-încet cu orașul ăsta. Mâncarea de aici e diferită de mâncarea din alte părți. Noi reușim să preparăm multe lucruri cu ingrediente extrem de puține. Ceea ce crezi tu că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
13. A urmat Brăila, unde am stat aproximativ o lună într-un penitenciar de triaj. Apoi, cele 70 de "pachete" am fost îmbarcați pe bac și am ajuns la Salcia. De la Salcia am stat foarte puțin timp la Băndoiu, apoi Strâmba, Stoenești, Luciu Giurgeni, Periprava, pe bacul Adour, am stat foarte puțin la Grindu, lagărul propriu-zis. Eram mutați firește din loc în loc pentru tăiat stuf, desecări sau munci agricole, dar dormitorul era pe bac. De pe bac am fost duși la Grindu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
clasă C. I.: Mi-ați vorbit la un moment dat că l-ați întâlnit și pe indianistul Sergiu Al-George. Unde anume? La Jilava, la Salcia? S. Ț.: Nu l-am întâlnit la Jilava. Pe doctorul Al-George34 l-am întâlnit la Strâmba. Pe Alexandru Zub l-am întâlnit la Salcia, dar eu nu i-am cunoscut, așa, mai intim, pe cei de la brigăzile de intelectuali, pentru că eu m-am dus la brigada de construcții. C. I.: Adică brigăzile erau făcute conform apartenenței
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
alea toride, tot pentru a-i determina să iasă la muncă sâmbăta. A venit ordin să fim mutați. Ne-am mutat de la Salcia cu tot bagajul acela - cu saltea, cazarmament, pe care l-am dus în spate de la Salcia până la Strâmba, era distanță și s-a mers pe dig. La Strâmba era comandant locotenentul Curea, iar ajutor de comandant era un oarecare Grecu. Fac o paranteză: în 1952, când s-a rupt digul la Salcia, Dunărea l-a distrus, au fost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
haine, ca să aibă cu ce pleca. Între timp, l-au scos la muncă, deși nu mai aveau voie să-l scoată la muncă, trebuia să fie lăsat să se refacă. L-au scos la muncă la dig și aici, la Strâmba, s-a rupt digul, a apărut așa deodată un fir de apă ca un șnur și dintr-o dată, ca o gumă, s-a întins și a spulberat digul. Ne uitam cum fug iepurii și toate animalele care mai erau când
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pune să-l judece numai boierii de la Iași. Și aduce și alte argumente în acest sens: „Cu 4 ani mai înainte Alexandru cel Bun întărind lui Popa Iuga două sate, unul Miclea din Bahna la Tutova și altul Bălan din Strâmba, îi dă privilegiul ca în orice afacere judecătorească să nu fie judecat de boierii din loc, din Tutova sau Bârlad, ci de însuși Domnul la Suceava, unde trăia Popa Iuga, fiind popă domnesc, vestitul Popa Iuga, și Domnul zice în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dar amestecă și oarece miresme din Salomeea, desfășurând fastuosul alegoric al șarpelui pentru a ajunge la această viziune a "unui sex căscat și care arată spectatorului că labiile sale sunt date cu un roșu aprins ca cireașa ca și buzele strâmbate de o grimasă". Ca și Salomeea care nu dansează decât pentru o pereche de ochi, corpul prea alb al lui Naka îi arată lui Lucain un dans erotic care este un autentic dans al morții. Această albeață hiperbolică, hiperboreeană, parcă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
căsătorie. Venerina, care era obișnuită să rămână singură, plictisită și copleșită de dezgustul de a trăi, este încântată de prezența unui oaspete străin și se simte renăscând. Ea comunică, prin tonul cu care îi rostește numele, cu străinul. "Astfel, dacă strâmbând din nas și scuturând capul, el refuza să ia un medicament sau să mănânce ceva, ea pronunța numele lui Cleen cu o forță gravă, imperioasă, încruntându-și sprâncenele, cu o privire fixă și severă de parcă ar fi spus: Ascultă și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]