2,683 matches
-
lucrurile refuzau să se pună în ordine: harababură mai mare decât îmbulzeala obișnuită de gânduri. Dar nici un gând nu produce vreun citat, rostit în șoaptă sau bâiguit, doar ordinul de încorporare foșnește în buzunarul de la piept al jachetei mele prea strâmte. Mama refuzase să-l conducă la gară pe fiu. Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai să mi te-ntorci sănătos acasă...“ Când Harry Liebenau și-a luat rămas-bun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la jocul acesta de concentrare a privirii, totul s-a prientat spre luarea în posesie. De la bun început și fâră ezitare eram pornit să pregătesc pentru noi doi un cuib spațios. Camera de baie fără racord la apă era prea strâmtă și, în plus, împovărată de precedente. Prin urmare, împreună cu pictorul și muzicianul Horst Geldmacher și cu ajutorul contramaistrului zidar Werner Kappner, pe care îl cunoșteam din timpul copilăriei mele în Langfuhr, am început să amenajăm în Düssledorf-Stockum etajul unei clădiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a revenit ca instrument de percuție un obiect banal, folosit încă din cele mai vechi timpuri ale jazzului - New Orleans! -, scândura de spălat, pe a cărei tablă vălurită băteam ritmul cu degetare pe opt dintre degete. În Czikos, un restaurant strâmt ca un furtun și cu un aer pseudo-unguresc din orașul vechi, cântam de trei ori pe săptămână. Un țigan țambalagiu acompaniat de fiul lui la contrabas erau angajați pentru celelalte zile. Înghesuiți sub scara ce ducea la etaj, pe mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Königsallee și lacul Diana acoperit de stuf. A fost ușor ca, pe bani puțini, să închiriem pivnița care înainte făcuse parte din locuința administratorului. Deasupra noastră nu mai locuiau decât un profesor cu soția, cu care ne salutam. Locuința era strâmtă, dar aveam mult spațiu de zburdat prin grădina sălbăticită, fericiți sau la adăpost, ca-ntr-un basm care promitea un final fericit. Acolo, Anna se simțea mai acasă decât mine, fiindcă, după o copilărie ocrotită în rezervația ei helvetă, idila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În gambitu care că nu iera acasă, i-am pus astupuș la gingivită cu bomba că-l fișasem și, chiar de să stravestește În mustăcios, io tot Îi aflu semnalmentile. Zicând și luând În considerație care sofrageria Îmi venea oareșcum strâmtă, am scos mașinuța dă gătit cu lemne tomna În ograda dă lăut rufșoarile, mi-am mutat panamaua În dormitor, mi-am pus derieru-n balansoar, am aprins o Salutaris, pă care hodorogu nu se-ndura să mi-o cadorisească și, distribuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru o vastă porție din prietenii săi, la reședința de la Măslini. Fără doar și poate că a asistat personal la petrecere José Carlos Pérez, figură de mare Încărcătură socială sub porecla de Cufărașu’. Nu prea țanțoș, vânjos În hainele-i strâmte, mic de stat, dar bine Îmbrăcat și flexibil, un derbedeu În stilul vechii gărzi, vestit pentru proasta dispoziție și Încăierările lui, Cufărașu’ e, pe drept cuvânt, un tip popular, iubit În toate cercurile, mai ales În cele cu coriste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai potrivit. Îți sunt recunoscător, spuse Norman. — Știam eu, zise Barnes, zâmbind cu un aer optimist. Îi Întinse apoi o mână vînjoasă și-i spuse: Bun venit În echipa FVN, doctore Johnson. BETH Norman fu condus apoi În cabina sa strâmtă și cenușie, asemenea unei celule de Închisoare. Valiza i se odihnea pe cușetă. Într-un colț, un calculator, cu tastatură aferentă. Lângă el, un manual gros, cu coperte albastre. Se așeză pe patul tare și neprimitor. Se rezemă cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
va ceda. — De ce crezi că va ceda cineva? Întrebă Norman. Îl privea pe Barnes, observând dunga subțire de transpirație de pe buza superioară. Comandantul fusese el Însuși supus unei presiuni psihice. — La o asemenea adâncime? Trăind și lucrând Într-un habitat strâmt și aglomerat? Uite ce e, asta nu e ca și cum aș merge acolo jos cu scafandri militari antrenați, care știu să-și păstreze cumpătul. E vorba de o trupă de savanți, fir-ar să fie! Vreau să fiu sigur că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
760 Torr... Norman adormi din nou. Când expunerea luă sfârșit, fiecare se Îndreptă spre cabina lui. — Am pierdut ceva interesant? Întrebă Norman. — N-aș zice, spuse Harry, săltând din umeri. Doar o grămadă de chestii din fizică. În cabina sa strâmtă și cenușie, Norman se Întinse pe pat. Ceasul luminos de pe perete arăta 23:00. Avu nevoie de ceva timp ca să-și dea seama că asta Însemna de fapt ora unsprezece seara. „Peste Încă nouă ore, Își spuse el, vom Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
submarinului și văzu micul tambuchi circular deschizându-se. Ezită. — Așezați-vă pe margine, strecurați-vă picioarele Înăuntru și coborâți. Va trebui să vă strângeți puțin umerii și să vă sugeți abdomenul. Așa... Norman se zvârcoli ca să poată trece prin deschizătura strâmtă și ajunse Într-o incintă atât de joasă, că nu putea sta În picioare. Submarinul era Înțesat cu aparate și cadrane de tot felul. Ted, aflat deja la bord, stătea aplecat de spate și rânjea ca un copil. Nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
anunță pilotul. Jumătatea distanței. Submarinul scrâșni asurzitor, apoi emise mai multe pocnituri zgomotoase. Norman tresări surprins. — Este reglarea presiunii normale. Nici o problemă, domnule, Îl liniști pilotul. — Aha, făcu Norman, ștergându-și sudoarea cu mâneca. Interiorul submarinului părea acum mult mai strâmt, iar pereții parcă erau mai aproape de fața sa. — De fapt, zise Ted, dacă-mi amintesc bine, această regiune a Pacificului poartă numele de Bazinul Lau, așa este? — Exact, domnule, Bazinul Lau. — Este un platou situat Între două creste submarine, creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
riguros. Pe podea erau așternute covoare, iar tavanele erau acoperite În Întregime cu o căptușeală moale, care făcea ca interiorul să pară o canapea matlasată. Dar, În ciuda culorilor vii și a decorațiunilor Îngrijite, lui Norman locul i se păru prea strâmt și Întunecos. Hublourile erau meschine și nu dezvăluiau decât Întunericul de afară. În locurile neacoperite de căptușeală, se iveau buloane masive prinse În pereții masivi de oțel; asta ca să nu uite unde se aflau. Se simțeau ca Într-un uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
adevăr, admise Barnes. Toate studiile efectuate cu ocazia scufundărilor la adâncime au demonstrat că femeile sunt superioare În astfel de situații. Consumă mai puțin aer și mai puține substanțe nutritive, au aptitudini sociale mai bune și suportă mai ușor spațiile strâmte, având În plus și o mai mare rezistență fiziologică. Adevărul e că Încă mai demult Marina Militară a recunoscut că toți cei care lucrează pe submarin ar trebui să fie femei. Râse și continuă: — Dar Încearcă să aplici asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni din DH-8? interveni Harry, făcându-i din nou să râdă. Se Înghesuiră În sasul strâmt, ciocnindu-și căștile Între ei, apoi trapa peretelui despărțitor din stânga se Închise, iar roata de siguranță se Învârti. Barnes le spuse: — În regulă, fraților, respirați liniștiți. Apoi deschise tambuchiul inferior, lăsând să se vadă apa Întunecată, care nu pătrunse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Spre dreapta, aripa Înaltă răzbătea din masa coralilor, o siluetă enormă și Întunecată care Îi făcea să pară niște pitici, În timp ce se Înălța către suprafață. Barnes Îi conduse până dincolo de aripă și apoi printr-un tunel săpat În corali. Tunelul strâmt avea o lungime de douăzeci de metri și era puternic iluminat. Merseră În șir indian. „Parc-am coborî Într-o mină“, Îi trecu lui Norman prin gând. — Tunelul l-au săpat scafandrii? — Da. Norman văzu o structură paralelipipedică din tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-se prin hublou, nu văzu decât apa neagră. Luminile rețelei rămăseseră stinse. Se Întinse din nou În pat, privind țevile cenușii de deasupra capului; acum păreau mai aproape, ca și cum s-ar fi mișcat Înspre el În timp ce dormise. Totul părea mai strâmt, mai Înghesuit, ceea ce accentua senzația de claustrofobie. „Doamne Dumnezeule, Încă vreo câteva zile de-astea!“ Își spuse. Spera ca cei de la Marina Militară să se gândească să-i anunțe familia. După câteva zile, Ellen va Începe să-și facă griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un curent furios de aer, apa părăsi rapid compartimentul; nemaifiind sprijinit de apă, corpul lui Beth se lăsase cu toată greutatea pe el, blocându-i accesul la maneta trapei interioare. Încercă să o sucească Într-o parte: spațiul fiind prea strâmt, manevra se dovedi imposibilă. Beth era ca o stană de piatră. Încercă să facă schimb de locuri cu ea, ca să ajungă cumva la trapă. Întregul submarin Începu să se legene, semn că Harry Începuse să urce pe scara laterală. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca o pisică. Asta să-ți fie lecție fiindcă m-ai părăsit, ticălosule, m-am gândit în timp ce mă așezam pe scaun, oferindu-i lui James o perspectivă asupra pulpelor mele învăluite în ciorapii transparenți și strălucitori și asupra rochiei scurte, strâmte și negre. James nu putea să-și ia ochii de la mine. Era minunat. Pe drumul de la locul unde parcasem mașina și până la restaurant avusesem parte de niște priviri ciudate. Presupun că eram cam prea elegantă pentru o seară de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rostul și ținta noastră, inclusiv a acelora care nu-și găsesc rostul pe lume, nu l-au fi căutat unde trebuie nu sună vulgar pentru că sună natural și, mai mult, nu este gratuită, e ca țărișoara noastră, caldă, suculentă, centrată, strîmtă, depinde de simțurile și orientarea filozofică a receptorului. Și asta În timp ce toate personajele sînt demne de Caragiale, ceva mai enervat, mai agresiv, astfel Încît se poate trage concluzia că-i vorba de unul dintre cele mai bune filme românești făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
infinitului au ajuns sexologi marcanți tocmai acum, cînd țara n-are tractoare. Mă duc să mănînc o felie de pîine, o Întîlnesc pe coridor pe Mașa, vreau s-o mîngîi pe ceafă, pe combinat, profitînd de Întuneric și spațiul prea strîmt pentru două persoane căsătorite de atîta vreme, mă Întreabă dac-am citit România liberă, apropo de pensionari. Iau ziarul și găsesc o exclamație: „Pensionarii sînt coloana vertebrală a familiei!” Iată și cum vede la modul practic autorul frazei balneare utilizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de muncă și activitate a Întregului popor, se presează Împreună cu alte cuvinte, două cîte două, pînă ce-și vor pierde și acestea din urmă aroma, frunzele și florile, În cadrul marilor transformări revoluționare, apoi se Îmbracă perechile rezultate În rochițe demodate, strîmte, de metal, sau, și mai bine, În saci, moment de o deosebită importanță, marcînd transpunerea În practică a mărețelor obiective, se impregnează cu o substanță ignifugă, pe pămîntul scump al patriei, ca să nu ia foc, obiectiv major, sub semnul hotărîrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
izbutește, deoarece finalul te pune pe gînduri, Donald se trezește În sicriu, e Întuneric, e cuprins de groază și aprinde bricheta, rîcÎie pereții de lemn, se zbate, scena pare filmată chiar În coșciug, simți teroarea din acel loc sinistru și strîmt pentru totdeauna, mai vezi flacăra brichetei, o dată, de două ori, apoi nimic, beznă completă, nu se mai aude decît zgomotul inutil al pietrei de brichetă, și gata, s-a terminat gazul, ecranul rămîne negru. (Adevărul este că Sutherland fiul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ciupind corzile unei harpe, fără să acorde cea mai mică importanță vizitatorilor, e o senzație bizară, cîntă fragmente din Rameau, Croft și din Încă cineva, mă opresc și-l ascult așezat pe o treaptă de piatră. Ajungem În Încăperea contesei, strîmtă și foarte Înaltă, ca un coș, cu un șemineu uriaș și două ferăstruici prin care nu se vede nimic, nici măcar contesa. Urmează apartamentul contelui, mult mai mare, unde-s expuse ordonat instrumente de tortură, cam aceleași ca la noi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neașteptată a direcției de interogare. — Vorbiți-mi despre Christine Bergeron. Bingo! — A, femeia aia! Și băiatul ăla al ei! Nu știu care din ei e mai rău! — Este o chiriașă dificilă, doamnă? — Primește tot timpul bărbați! Patinează pe podea În costumul ei strîmt de chelneriță! Are o podoabă de fiu care nu se duce niciodată la școală! Are șaptesprezece ani, e un puturos clasa-Întîi și se asociază cu tot felul de pierde-vară! Jack Îi Întinse o fotografie a lui Bobby Inge. Hoașca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
paltonul, și-a scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un dulap și a adus o sticluță cu coniac din care a turnat în păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]