2,230 matches
-
a dezvoltat de-a lungul secolelor, ci a luat naștere prin unirea a cinci orașe mai mici, în timpul reformei sistemului administrativ japonez din 1963. Metropola comunică cu Honshū, cea mai mare insulă japoneză situată la nord, prin intermediul unui pod peste strâmtoarea Shimonoseki și prin două tuneluri, unul pietonal, celălalt feroviar. Pe țărmul nord-estic al insulei Kyūshū se află Beppu, una dintre cele mai mare stațiuni de băi termale din Japonia, spre care se îndreaptă bolnavi din toată țara. Excursioniștii de sfârșit
Kyūshū () [Corola-website/Science/315161_a_316490]
-
cazaci nekrasoviți. Armata cazacilor de la Azov a fost implicată la scurtă vreme după formarea ei în Războiul Caucazului. Comandanții ruși din regiune au luat hotărârea să exercite presiuni asupra cerchezilor prin atacuri lansate de pe versanții sud-vestici ai Caucazului, adică de la Strâmtoarea Kerci, de-a lungul coastei Mării Negre, până în Abhazia. Cazacii au constituit o linie defensivă de la Anapa până la Suhumi. Prima debarcare amfibie rusă făcută de Flota Mării Negre a avut loc în 1830 lângă Gagra, pe vremea în care Armata Azovului nu
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
și proaspeții săi aliați, Imperiul Britanic și A doua Republică Franceză. Prima misiune a cazacilor de la Azov a fost distrugerea fortificațiilor ridicate de ruși pe țărmul caucazian al Mării Negre. După ce navele britanice și franceze au reușit să forțeze intrarea prin Strâmtoarea Kerci în Marea Azov, ei au făcut planuri să continue înaintarea pe calea apelor de Don. Această înaintarea ar fi avut ca scop întreruperea aprovizionării de către ruși a Crimeii și crearea unei diversiuni. Cei 1.920 de cazaci ai Armatei
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
Azov a trebuit să-și apere și propriile stanițe. Gladki a înființat trei subunități de armată neregulată (miliții): un batalion naval (722 de cazaci), un batalion de infanterie (400 de cazaci) și o sotnie de cavalerie. Datorită apărării slabe a Strâmtorii Kerci, o escadră de 57 de vase anglo-franceze cu 17.400 de oameni a reușit în mai 1855 să forțeze intrarea în Marea Azov. Flota aliată a bombardat Berdianskul și o serie de stanițe de pe țărmul nordic al Azovului. Cu
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
ocazia expediției spre Sciția, în anii 513-514 e.A, regele persan Darius I-ul a supus toate cetățile grcești din Ionia (Asia Mică), dar și pe cele Helespontice. Byzantion a contribuit și el cu nave pentru traversarea armatelor persane peste strâmtoare, dinspre Asia Mică spre Tracia. Herodot a relatat că armata de invazie persană reunea 700.000 de oameni, fiind însoțită de 600 de nave. Ulterior grecii "ionieni", vasali ai lui Darius, au pus stăpânire pe Byzantion în anul 504 e
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
de mercenari greci, care participaserâ la războiul dinastic din Persia, au ajuns în retragere pe coastele Bithiniei în fața cetății, sub conducerea lui Xenophon. Anaxibius, comandantul flotei lacedemoniene, la solicitare regelui Artaxerxes, s-a angajat să-i trecă pe greci peste strâmtoare, să le plătească ce li se datora din războiul civil persan și să le acorde alimente când vor ajunge la Byzantion. Dar la apropierea mercenarilor greci refugiați, a dispus închiderea porților cetății. Iritați de acea perfidie, mercenarii greci au doborât
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
s-a trecut la construirea unui tunel de comunicare feroviară, tunel destinat ușurării circulației urbane. Tunelul urmează a fi finalizat în anul 2012. El va avea o lungime de 13,7 kilometri, din care 1400 de metri vor trece pe sub strâmtoare la o adâncime de 55 de metri. Construcțiile epocii moderne s-au lovit de o rețea de străzi și străduțe medievale cu pante mari pe cele șapte coline istorice, flancate de locuințe și edificii publice cu structură învechită din lemn
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
In Galata, vechiul cartier genovez, evreii, grecii și armenii sunt în continuare grupați în comunități strânse pe anumite străzi, sau străduțe înguste care escaladează colina de la nord de Cornul de Aur. In schimb la bază, pe lungul golfului sau al strâmtorii s-au dezvoltat cartierele băncilor și ale armatorilor. Pe platoul colinei amintite, în cartierele Galatasaray și Taksîm s-au concentrat magazinele de modă și de lux, dar și sediile consulatelor și a altor reprezentațe străine. Mai la nord, urbaniștii au
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Pacheboturile acostează la chiurile din cartierul Beyoğlu, în timp ce flotila de cabotaj are baza în Cornul de Aur. Funcția industrială a Istanbul-ului a fost limitată din motive strategice. Aceasta ca urmare a tendinței seculare a rușilor de a ajunge la Strâmtori și de a pune stăpânire pe marea capitală otomană, dar și ca urmare a ocupării vremelnice de după primul război mondial. Ca atare, alături de numerose industrii foarte necesare unei metropole, s-au păstrat la Istanbul numai fabrici de tutun, filaturi și
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
doar 25 m din galeria de la intrare. În luna august a aceluiași an, cei doi speologi amintiți, împreună cu Eva Győrfi, parcurg mai multe sute de metri de galerii, atingând prin Puțul Speranței un sifon situat la cota -119, respectiv o strâmtoare severă la +54 în Galeria Coralitelor. Din septembrie 1979 coordonarea explorărilor este preluată de către Liviu Vălenaș. Alături de Eva Győrfi, el descoperă, cu plecare din baza Puțului Speranței, direcția principală de înaintare spre amonte. Parcurg apoi Sala Dante, urmată de Marile
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
TRT și interpretat în premieră pe 3 martie 2010. Site-ul oficial al Eurovisionului a întâlnit probleme tehnice și nu a putut transmite în direct evenimentul. Videoclipul, în care apare și fotomodelul Zeynep Arı, a fost filmat în apropiere de strâmtoarea Bosfor.
We Could Be The Same () [Corola-website/Science/318670_a_319999]
-
23 m), cu volumul de 410.000 m3. Etajul activ este plin de marmite turbionare, lingurițe,gururi, stalactite, stalacmite, coloane. Avenul din Poienița este o succesiune de puțuri largi separate de mici târâșuri și meandre urmat de un sector de strâmtori și mici săritori iar în zona finală puțuri de mari dimensiuni, fiind dezvoltate în clopot sau pe fracturi. Urmează o galerie foarte strâmta, aproximativ orizontală, lungă de , unde apare un râu, care după ce parcurge galeria, se varsă într-un afluent
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
Dar fisura e impenetrabilă. Pentru aceasta e adus un perforator pneumatic, dinamită... Acțiunea e preluată de membrii Polaris. Teo Ludușan aduce de la Petroșani dotarea necesară pentru săpat în stâncă și după o tabară de două săptămâni se trece de prima strâmtoare și se intră în puțul doi care dă într-o sală de 8/6 m. Aici, o altă strâmtoare e dinamitată și după săparea unei galerii de 6 m se ajunge într-o altă sală în care apare un izvor
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
Ludușan aduce de la Petroșani dotarea necesară pentru săpat în stâncă și după o tabară de două săptămâni se trece de prima strâmtoare și se intră în puțul doi care dă într-o sală de 8/6 m. Aici, o altă strâmtoare e dinamitată și după săparea unei galerii de 6 m se ajunge într-o altă sală în care apare un izvor cu debit neinteresant. Și adâncimea mare la care se află face dificilă pomparea lui la suprafață. E rezolvată și
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
proveniența vuietului de apă. Nu e decât șuierul curentului de aer care vine dintr-un sistem cu un volum considerabil. Avenul are o prima verticală de 10 m adâncime și 2 m diametru ca un puț de fântână. Se trece strâmtoarea în formă de S și se coboară o diaclază până în prima sala. De aici, pe Galeria Robilor, săpată cu perforatorul și dinamită se pătrunde în tavanul sălii finale la minus 45 m. Avenul nu are speleoteme deosebite. Se remercă câteva
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
a platoului carstic Padiș. În 1986 o echipa formată din Liviu Vălenaș și Adrian Vălenaș de la Z Oradea descoperă o gură de aven , situată la 1350 m altitudine în apropierea golului alpin. Avenul este explorat abia în 1987 până la o strâmtoare situată la -29. Obstacolul este derocat și se descoperă o succesiune de strâmtori care duc pe buza unui puț, din care răzbate zgomotul produs de un curs de apă. Explorările avansează greu datorită dificultăților de pe parcurs. Cota -118 este atinsă
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
Adrian Vălenaș de la Z Oradea descoperă o gură de aven , situată la 1350 m altitudine în apropierea golului alpin. Avenul este explorat abia în 1987 până la o strâmtoare situată la -29. Obstacolul este derocat și se descoperă o succesiune de strâmtori care duc pe buza unui puț, din care răzbate zgomotul produs de un curs de apă. Explorările avansează greu datorită dificultăților de pe parcurs. Cota -118 este atinsă abia în 1990, în urma unor acțiuni complexe, desfășurate de către o echipă interclub, formata
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
acțiuni complexe, desfășurate de către o echipă interclub, formata din "Z" Oradea, "Speotelex", "Labirint" București, Speo.Comp.Paragina. În 1993 este în fine găsită continuarea, sub forma unui pasaj suspendat deasupra terminusului de la -118. După un traseu complicat, presărat cu numeroase strâmtori, se coboară la -140 la un lac-sifon. Aici se explorează peste 1 km de râu subteran, atingând la cota de -240 sifonul din Sala cu Nisip. Urmează trei noi ture de explorare în care pe lângă identificarea unui etaj fosil este
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
este o insulă de dimensiuni mici situată în Strâmtoarea Siciliei care, împreună cu Lampedusa și Linosa, constituie arhipelagul Insulelor Pelagie. Suprafața ei este de aproximativ 1,2 km² și altitudinea maximă este de 36 m. Este o insulă nelocuită și unica intervenție umană este un far care nu se mai
Lampione () [Corola-website/Science/318828_a_320157]
-
Otoman în zone de ocupație bazate pe interesele geo-politice franceze și britanice și a făcut abstracție de componența etnică, etosul și aspirațiile naționale și religioase ale locuitorilor. După 1918, cu excepția Turciei, care și-a păstrat Anatolia, Antalia, Rumelia (Sudul Balcanilor), strâmtorile Bosfor și Dardanele, jumătate din insula Cipru, 1/4 din Kurdistan etc, s-a definitivat partajarea fostului Imperiu Otoman în mai multe formații statale, între care: Puterilor semnatare le revenea dreptul de a decide asupra modului de împărțire a teritoriilor
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
a fost semnat Armistițiul de la Moudros (în limba turcă: Mondros Antlașması) dintre Imperiul Otoman și Aliații din Primul Război Mondial, ceea ce a dus la încetarea ostilităților pe frontul din Orientul Mijlociu al Primului Război Mondial. Tratatul asigura Aliaților controlul asupra forturilor care controlau strâmtorile Bosfor și Dardanele. De asemenea, Aliații primeau dreptul de ocupație „în caz de dezordine” a oricărui teritoriu turc. Somerset Arthur Gough-Calthorpe, cel care a semnat tratatul din partea britanică, a declarat că Antanta nu dorește să distrugă statul otoman și nu
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
respectiv de acceptare a rezoluției Congresului de la Sivas. Pe 28 ianuarie 1920, Parlamentul Otoman a redactat „Misak-ı Millî” (Pactul Național), pe care l-a publicat pe 12 februarie. Acest pact conținea șase principii printre care autodeterminarea, siguranța Constantinopolului, regimul libertății Strâmtorilor și abolirea sistemului capitulațiilor. Pactul Național a adoptat principiile și cererile naționaliștilor, intrând astfel în conflict cu Aliații și planurile lor. Mișcarea Națională, care reușise să convingă Parlamentul Otoman să proclame Pactul Național, a determinat guvernul britanic să acționeze în
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
apărut în cartea "In Our Time (În timpul nostru )". Armistițiul a intrat în vigoare începând cu ziua de 15 octombrie. Forțele Aliaților urmau să mai rămână Tracia Răsăriteană timp de o lună pentru păstrarea ordinei. Turcii acceptau ca britanicii să ocupe strâmtorile [[Dardanele]] și [[Bosfor]] și [[Istanbul]]ul până în momentul semnării tratatului de pace. Refet Bele a fost numit să preia controlul Traciei Răsăritene după retragerea Aliaților. El a fost primul oficial turc care a intrat în capitală. Britanicii nu au permis
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Kemal Pasha]]. La conferință au participat reprezentanții [[Regatul Unit|Regatului Unit]], [[Franța|Franței]], [[Italia|Italiei]] și Turciei. Lideri importanți ai vremii precum [[Benito Mussolini]] (Italia) și [[Raymond Poincaré]] (Franța) au ținut discursuri. Turcia a acceptat clauzele politice și „libertatea [[Dardanele|strâmtorilor]]”, care era principalul punct de interes britanic. Problema statutului [[Mosul]]ului a fost amânată, în condițiile în care [[George Curzon]] a rămas ferm pe poziție, cerând ca zona să rămână parte a [[Irak]]ului. Delegația franceză nu și-a îndeplinit
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de de la nord la sud. Interiorul este muntos, cu vârfuri de până la altitudine, acoperit cu păduri tropicale dese. Coasta, puțin cartografiată, are numeroase recife iar linia țărmului constă din mlaștini cu mangrove. Los Negros este separată de Manus prin îngusta strâmtoare Loniu. Insula conține două limane, Papitai pe coasta de vest, legat de limanul Seeadler, și Hyane pe coasta estică. Cele două sunt despărțite de o limbă de pământ nisipos de lățime. Aici, localnicii construiseră o rampă de bușteni pentru transportul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]