2,407 matches
-
că este născocirea unor turbați farisei ce cloceau o schismă în mozaism, sminteală cu care au început să colinde lumea de nebuni, fiind adesea potoliți cu pietre sau sabie. Legenda ne arată că românii își cunoșteau adevăratele rădăcini ale religiei strămoșești, fiind creștinați de Fiul Oii sau Mielul, cum l-au încondeiat furii în plăsmuirile lor, practicînd acest cult din totdeauna, dar au fost obligați de răutățile liftelor să mai cînte și altceva decît ce i-a învățat Eno. Oaia în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
au făcut pe mioritici, niște schismatici care ar fi furat înțelepciunea de la Zoroastru, spunînd că plaiurile din Carpați sînt iadul unde ard cei răi. Vechii perși dar nu zoroaștri, îi mai spuneau lui Mitra Aryaman - Ospitalierul, fiindcă era diriguitorul sufletelor strămoșești. Mitra se prezintă în cultul religios sub două forme, una fizică și alta morală. În forma sa fizică, deși ne înfățișează lumina, totuși nu trebuie confundat cu soarele, cu luna sau cu stelele. Mitra este soarele cel adevărat iar soarele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
l-ar fi apucat dragostea drăcească de Iahwe cel întunecat. Adică așa cum apare în scrierea Omiliile caldeene, și cum boscorodea îndrăcitul ivrit Hipolit pe la anul 175 despre ,,pruncul misterelor inefabile”, în memoria colectivă a mioriticilor de la începutul secolului XX, religia strămoșească încă nu dispăruse. Într-o altă variantă a înălțării lui Sarmis/Mitra la cer, se spune că după un oarecare răstimp petrecut printre oameni, stînd odată la masă cu soții săi pămînteni, s-a înălțat la Cer. Mitra era divinitatea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
renăștea, fie numai una temporară a sufletului naturii din care făcea parte și inițiatul alături de întreg neamul omenesc. Dar limba în care se slujea religia geților/mitraismul sau religia înțelepților cum îi ziceau unele soboruri, în imperiul roman era limba strămoșească pe care o putem numi rumună sau getă dacă nu avem danf în goarnă. După informațiile venite de la latinul Firmicus Maternus care a scris între anii 346-350 De errore profanarum religionum, spune că limba de cult în mitraism nu era
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
goți, fugind de groaza stîrnită de fioroșii huni, și-au găsit liniștea la sud de Istru unde împăratul get al imperiului roman de răsărit Valens, le-a dat sălaș în Moesia, adică Bulgaria de azi. Cum împăratul își iubea religia strămoșească, i-a poftit pe noii veniți să fie alături de restul neamului său în cele iubitoare de Sîntu, iar episcopul iudeo-creștin pufăie furios: ,,împăratul Valens, răpit de perfidia arienilor... a trimis la ei predicatori din partea sa... Astfel și vizigoții au fost
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în locuri specific sadoveniene: hanul, moară, crâșma); Baltagul (român ce ilustrează viață grea a țărânilor de la munte, oieri sau tăietori de lemne, care-și duc traiul într-un spațiu pastoral mioritic, conducându-se după rânduieli nescrise, după legi și credințe strămoșești). Nicolae Manolescu îl raporta la tradiția orientala : “S-a spus adesea despre Sadoveanu că este un mare povestitor: ceea ce povestește el sunt o mie și una de nopți ale românilor”... 2. Viața târgului de provincie, loc unde sufletul omenesc se
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
mai e cu putință decât saltul în neant." Nici că se poate o mai fericită caracterizare a poeziei soresciene a anilor ’"! La Ioan Alexandru sunt vizibile două mișcări contrare: una este a voinței aprige de modernitate, cealaltă - a instinctului vetrei strămoșești: În versurile lui oarecum nestrunjite sau mai curând stilizat aspre glăsuiește parcă un suprarealist al lumii noastre rurale, un modern ieșit surprinzător dintr-un fecior de țăran ardelean." Lectura atentă a textelor critice streiniene dedicate poeților clasici, moderni și contemporani
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
posibil cititor al operei sadoveniene, Streinu scrie aceste patetice fraze, pătrunse de o caldă vibrație poematică și de o nostalgie fără leac: Te vei simți ieșit din beciuri umede, la lumina soarelui, vei crește ascuns contemplând spectacolul epic al virtuților strămoșești, te vei lăsa în jos pe rădăcina ființei tale până la nenumăratele ei guri istorice, vei rătăci în vânturile de demult și pe câmpurile care înverzeau și păleau sub patriarhat, într-o natură sălbatică și ocrotitoare, te vei uimi în sfârșit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
anonimi lipsiți de orice drepturi. Datorită poziției trădătoare a unioniștilor din Principatul Moldovei, moldovenii au fost lipsiți chiar și de dreptul de a purta în continuare numele lor de neam tradițional istoric - moldoveni, de a-și numi limba cu numele strămoșesc - moldovenească, iar românii vor fi liberi în toate acțiunile lor antimoldovenești: vor desfășura o campanie cumplită de demoldovenizare (muntenizare) a moldovenilor, cu scopuri etnocide de a scoate neamul moldovenilor din circuitul istoric, de a-l despoia de toate valorile lui
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la limita acuzației de trădare chiar a statalității moldovenești, pe care o apără. Nu ne este clar dacă domnul Cornea susține o eventuală origine slavonă a limbii moldovenești atunci când vorbește de pângărirea valorilor naționale moldovenești, a limbii, a credinței ortodoxe strămoșești, de către „latinime”. Și, evident, trebuie să înfăptuiască un fals grav, și o profanare a memoriei lui Alexei Mateevici, cânt afirmă: „Alipirea Basarabiei la Rusia, menționa cugetătorul moldovan de la începutul secolului XX, Alexei Mateevici, s-a dovedit a fi un act
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
politică din 1812 n-a stopat procesul coagulării națiunii moldovenești ci, dimpotrivă, l-a accelerat, prin intermediul cărților bisericești tipărite în limba moldovenească la Chișinău, și care circulau liber de pe un mal pe celălalt al Prutului. Cu alte cuvinte, credința comună strămoșească a Mitropoliei de la vest și a Mitropoliei de la est de Prut - adică ORTODOXISMUL - i-a unit (i-a închegat!) într-un tot întreg ca NAȚIUNE pe MOLDOVENI. De aceea, CREDINȚA nici n-are hotare și nici nu poate fi di-vi-zată
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
adâncuri, iar rugăciunea trebuia să-l ridice pe cele mai înalte culmi, să-l îndepărteze de păcat și să-l apropie cât mai mult de Dumnezeu. Totodată, el își dă seama că de vreme ce natura omenească este încărcată cu povara păcatului strămoșesc încă din momentul zămislirii, orice ar face, aceasta nu poate scăpa de sub robia păcatului. Numai Dumnezeu e în stare a-l scăpa pe om de sub stăpânirea acestuia. Din această cauză se adresează lui Dumnezeu și numai Lui îi înalță rugăciuni
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
renașterea la o viață nouă și curată, este taina sfântă a încreștinării. Prin această taină, starea de păcătos devine stare de creștin aflat în comuniune de iubire cu Dumnezeu. Prin Sf. Botez se face curățirea tuturor păcatelor, atât a păcatului strămoșesc, moștenit de la Adam, cât și a păcatelor personale. Prin botez, omul moare față de păcat și renaște la o viață nouă și sfântă. Cel ce primește taina Sf. Botez se face părtaș la roadele răscumpărării de pe Golgota. Așa fiind, Botezul este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fie vindecat de o boală organică să rămână în continuare bolnav, dar să sufere o inexplicabilă transformare spirituală și morală. Totuși, obișnuința rugăciunii, deși are un caracter de excepție în ansamblul populației, este relativ frecventă în grupurile rămase credincioase religiei strămoșești. în aceste grupuri se mai poate încă studia influența rugăciunii. Printre nenumăratele ei efecte, medicul are mai cu seamă ocazia să le observe pe acelea pe care le numim efecte psihofiziologice și curative. Rugăciunea acționează asupra sufletului și asupra trupului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vitejia voeievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, mulțimea mănăstirilor și bisericilor, geniala poezie a lui Mihai Eminescu, opera nemuritoare a lui Brâncuși, muzica lui Enescu, opera lui Nicolae Iorga și multe alte negrăite daruri dumnezeiești. Din nețărmurita dragoste de vatra strămoșească s-au făurit marile acte istorice din 24 ianuarie 1859, 1877, din 1918, care au creat și cadrul fizic unic pentru spiritualitatea poporului nostru, atunci, astăzi și în veac. Biserica Ortodoxă Română și-a slujit neamul și întreaga istorie a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de lumină, cu valoare de simbol și reper, trebuie cunoscute și cinstite ca fiind componente majore ale identității, demnității, dezvoltării și dăinuirii spirituale ale poporului român.” Mulțimea mănăstirilor și a bisericilor este o garanție pentru păstrarea unității spirituale în credința strămoșească a poporului român. Prin frumusețea lor, mănăstirile românești sunt „oglinzi ale împărăției lui Dumnezeu” și „laboratoare ale învierii”. Aici se pregătesc călugări și credincioși care vin la mănăstire să întâlnească, prin credință și prin rugăciune, pe Hristos cel înviat, în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
înaltă trădare"752, temă recurentă la Eliade, face obiectul implicațiilor biologice și medicale ale teologiei păcatului originar în nuvela Les trois Grâces. Prin trădările ei, memoria împiedică legătura cu realitatea mitică, marea amnezie fiind semnul infracțiunii originare a omului, păcatul strămoșesc 753. Pentru fiecare dintre cei trei prieteni, sintagma Les trois Grâces, rostită de doctorul Tătaru înainte de a muri, are o referință precisă: pentru Filip Zalomit, poetul-botanist, reprezintă cele trei vile de lângă Vevey, care se numeau Les trois Grâces, și prin fața
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
făcut onoare țării în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Sfârșitul, dramatic pentru noi, al conflictului, în contrast cu încheierea fericită a Primului Război Mondial; urmat apoi de tăvălugul ocupației sovietice și, vreme de aproape două generații, de dominație comunistă răsturnătoare a tuturor valorilor strămoșești, a făcut ca faptele eroice din vremea războiului să fie ocultate sau răstălmăcite până mai ieri, astfel încât, cel mai adesea, noile generații le ignoră cu desăvârșire. Sunt măgulit dar și puțin speriat de cinstea pe care mi-a făcut-o
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
lasă, în urma Lui, suflete puternice, în care EL a înflorit CUVÂNTUL, prin generozitate și ÎN-CREDERE. 7. „Când nevăzutele fire...” „Să fii un bun român” (Papa Pius al X-lea). „nu știu prin ce dulceață ne atrage atât de mult pământul strămoșesc, de nu ne îngăduie să-l uităm!” (Samuel Micu-Klein, Scrisoare) Pe 30 august 2014, când s-a celebrat slujba de înscăunare a primului episcop greco-catolic de București, episcopul Mihai, în biserica Sf. Vasile cel Mare, gândurile s-au îndreptat, fără
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
sat cu Steaua. Anunțam Nașterea lui Hristos, fiul lui Dumnezeu - tatăl. Învățasem un cântec frumos și doream să-l cântăm câtor mai multe familii. Era și un bun prilej de a mai căpăta câte ceva în mod cinstit și după datina strămoșească - ceva mărunțiș, colaci, nuci, mai de toate, cum procedau și restul copiilor. Pe undeva, fără a mărturisi nici părinților, deși ei știau totul, că fuseseră ca noi, exista între noi și un fel de întrecere, cine contabilizează mai mult, în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
asupra organismului nostru. Unii ne-au orbit într-o vreme că și cuvântul Crăciun ar fi dăunător și l-a înlocuit - ca semn de protecție - cu altul, Gerilă, dar N-a avut perenitate, s-a revenit la obiceiurile și vorbele strămoșești. Comuniunea noastră a celor vii cu strămoșii rămâne , totuși, tradițională și trebuie continuată. Crăciunul, ca Crăciunul, dar Paștele... Dacă Crăciunul s-a încercat a fi înlocuit cu moș Gerilă, cu „Hristos a înviat” încercările duceau către o ignorare totală, deși
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în care sunt recunoscute granițele actuale, iar diferendele noastre cu ea privesc doar chestiuni de detaliu, care nu afectează cu nimic stabilitatea frontierelor. Și, totuși, România este privită ca fiind un dușman ce stă cu ochii țintă pe pământurile ei "strămoșești". Este comportamentul tipic al celui ce se știe cu musca pe căciulă, al celui căruia conștiința vinovăției nu-i dă pace, creându-i insomnii, și care speră să scape de coșmar dând vina pe victimă. România nu are și nu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
vor chinui încă Eriniile neiertătoare, știu. Dar de-acum încolo le voi înfrunta numai acasă (III, p. 92). În finalul piesei, naratorul protestează zadarnic împotriva unei evoluții a evenimentelor care-i contrazice convingerile inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează în epoca istorică a rațiunii ca și în timpurile mitice. Atena din Eumenidele lui Eschil era leagănul dreptății și al civilizației, singurul loc în care justiția primitivă, intransigentă și oarbă a Eriniilor, bazată pe principiul „sânge pentru sânge”, putea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 124). Tragicul este aspectul cel nou al conștiinței active, actul dramatic al spiritului de a se descătușa din determinism (p. 125). Eteocle nu speră în propria salvare, dar acceptă jertfa vieții sale pentru a răscumpăra prin ea o vină strămoșească (p. 125). Supraviețuirea Tebei compensează pierirea celor doi frați. Din punctul de vedere al lui Alice Voinescu, orașul rezistă asediului pentru că Eteocle, prin actul riscului total, preia răspunderea de a împlini rânduiala destinului (p. 133). În Prometeu înlănțuit protagonist este
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cojemeaco, ajunsă profesoară de geografie. Evenimentul a avut loc în data de 18 decembrie 1937. Din acest mariaj au rezultat doi copii Olga și Gheorghe. Copiii au fost înconjurați cu deosebită afecțiune și educați în spiritul cinstei, onoarei și demnității strămoșești. A avut fericirea apariției nepoților Dragoș, Irina și Cristian, despre care povestea cu atâta satisfacție momente hazlii din copilăria lor. În cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași a luat ființă a doua catedră de Geografie generală și Geografie umană, cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]