4,708 matches
-
peste jumătate de secol, curând după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, apariția datării cu carbon radioactiv a permis examinarea istoriei naturale și a trecutului cultural al omenirii. A devenit posibilă datarea cu precizie a mii de vestigii, de la străvechii știuleți de porumb, găsiți în New Mexico, la Manuscriselle de la Marea Moartă. Rezultat secundar al fizicii nucleare, noua tehnică a avut un impact extraordinar asupra arheologiei, antropologiei și geologiei. Datarea cu carbon radioactiv a fost mai mult decât o noua
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
punții de la barcă funerară a faraonului Sesostris, rezultatul confirmând înregistrările istorice. La laboratorul lui Libby au fost aduse alte obiecte: mangăl îngropat de oameni la Stonehenge sau la Marea Piramida a Soarelui din Palenque, Mexic, ca să nu mai vorbim de străvechile excremente din Chile. Libby a fost în măsură să dateze cele mai vechi comunități umane și să sugereze o dată a încetării ultimei glaciațiuni, în urmă cu 10 000 de ani, mult mai târziu decât se crezuse anterior. Datarea cu carbon-14
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
nu a fost de acord cu construirea bombei cu hidrogen. La primul test al bombei atomice din iulie 1945, Oppenheimer a rostit cuvintele care aveau să devină celebre: „Știam că lumea nu va mai fi aceeași” și a recitat din străvechea epopee hindusa „Mahabharata”: „Acum am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”. Cariera lui este o sugestiva ilustrare a interacțiunilor între știință, tehnologie și obiectivele puterii politice. Născut pe 22 aprilie 1904 în New York City, J. Robert Oppenheimer a fost fiul cel mai
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
1956, 1-2; Ovidiu Papadima, Mitologie românească, ATN, 1968, 7; Constanța Bădic, Tudor Pamfile (1883-1921). Bibliografie, Galați, 1970; I. Vlăduțiu, Etnografia românească, București, 1973, 80-81; Bârlea, Ist. folc., 404-408; Romulus Vulcănescu, Gheorghe Vrabie, Etnologia. Folcloristica, București, 1975, 37-38; Traian Herseni, Forme străvechi de cultură poporană, Cluj-Napoca, 1977, 62-63; Virgiliu Florea, Un folclorist uitat, TR, 1997, 3-4; Datcu, Dicț. etnolog., II, 133-136; Dumitru V. Marin, Tudor Pamfile și revista „Ion Creangă”, introd. Nicolae Constantinescu, Vaslui, 1998; Dicț. scriit. rom., III, 566-569. I.D.
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
spirit de observație, atent la detaliul semnificativ și la tabloul de ansamblu, posesor al unei bune tehnici a suspansului. Medic la Boișoara este un jurnal cu însemnările aproape zilnice ale lui Andrei Marcu, proaspăt absolvent al facultății, repartizat într-o străveche așezare rurală din Țara Loviștei, cu o populație de trei mii de locuitori. Tânărul medic trăiește aici aproape doi ani și se confruntă atât cu dificultățile oricărui început de drum, cât și cu mentalitățile localnicilor. Cititorul asistă la primii ani
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
orașelor”). S-a simțit astfel îndreptățit (și pregătit) să realizeze acea „vastă și tulburătoare sinteză” (Dan Zamfirescu), lucrare „de o factură aparte” (Ștefan S. Gorovei) care este Introducere la istoria culturii românești, în fapt „o istorie a românilor de la originile străvechi și până în secolul al XIV-lea” (Constantin Rezachevici). Acordând conceptului de cultură o înțelegere ce îi deschide foarte mult orizontul de cuprindere, luând în discuție o mulțime de fapte semnificative și neevitând secvențele polemice, P. recitește textele (căci manifestă o
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
vietățile își schimbă rolurile obișnuite și regnurile ajung la coabitări insolite. Nu de puține ori „jocul” lingvistic trece pe primul plan. Poetul are ușurința de a rescrie, în limbaj incantatoriu, stări care restituie bucuria apartenenței la un teritoriu fabulos, magic, străvechi. Îndeosebi în versurile din Planete albastre se remarcă și unele elemente expresioniste, efect al probabilei influențe a lui Lucian Blaga. Prozatorul P. este și el extrem de productiv, publicând uneori câte două romane pe an. Debutează cu Scara lui Climax (1970
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
PAVELESCU, Gheorghe (31.III.1915, Purcăreți, j. Alba), etnolog. Urmează școala primară în satul natal, localitate de munte cu o străveche civilizație pastorală, care i-a modelat de timpuriu personalitatea. Învață la gimnaziul din Sebeș (1928-1931), la liceul din Orăștie (1931-1936) și face studii universitare la Cluj și București, devenind licențiat în filosofie, specialitatea sociologie rurală, filosofie și estetică literară, la
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
PĂTRUȚ, Picu (1818 - 3.IX.1872, Săliște, j. Sibiu), copist și versificator. P., numit de N. Cartojan „Anton Pann al Ardealului”, s-a născut într-un sat de oieri din Mărginimea Sibiului, așezare cu o străveche cultură tradițională. Copilul (Oprea, după numele de botez) intră la doisprezece ani ca ajutor de crâsnic la biserica mare din Săliște, atras de icoanele și de cărțile din biserică. În 1848 sau în 1849 se călugărește la schitul Cheia, fără
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
roman autobiografic: Frumoasa risipă (1980), Steaua câinelui (1991), Pinii de pe Golna (1993), Străinul de la miezul nopții (1996), În colț lângă fereastră (2000) ș.a. Una dintre cărți îi apare și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții Pindului, M. poartă încrustată în efigia sa noblețea și puterea de rezistență a strămoșilor săi viforoși. O lume solemnă și gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care se simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu al amintirilor. Angelic și rafinat
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
exegezei de aici M. excavează sistematic și meticulos. În fundațiile edificiilor avangardiste și al zgârie-norilor speculativi contemporani se ascund vestigii milenare. Show-urile epatante, cu focuri de artificii orbitoare, ale teoriilor de ultimă oră se desfășoară după indicații de regie străvechi. În ultimă instanță, se întreprinde o arheologie a noutății, dacă se poate spune așa, dovedindu-se că perspectivarea istorică redimensionează orice absolutism și dezumflă excesele spectaculoase. Ansamblul de lucrări consacrat ideii de literatură testează și patentează o metodă specifică de
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
1990 la Televiziunea Română. Debutează în 1970 la revista „Amfiteatru”, unde publică piesa de teatru Zidul, reinterpretare modernă a mitului Meșterului Manole, și editorial va fi prezentat în 1978, cu romanul Derută în paradis, un cineroman în care liniștea unei așezări străvechi este tulburată de extinderea unui șantier industrial. În romanul Paznic la Turnul Babel (1981), o relatare cu note umoristice, aceeași lume, cu mentalitate arhaică și rebotezată, se mută la bloc și se vede constrânsă de civilizația citadină a epocii comuniste
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
conceput în secolul al XVI-lea, alții indică o dată mai recentă, cu aproximație începutul secolului al XVIII-lea. Un indiciu asupra primei versiuni este dat de episodul judecării ciobanului, episod ce ar fi putut fi inspirat de anumite obiceiuri juridice străvechi, semnalate în Transilvania. Conform unui asemenea cod păstoresc, ciobanul acuzat că și-a neglijat îndatoririle era condamnat. Se pare că aici, în acest jus valachicum, trebuie căutată baza istorico-etnografică a faptului epic din baladă. Prezența elementului justițiar a dus la
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
ciobanului pentru abateri de la îndatoririle păstorești. O categorie aparte o alcătuiesc variantele de dată mai recentă, în care cauzele crimei sunt rivalitatea în dragoste sau jaful. Firul baladei continuă cu motivul „mioarei năzdrăvane”. Acest motiv trebuie pus în legătură cu o credință străveche, răspândită și la alte popoare balcanice, potrivit căreia oaia poate prevesti apropierea morții. Mioara năzdrăvană află planul pe care îl urzesc baciul ungurean și cel vrâncean și îl destăinuie tânărului său stăpân, sfătuindu-l să se apere: „Stăpâne, stăpâne, / Îți
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Stăpâne, stăpâne, / Îți cheamă și-un câne, / Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc, / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare”. Acceptând gândul morții, ciobanul moldovean își exprimă dorința ca ritualul înmormântării să fie îndeplinit după rânduielile străvechi. În vorbele ciobanului, ceremonialul înmormântării este transpus într-o metaforă a nunții. Motivul „morții-nuntă” oglindește un anumit tip de ritual funerar. Ca și în bocet, de unde provine motivul, transfigurarea înmormântării are, pe lângă scopul magic, de îndepărtare a acțiunii malefice pe
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
factuale legate de infrastructura și potențialul de dezvoltare al satului, dar și percepții ale săteanului din Ațintiș asupra unor dimensiuni sociale și viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană. Veți descoperi un sat de crescători de animale, care a menținut moduri străvechi de întrajutorare la nivelul comunității și o comună pentru care diversitatea etnică sau religioasă nu reprezintă o problemă. Periplul nostru în satul Ațintiș a cunoscut patru vizite succesive în decursul anului 2005, timp în care am reușit să aflăm câte ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
din biserică) reprezintă semnul sigur al acestei derive. O religiozitate adogmatică, emoțională și sentimentalistă (cu hramul Veronica Micle și loc de pelerinaj la mormântul acesteia de la Văratec) pune în paranteză spiritualitatea liturgică și sobrietatea teologică a Părinților neptici. Numai lectura străvechii Scrisori către Diognet despre condiția creștinului în lume ne-ar putea elibera de puternica senzație de claustrofobie indusă într-un asemenea context. Cu tot respectul și neștirbita dragoste pentru toți cei care s-au ostenit la realizarea unor proiecte de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
oare găsi răspunsuri definitive? Pot fi aceste răspunsuri căutate mai ales pe tărâmul filozofiei politice și morale, pe tărâmul psihologiei și metafizicii, așa cum încearcă Lilla, în bună tradiție straussiană? Eu sugerez o contextualizare istorico-sociologică a întrebărilor și răspunsurilor, pornită de la străvechea, dar mereu reinventata înclinație a intelectualilor de a transforma prestigiul și autoritatea în putere; de la auctoritas la potestas, tranziția se poate face pe nesimțite, atât din perspectiva individului implicat în proces, cât și din cea a observatorilor; printr-un derapaj
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în flux continuu, piscina va fi curând limpede, plină de strălucire și prospețime. La fel de simplu, puteți lăsa forța vitală să vă curgă prin corp, împrospătându-vă și revitalizându-vă! Reflexologia și acupuncturatc "Reflexologia [i acupunctura" Reflexologia și acupunctura țin de arta străveche a vindecării. Ele sunt înrudite și au la bază aceleași principii. Dacă vindecătorii chinezi înfig ace în anumite puncte ale corpului pentru a trata o boală, noi ne folosim degetele pentru a masa și stimula anumiți centri, cu rezultate comparabile
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
pînăn zilele noastre, să stîrnească neîncrederea oamenilor uscatului. A sosit vremea să corectăm ideile omenirii în acest domeniu, dovedind falsitatea unor astfel de imagini. S-ar putea ca la obîrșia tuturor acestor fantezii picturale să găsim unele dintre cele mai străvechi sculpturi hinduse, egiptene și grecești. Căci, începînd din acele timpuri pline de imaginație, dar lipsite de scrupule, cînd - pe pereții de marmoră ai templelor, pe soclurile statuilor, pe scuturi, pe medalioane, pe cupe și pe monezi - delfinul era înfățișat într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe cap, aidoma celui purtat de Sfîntul Gheorghe, începînd de atunci a precumpănit cam aceeași viziune liberă despre balenă, nu numai în picturile cele mai populare, dar chiar și în multe dintre reprezentările ei științifice. Imaginea de departe cea mai străveche a balenei se găsește însă în faimoasa pagodă din grotele de la Elefanta, din India. Brahmanii pretind că în nenumăratele statui ale acelei pagode imemoriale, au fost prefigurate, cu secole întregi înainte de a fi luat ființă, toate negoțurile și meseriile, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Bacon, Despre dezvoltarea științei, se pot vedea niște balene ciudate. Dar să lăsăm toate aceste încercări ale unor amatori, pentru a arunca o privire asupra acelor imagini ale balenei, care se pretind sobre și științifice, opere ale unor cunoscători. în străvechiul memorial de călătorie al lui Harris, există cîteva planșe extrase dintr-o carte olandeză publicată în 1671 sub titlul O expediție de vînătoare spre Spitzbergen cu corabia Iona în pîntecele balenei, comandată de căpitanul Peter Peterson din Frizia. într-una
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un sălbatic și nu mă supun nimănui altcuiva, decît împăratului canibalilor, deși sînt gata oricînd să mă răzvrătesc chiar și împotriva lui. Una din caracteristicile sălbaticului este rîvna cu care lucrează în clipele de răgaz petrecute pe lîngă casă. O străveche bîtă războinică hawaiană sau o vîslă-lance, cu puzderia lor de imagini cioplite, constituie un trofeu la fel de măreț al perseverenței omenești ca un lexicon latinesc. Căci această miraculoasă încrengătură de gravuri în lemn a fost executată doar cu un hîrb de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vă ieșiți din pepeni!... încetișor, băieți... dar țineți-vă după ea, ca moartea și ca diavolii rînjitori... Hai, băieți, să se scoale și morții din morminte!... N-o lăsați, băieți! Ă Uhuhu! chiui omul din Gay Head, azvîrlindu-și spre cer străvechiul strigăt războinic, în timp ce vîslașii din ambarcațiunea pusă la grea încercare erau fără să vrea împinși înainte de formidabila lovitură de babaică a nerăbdătorului indian. Dar la zbieretele lui sălbatice răspunseră altele, aproape la, fel de sălbatice. Ă Iuhu! Iuhu! urlă Daggoo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]