2,394 matches
-
simțit niciodată căldura unei fapte nobile; niciodată un gând cinstit n-a trecut prin acest cap neobosit. Acest om este o excepție a naturii, un monstru atât de rar, încât, chiar disprețuindu-l, omenirea îl contemplă totuși cu o admirație stupidă" (159). Probabil că Theodor Codreanu căuta în lecturile sale modele de politicieni care să se distanțeze de modelul comunist al omului nou, semianalfabet, umflat cu lozinci, scamator, corupt, pragmatic și agresiv, una spunând și alta gândind, în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
făcut. Tocmai de aceea lam stimat și îl stimez. Pe la Agigea au trecut mulți angajați; s-au perindat mulți paznici. Am și acum o durere în suflet pentru cel care a fost Ion Chiticaru, care a murit într-un accident stupid. A fost electrician la Stațiune; un om muncitor, corect și săritor la toate. A umblat la o sursă de curent electric și a fost electrocutat. Pe Ghiorghiță Talabă și pe Dinel Sârbu îi port, de asemenea în inimă și mă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
președinte al Lojei Rotary nu este produsul unei întâmplări inocente, ci consecința unui calcul strategic de cucerire a unei baze adiționale în serviciul planurilor de expansiune. În aceeași ordine de idei, în timp ce-mi pansa rănile "câștigate" într-un stupid accident pedestru, un tânăr medic-asistent de la Clinica de Chirurgie, sub impactul știrilor tragice difuzate de posturile de radio despre consecințele atentatului terorist de la Beer- Sheva, a început să-mi vorbească de studenții arabi de la Facultatea de Medicină din Cluj. Zicea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la Vasilică și-i întind cana. Acesta bea lacom 4-5 înghițituri și apoi se oprește. Ce-i asta? Apropiem lampa. În cană erau lături pentru porc. Tărîțe, resturi de la vase spălate, mizerii de tot felul. Sînt oripilat de întîmplarea aceasta stupidă. Katia îl sărută afectuos pe soțul ei drag. Îl mîngîie. Îl strînge în brațe, îi pune capul între sîni. Ei, ce zici de asta? întreabă Vasilică. Să spun drept? Da, te rugăm. După scena la care am asistat acum, sper
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cît pari, spune pe un ton neutral. Nici vorbă, spun grăbit. Am și eu ceva în bostanul ăsta (mă ciocănesc cu arătătorul pe frunte). Se face că nu mă ia în seamă și pare că se angrenează într-un joc stupid, ca să mă încerce. Și ce este teleportarea? Dacă nu te superi, evident. După mintea ta, ce crezi că este? Păi,... te bagi sub niște raze și... îî... hop! Te trezești teleportat! Unde, Costică? Pe planeta aia... ca Pămîntul. Ce plăcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spre satul unde am cabana, Meyries, optsprezece kilometri urcuș, tot atîta coborîș și apoi încă cinci kilometri de urcuș. Care este înălțimea maximă? Vreo două mii trei sute de metri... Încerc să calculez panta, nu-mi convine realitatea și încerc o glumă stupidă: Cam patruzeci de minute... O să vezi... Credeam că în materie de curbe sînt un as și acesta este adevărul. Totuși, nici chiar așa curbe nu-mi imaginam. Mai întîi, pentru că drumul este mai îngust decît cureaua mea de la pantaloni. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înecăcios, ca într-o acțiune de camuflaj bine studiată. Moskvici-uri sprințare, foiesc ca niște balerine bătrîne, care încă mai fac eforturi inutile să arate că au fost odată cineva. Mașini americane, lungi cît un vapor de mare tonaj, cu aripioare stupide, cu lanterne de prost gust, afumă frumoasa Havana fără milă. Noroc că nu sînt multe mașini care să pună umărul în a otrăvi un oraș zidit din lumină, palmieri falnici, și oameni încercați de istorie. Artera Quinta merge paralel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îndată că această înzestrare, luată în sine, nu e suficientă. Poți să fii inteligent și să nu știi ce să faci cu inteligența ta, poți să o folosești greșit, pe scurt, poți fi inteligent într-o manieră prostească. Inteligent și stupid. Să inventariem câteva variante. Trei excese și trei carențe, deopotrivă păgubitoare. Trei excese: 1. Excesul critic. Pentru foarte mulți, inteligența e un soi de veghe ofensivă. Nu poți dovedi că îți merge mintea decât în atac, în opoziție, în încă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca unică instituție de represare a ideilor. Ei bine, n-a fost deloc așa: în România, n-a funcționat o Cenzură, ci șaptezeci și șapte de cenzuri adiacente, subsecvente, colaterale, superpuse, juxtapuse, subînțelese, implicite ș.a.m.d. Unele întru totul stupide ceea ce nu le făcea mai puțin periculoase altele amical-contondente, dar și unele abia bănuite, întrezărite, inaccesibile. Destinul cuvântului scris își încâlcea firul într-o rețea orwelliană complicată și contorsionată, de care generația post-decembristă de scriitori pur și simplu n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acces la respectivul for, de unde și imposibilitatea aflării motivației în virtutea căreia cutare titlu dispărea din plan (la acest nivel, nu se adăuga, ci doar se operau tăieturi). În materie de teatru, pre-cenzura era și mai terifiantă. Funcționa și aici obligativitatea stupidă a recomandării unui cenaclu. Proiectul de repertoriu era, apoi, "supus dezbaterii oamenilor muncii". Adică, sculerul ori văcarul, ieșit ostenit și asudat din tură, era dus cu cârdul la Club, unde se întâlnea cu reprezentanții Teatrului. Aceștia îi vorbeau despre Büchner
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vinovat de neroada deplasare a accentului pe penultima silabă a numelor proprii ("Grădinaríu", "Pescaríu"), de eterna lipsă de acord gramatical cu numeralul 12, dar, mai ales, de lățirea altei gogomănii: dublarea amărâtei de CA (când prepoziție, când adverb) cu un stupid, ilogic și parazit ȘI: "ca și". Din câte am putut observa, prostia căci despre asta-i vorba s-a lățit ca (și!) pecinginea, cu uimitoare rapiditate. Am amici profesori universitari și mi-e jenă să le atrag atenția, unora, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fără să apeleze la judecata proprie, o astfel de soluție preambalată, menită să-l ferească de ridicolul cacofoniei, cade el însuși în ridicol. Acest "ca și" exprimă, înainte de orice, o comparare, și-i nu numai incorectă, ci de-a dreptul stupidă formularea "lucrez ca și zidar". Dintr-un exces de pudoare, s-a admis cu statut incert de licență utilizarea acestui "ca și" pentru protejarea spiritelor noastre feciorelnice de neplăcerea receptării cacofoniilor tip "lucrez ca contabil". Atât și nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un compresor despre amorul lui cu Viorel, amestecând te miri ce Împrejurare sordidă consumată-n grabă cu fantezia un decor de lux și risipă. Povestea unei pasiuni mistuitoare se Însuflețea de la sine grație virtuților bolii sale, consemnate cu un laconism stupid În certificatul ăla, de un specialist În materie nu cu mult mai luminat decât nerodul de Andrei, care uite-l că tot nu se dumirește: Păi cum dracu’, sfinte Dumnezeule, că ăla când te făceai că pui mâna pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ceea ce mi se pare exagerat când vrei să faci propagandă din situații mai puțin obișnuite. Nu exista ideea că sunt profesii care sunt mai puțin potrivite pentru femei, deși e clar că există. Imbecilitatea nu putea fi estompată de propaganda stupidă. Dimpotrivă. Au apărut, astfel, caricaturi grotești. Apare evidentă deplasarea dinspre diferențele de gen spre inegalitatea de gen, prin mecanismele de socializare. Acestea au rămas aceleași, indiferent de perioada la care ne raportăm, deși conținuturile inevitabil diferă. Ceea ce se petrece este
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
800 de ani undeva în Imperiul Bizantin. Ce caut eu de fapt acolo ? Ce sper să aflu ? De ce-i tulbur pe cei din jurul meu cu întrebările mele pe care le doresc „tehnice” și care în aceste momente mi se par stupide și inoportune ? De ce nu mă pot eu „detașa” de ceea ce văd pe teren, așa cum ne învață orice manual ? 11 octombrie 2010 Icoana cu rama adusă din Anglia. Portretul standard al pelerinului român. Strategii de evitare a așteptării în rând. Cortul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nor I know not/Where I did lodge last night 953. Tot cu modificări ale cunoașterii și de memorie apare și tatăl lui Florizel așa cum îl descrie Polixenes: Is not your father grown incapable/ Of reasonable affairs? Is he not stupid/ With age and alt-ring rheums? can he speak? hear?/ Know man from man? Dispute his own estate?/ Lies he not bed rid? And again does nothing/ But what he did being childish?954. Ca și Leonardo da Vinci, Shakespeare explorează
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și taina centrului răului. Mijlocul este adus în apropierea conștienței de către inconștient, provocându-i o fascinație deosebită. Una din metodele creerii pietrei filosofale alături de folosirea imaginației este înțelegerea cvatraturii cercului. Dar pentru un profan aceasta ar părea de-a dreptul stupid. În măsura în care conștiența se dezvoltă, inconștientul nu mai poater fi comunicat sau devine parte empirică în conținutul conștienței și este transcendentă acesteia din urmă. Eul este o noțiune limită așa cum la Kant este lucrul în sine. Limitele, deci, aparțin conștientului, subconștientul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ți mulțumesc din toată inima, urându vă și noi Dvs. și familiei Dvs. mulți ani fericiți, multă sănătate, mulțumire, cât mai multe satisfacții în noul an, cât mai multe realizări. Am întârziat cu răspunsul la amabila Dvs. atenție din motive stupide. O năstrușnică de gripă m-a pocnit tocmai la început de an nou și m-a ținut numai bine vreo 2 săptămâni cu febră care nu voia să cedeze. Apoi a urmat soția mea. Mie mi-a lăsat o stare
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
care poate fi împrumutată mai târziu de la râu. Nu se va ști niciodată. La Suceava mai există un toponim interesant: Areni. Am citit întrun articol din „Cronica” de la Iași că denumirea a fost schimbată în Arini. O inspirație cel puțin stupidă pt. un toponim cunoscut din sec. XV. Am motive să cred că e mult mai vechi, contemporan cu Suceava. Dar despre asta poate cu altă ocazie. Nu vreau să profit de răbdarea Dvs. nici să abuzez. Încă o dată multe mulțumiri
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
există nici o scuză pentru întârzierea răspunsului ce-ți datoram, cu toate că-mi găsesc una ce-și va afla înțelegere din partea matale, când vei auzi ce a căzut pe capul meu: Editura „Minerva” (adică E. Beram 548) m-a dat în judecată! Stupid și revoltător! Din luna februarie mă chinui la tribunal, avocat, emoții, cheltuială. Toată lumea e scandalizată - Gafița (Mihai, n. E.D.), Argintescu, Florescu (Nicolae, n.E.D.), Ileana Corbea, Stratulat (magistrat, prieten cu Anton Holban, n.E.D.), Adinel (Adina Ghițescu, verișoara lui Anton Holban, n.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
că trebuie să extindem gama de aparate care pot fi controlate cu ajutorul telefonului mobil“. Viitorul ne rezervă multe griji, de la copii ademeniți prin telefonul mobil de obsedați sexuali care stau online la angajați care pierd prea mult timp jucând jocuri stupide pe telefon și până la oameni care Își folosesc aparatul de fotografiat Încorporat În telefonul mobil pentru tot felul de activități ilicite. Unii japonezi intrau În librării, scoteau de pe rafturi cărți de bucate, fotografiau rețetele și plecau. Din fericire, telefoanele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
toți marii eroi ai Legiunii erau mari deschizători de drum, jerbe de foc, pe un traseu spre cer, pe care fiecare avea dreptul să se înscrie și datoria să-i urmeze, ca nu să rămână la un stadiu de viață stupidă, amorfă, paralizată în blazarea nepuținței de a se smulge din pământesc. În condițiile temniței transformate prin acceptarea conștientă a suferinței în altar de lumină, creștea fiecare în procesul desăvârșirii morale și spirituale. Așa am înțeles de ce Căpitanul a spus că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ciu En Lai. Cehov considera orice etichetare drept o prejudecată. Drieu la Rochelle a luat atitudine împotriva etichetării mișcărilor politice ca fiind de dreapta sau de stînga: "Dreapta sau stînga, două dintre cele mai uzate, mai puțin adevărate și mai stupide cuvinte". Acum, aflați la sfîrșitul secolului al XX-lea, nu putem să nu observăm imbecilitatea categorisirilor, chiar dacă unii intelectuali, ideologi și birocrați le apreciază. Multe regimuri conservatoare au declarat că sistemele lor sînt naționaliste. Ele nu făceau însă decît să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
celui de al Doilea Război Mondial, Iorga a scris un articol foarte important în care își reafirma credința: Gloriosul nostru secol al XIX-lea". În acest articol, el își amintea că, în 1901, un francez spunea că este o epocă stupidă și că acum totul va fi diferit. Iorga explica felul în care se poate vedea cum s-au schimbat lucrurile: confuzie și degradare, degradarea tuturor sentimentelor și întărirea superstițiilor, a celor mai trăsnite misticisme, paralel cu cel mai primitiv cult
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
al mașinii, care se insinua cu brutalitate în ordinea morală și călca totul în picioare, rîzînd triumfător în fața hecatombelor de morți uciși cu cele mai perfecte și mai sofisticate unelte de distrugere. Totuși, cei care au reușit în aceste "vremuri stupide" (secolul al XIX-lea) să-și facă educația au fost formați în spiritul unei religii a credinței în om. Națiunile care se deșteptau și sufletele care se îndoiau au fost expuse literaturii învăluitoare și operelor unor filosofi îndrăzneți. "Dar atîta
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]