3,238 matches
-
contestat mai tîrziu de scriitorii Noului Roman 2. Între timp, luînd în considerare ideile filosofice ale pozitivismului din epocă 3, romancierii realiști contestă "ideile literare" care definesc descrierile "expresive" și pretind că obiectivitatea, înțeleasă atît cu sensul de neutralitate (absența subiectivității în enunțare), cît și cu cel de justețe (adecvarea enunțului la obiectul referențial), este posibilă în măsura în care "adevărul (este) măsura tuturor lucrurilor" și scriitorul se pune "în slujba științei", dacă ar fi să folosim cuvintele lui Zola. Este deci de datoria
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
suprarealismului și cea de după război), se pare1 că, sub presiunea conjugată a evenimentelor istorice și a evoluției informațiilor 2, funcțiile matezice și mime-zice au fost, în principal, cele contestate. Aceasta, în numele preocupărilor estetice și în funcție de afirmarea (cu succes sau deplorabilă) subiectivității oricărei activități perceptive, artistice sau nu. Astfel, Proust califică descrierea realistă drept o "mizerabilă reconstrucție de linii și suprafețe", iar în Timpul regăsit va scrie: "Este o percepție grosolană și falsă care își concentrează toată atenția pe obiect, pe cînd, de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
existența obiectivă în afara literaturii a unei lumi pe care romancierul părea doar să o reproducă, să o copieze, să o transmită, ca oricare alt document. Autorul lui Dans le labyrinthe (p. 14) reactivează, în schimb, funcția semiozică a descrierilor, asumîndu-și subiectivitatea actului descriptor și subliniind importanța textualității descrierilor: Chiar dacă (în cartea noastră) se găsesc multe obiecte, descrise cu minuțiozitate, există mai întîi de toate și întotdeauna, privirea care le vede, gîndirea care le transmite și pasiunea care le deformează. Obiectele romanelor
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cărui picior împodobit cu forme felurite (toruri, ciubuce, cavete, dusine, scotii) ține (etc.) [...]. A. Robbe-Grillet, Projet pour une revolution à New York, Minuit, p. 13 Acesta este rolul corecțiilor, adăugirilor, ezitărilor, efectul căutat fiind cel de a atrage atenția cititorului asupra subiectivității descriptive, pe cînd scriitura realistă caută să ascundă prezența descriptorului prin intermediul detaliului "clar" sau "pitoresc": (75) Chiar deasupra plintei se află un șir (sau o bandă) în nuanțe de verde-ocru și roșiatice (sau roșu șters) pe care apare același motiv
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și în al doilea caz, merită să analizăm cu mai mare atenție aceste personaje la care vom adăuga și un profil succint al celorlalți destinatari ai Ponticelor, cu excepția celor din Tristele, pentru a îndepărta din cercetarea noastră orice umbră de subiectivitate sau de ezitare care ar putea deriva din varietatea opiniilor existente cu privire la atribuirea fiecărei scrisori din Tristele unui destinatar. La sfârșit, se vor adăuga și câteva referiri la unele personaje importante citate de Ovidiu cu o anumită insistență în opera
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
conștiința tragică drept "o conștiință opacă, simplă, cu identitatea nedivizată, nefisurată de acel du-te-vino al oglindirii". Eroul tragic nu are cum să posede, așadar, nici o "conștiință scindată", pentru că lui "îi ajunge scopul său substanțial", iar personajului comic îi e suficientă "subiectivitatea lui derizorie". Abia drama reprezintă "desfășurarea și analiza mișcării recunoașterii", proces făcut a descoperi omul în "acel ceva care ia naștere între oameni"67. Just. În aceeași ordine de idei, Evanghelos Moutsopoulos 68 definea tragicul și dramaticul drept niște categorii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
romanul își trăiește momentul de grație. Dar, în evoluția expansivă a romanului modern, abia idealul ascetic al obiectivității absolute, formulat mai întâi de Flaubert, ar fi condamnat melodrama (și imaginația subsecventă) drept formă estetică impură și desuetă, pe motiv că subiectivitatea auctorială se vede "implicată" în diverse modalități de reprezentare (distincția dintre "romance" și "novel" exprimă tocmai sensul acestei evoluții). În mod elocvent, atunci când își afirmă bovarismul antiromantic/ antimelodramatic și definește poetica noului său roman, autorul Educației sentimentale recurge tot la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
putea evada vreodată din preajma biografiei și a discursului critic propriu-zis (vecinătatea îi priește chiar de minune dovadă excelența valorică a Memoriilor!), chiar dacă aici constatăm o evoluție inversă, de la "obiectiv" la "subiectiv", de la teatru la proză cu o singură precizare, totuși: subiectivitatea lovinesciană nu e niciodată expresia directă, necenzurată, a "eului", ci se manifestă mereu în formele "obiectivate" retoric ale unui discurs "înstrăinat" cu metodă, ca la teatru. Pe de altă parte, având în vedere că Lovinescu rămâne fidel până la sfârșit crezului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a vieții"), de acum încolo prozatorul înfățișând doar consecințele mai mult sau mai puțin dramatice ale evenimentelor petrecute cândva, în trecut. Ca atare, practica "lecturii" iese de sub jurisdicția arbitrariului și a "vieții" dezordonate pe care personajul-actor, captiv în propria-i subiectivitate, se credea îndreptățit să o "interpreteze" (în maniera notelor de jurnal), pentru a intra în schimb pe mâna unor "specialiști" inițiați în arta de a descifra trecutul și de a prevedea, corect, viitorul (lucru extrem de important într-un roman-ciclu!). În
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Basmele române. Partea care interesează cel mai mult, în chip vital, privește moartea ca dat existențial pentru ființă în general, inclusiv cea omenească. Nu putem nesocoti înțelesul destinal al problemei, cu note pesimiste, chiar fataliste, întrucît angajează direct și sigur subiectivitatea celui în cauză, fără nici un sprijin exterior, divin ori măcar uman. Rămîne să fie înțeleasă și acceptată gravitatea acestei costisitoare cunoașteri. Este problema fundamentală a omului, devenirea sa peste milenii ca „ființă muritoare, sexuată și culturală”. Dacă reușește să se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
după aceeași logică. Dacă moartea se arată peste rînd, se produce panică. d). Emoționalitate. Cine privește din interiorul etnogaficului se poate pronunța cu credibilitate în legătură cu calitatea emoțiilor provocate, pe viu, de declanșarea secvențelor ritualice. Dar poate fi suspectat și de subiectivitate. Cu toate astea, nu trebuie ignorată, depreciată, răstălmăcită, rescrisă marea bogăție a stărilor emoționale de la naștere pînă la moarte. Ele pot constitui materie primă pentru un tratat complet de psihologie ori, mai exact, de etnopsihologie, științe prestigioase pe vremuri, astăzi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai ales intersubiectivitate iar rostul lui este acela de a-l transforma pe elev oferindu-i claritatea găndirii și posibilitatea evitării unei minți schematice în favoarea promovării frumosului. Fundamentarea discursului filosofic pe dimensiunea estetică este o altă modalitate de înălțare a subiectivității umane prin încercarea de descoperire a frumosului, căci, după cum se exprima Kant, frumusețea nu este o însușire a obiectelor, ea nu poate fi derivată din reguli general obligatorii, ci din reflexia subiectului asupra propriei sale stări, respingănd toate prescripțiile și
Fundamentarea discursului filosofic pe componenta morală, religioasă şi estetică. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Fundamentarea discursului filosofic pe componenta morală, religioasă şi estetică () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2279]
-
ar regăsi cuprinși aici. Pe scurt, vom vorbi așadar de o reprezentare ca "obiect" și de o alta ca relație sau conexiune" (Colli, 1969, p. 60) Trebuie ca, din acel moment, să ne hotărîm să respingem principiul unei diviziuni între subiectivitatea neinfluențată de cunoașterile împărtășite social și un obiect văzut ca definitiv, exterior, perceput rațional și independent de felul în care și-l însușesc grupurile sociale, indivizii, mass media, instituțiile. Gîndiți-vă la "vaca nebună" sau la Cernobîl și veți înțelege foarte
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
III.1. Arta sacră. 7 În definitiv, fără a avea pretenții de exhaustivitate, viziunea generală ce domină întreg textul cărții de față este, înainte de toate, cea a unui artist vizual preocupat de diferitele probleme analizate, argumentând prin aceasta și eventualele subiectivități ale cercetării întreprinse. 8 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, p. 12. 9 Referindu-se la terminologia sacrului, Julien Ries (Sacrul în istoria religioasă a omenirii, Editura Polirom, București, 2000, pp.100 și urm.) remarcă mai mulți
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
une proximité toujours actuelle entre l'expérience sensible de l'art et l'expérience spirituelle. Cette proximité confère à l'art sacré une place de choix dans la création artistique contemporaine". 470 Ibidem. 471 Deși prezintă un anumit grad de subiectivitate, logica acestei interpretări ar putea fi aplicată și din perspectiva celorlalte sisteme religioase, necreștine. 472 Seyyed Hossein Nasr, Religious Art, Traditional Art, Sacred Art. Some reflections and definitions, în The Essential Sophia, coord. Seyyed Hossein Nasr & Katherine O'Brien, World Wisdom
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
între elementele fabulei pot apărea și alte relații (simbolice, tradiționale, aluzive) cînd ele devin aspecte la nivelul povestirii; elementele sînt prezentate dintr-o anumită perspectivă de percepție sau focalizare, relația dintre "cine percepe" și ceea ce e perceput colorînd povestirea cu subiectivitate. Povestirea devine text narativ doar atunci cînd este "spusă", sau mai bine zis transpusă, într-un sistem de semne prin intermediul unui narator. Funcția naratorului nu este doar să povestească exact ce se întîmplă, uneori redînd cuvintele exacte ale personajelor; el
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
are un aspect cognitiv, din acest punct de vedere focalizatorul extern fiind omniscient iar cel intern dispunînd de o viziune cognitivă restrictivă și un aspect emotiv, unde focalizatorul extern are atributele obiectivității și detașării, iar cel intern pe cele ale subiectivității și implicării emoționale. Fațeta ideologică a focalizării poate fi explicită sau implicită, viziunea focalizatorului extern fiind înzestrată cu autoritate. La nivelul focalizatorilor interni, viziunea lor ideologică intră în dialog sau polemică cu alte ideologii întrupate în alți focalizatori, antrenînd o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pot adăuga alte relații (simbolice, aluzive, tradiționale etc.) între diversele elemente. 6. Se poate alege un anumit "punct de vedere" din perspectiva căruia vor fi prezentate elementele. Focalizarea rezultată, relația dintre "cine observă" și "ce se observă", "colorează" povestirea cu subiectivitate. Rezultatele acestor mai multe procese reprezintă o povestire specifică, care este distinctă de alte povestiri. Mă voi referi în continuare la trăsăturile care sînt specifice unei povestiri date, ca aspecte. O fabulă care a fost aranjată într-o povestire nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
au în comun un accent special pe activitate. A vorbi despre naratori, de exemplu, înseamnă a impune o activitate unui subiect al narațiunii, chiar dacă acest subiect nu trebuie confundat cu naratorul. Actorii din fabulă sînt subiecții acțiunii. Această atenție la subiectivitate este într-adevăr doctrina de bază a teoriei prezentate în această carte. Trebuie insistat pe maniera complexă în care narațiunea comunică. În anii de cînd a fost publicată această carte pentru prima dată, necesitatea unei atari viziuni s-a impus
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nevoie de interpretare. Cu alte cuvinte, apare aceeași amenințare ca în cazul ideii de "moarte a autorului" ceea ce demonstrează cît de legate sînt problematica interpretării și provocarea adresată autorității auctoriale. Distincția dintre autor și narator, cîndva o reificare structuralistă a subiectivității textuale, continuă să poarte o greutate strategică în acest sens. Ea ajută la distingerea mai multor voci care vorbesc într-un text, pentru a face loc poziției cititorului confruntat cu persuasiunea relativă a acelor voci. Cînd vorbesc despre narator nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
lacaniene), combinația între contopirea cu mama și fragmentarea eului pe care o trăiesc naratorii lui Suleiman vorbește despre pierderea sinelui în fragedă copilărie. Această idee generală se împletește aici cu drama istorică a sclaviei. Fragmentarea și contopirea ce inhibă formarea subiectivității sînt folosite aici pentru a reprezenta dificultatea reamintirii unui trecut traumatic acela al sclaviei, la rîndu-i reprezentat în una dintre cele mai dureroase experiențe, imposibilitatea relațiilor mamă-copil. Dificultatea reamintirii ce sosește o dată cu trauma este metaforic întruchipată de dificultatea de vizualizare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ieri", "aici" sau "acolo". După lingvistul francez Emile Benveniste, care a pus în circulație importanța deixei, "esența" limbajului constă în deixis, nu în referință, pentru că ceea ce contează în limbaj nu este cuvîntul "despre" pe care subiecții îl comunică, ci constituirea subiectivității necesare mai mult decît orice comunicării. Pronumele "eu" și "tu", opuse lui "ea", "el", "ei" și altele ca ele, sînt total goale, în ele însele. Ele nu fac nici o trimitere în afara contextului în care sînt pronunțate. Fiecare rostire este realizată
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pronunțate. Fiecare rostire este realizată de un "eu" și adresată unui "tu". Persoana a doua este esențială, pentru că pe "eu" îl confirmă ca vorbitor acel subiect. Invers, "tu" devine "eu" de îndată ce perspectiva se schimbă. Numai ca "eu" (potențial) are "tu" subiectivitatea de a acționa și, prin aceasta, de a confirma subiectivitatea "eu"-ului anterior. Ceea ce lipsește în La modification este tocmai acea trăsătură esențială a deixei: reversibilitatea, schimbul între persoana I și a II-a. Nu numai că "tu" este un
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unui "tu". Persoana a doua este esențială, pentru că pe "eu" îl confirmă ca vorbitor acel subiect. Invers, "tu" devine "eu" de îndată ce perspectiva se schimbă. Numai ca "eu" (potențial) are "tu" subiectivitatea de a acționa și, prin aceasta, de a confirma subiectivitatea "eu"-ului anterior. Ceea ce lipsește în La modification este tocmai acea trăsătură esențială a deixei: reversibilitatea, schimbul între persoana I și a II-a. Nu numai că "tu" este un individ dens din punct de vedere semantic și cu contururi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dar și ceilalți oameni din viața lui și deci din fabulă sînt descriși cu consistență la persoana a III-a. Acest "tu" este îndepărtat de ceilalți, sau el însuși îi îndepărtează, astfel încît, mai degrabă decît să-și confirme reciproc subiectivitatea, imaginea acestui "tu" trece într-un monologism autistic. Pronumele "tu" devine un memento al înstrăinării, o criză de subiectivitate mai curînd decît o împlinire. Drept consecință, "tu" nu se poate niciodată identifica cu cititorul, și nici cititorul nu este corespondentul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]