5,950 matches
-
cea contra naturii la starea naturală și de la diavol la Dumnezeu”. Cunoaștem cu toții adevărul că Taina Mărturisirii a instituit-o Mântuitorul nostru după Învierea Sa din morți, când a dat ucenicilor Săi puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor, suflând asupra lor, ca act văzut și zicându-le: „Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 22-23), căci pentru a ne putea apropia de Pomul Vieții, de
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
rutinei care, în ultima perioada, dă semne ca nu mai apasă atât de greu și îmbracă forme mai nuanțate. Astăzi nu mai țipăm că nu ne vindem țara. Chiar dacă mai stăruie vorba că o dăm gratis, a început totuși să sufle un vânt de revigorare civică. Manifestările oamenilor care se opun unor nedreptăți sociale, cu precădere pentru apărarea zonei Roșia Montană, sunt dătătoare de speranțe. Actul juridic se manifestă mai curajos, arătând că poți fi tras la răspundere pentru abuzuri, indiferent
SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363069_a_364398]
-
plângând O dată-n cimitir și-o dată la răscruci? Iar altă dată știi că te-am văzut râzând Când în bârlogul serii mergeai ca să te culci? - Ce n-ai văzut am să-ți arăt eu ție! Și dac-ai să mai sufli un cuvânt, Bătându-te, pe crucea ta voi scrie Că l-ai văzut pe Nevăzutul vânt. 7 septembrie 1996 Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: RĂZBUNAREA VÂNTULUI / Marius Robu : Confluențe
RĂZBUNAREA VÂNTULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363158_a_364487]
-
vadă Când una câte una se schimbă-n energie Scolasticii la care, vor face alergie Acesta e canatul sub care se ascunde Mulțimea de enigme în camerele scunde Din care câte una când flutură la rampă Tăcuți vin licuricii și suflă seara în lampă Dar nu deschide ușa, se face întuneric Anunțuri interzise atârnă de generic Mai bine ia ghiveciul, acoperă-l cu dalii Și șterge-le de praf, aceste vechi medalii Bastonul e cu mine, ies să mă plimb puțin
O ALTĂ LUME NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368335_a_369664]
-
chiar să se implice în ameliorarea rasei. Pentru asta, avea nevoie de o evidență clară, de un contabil priceput și care să-i fie un sprijin de nădejde în toate demersurile. Nu avea nevoie de furturi! Partidul urma să-i sufle-n ceafă, să îl ancheteze, sau, cine știe, să considere că acțiunile sale ca director fuseseră îndreptate în mod voit împotriva avutului obștesc. Trebuia să-l găsească pe hoțul care îi punea în pericol cariera, cu orice preț. Câteva zile
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
ce așa mare deștăptăciune în capul uneia care se lauda ce matematiciană este, dar îmi dădea rapoarte cu niște calcule simple făcute praf?! Dar dacă prostimea așa dorea să o vadă, era fix problema ei. Că încerca respectivul să îmi sufle mie astfel de vorbe, nu înțelegeam de ce. De ce mama mă-sii, îl interesează pe ăla că aia e geloasă pe mine? Îi păzește patul sau ce? Bine, hărțuirea a durat ceva timp. Căuta tot felul de conversații în care să
TEXT DE LA PRETEXT SAU RĂSPUNSUL NECESAR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368502_a_369831]
-
1] Ningea cu vieți peste o lume în care nimeni nu venise ningea cu roșu peste-o mare adâncă de atâtea vise [2] Și tu stăteai atât de albă la marginea acestei lumi și-ți beai cafeaua în apusul care sufla dinspre genuni [3] Și eu veneam dinspre adâncul acelor codri-ntunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși [4] Și-ți vedeam capul de departe pe-un fel de culme un mormânt care plutește și se duce venind
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
și de demnitate față de neamul românesc în fața istoriei, a timpului. Haideți să retrăim împreună cu autoarea și cu părintele dumneaei această sfântă și cutremurătoare emoție. Capitolul se numește „Eroii nu mor niciodată - Șarja de la Prunaru”: „Astăzi simțim că prin sufletele noaste suflă un vânt rece, născut din golurile cărților de istorie, sau din faptul că eroii noștri nu sunt destul de cunoscuți și respectați, că nu ne amintim cum trebuie de gloria pe care le-o datorăm. Totuși, în adâncul nostru, e vie
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
a așezat pe treabă cu mare sârg și împreună cu credincioșii, a început să se înalțe mânăstirea. - Părinte, l-am întrebat eu, cum ați luat hotărârea să veniți prin locurile noastre, venind tocmai din îndepărtatul Maramureș? - Sfânta carte zice că: „Vântul suflă, dar nu știi de unde vine și încotro se duce”, Dumnezeu are planurile Sale, iar noi trebuie să-L lăsăm să lucreze prin noi, numai așa se împlinește ceea ce cerem prin rugăciune zicând: „Vie împărăția Ta, Facă-se voia Ta”. Se
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
ciripitori” și cred că în felul ăsta a ajuns scrierea mea pe mâna securității. Era începutul începutului. Așa am atras eu atenția lor și au început să urmărească tot ce făceam. Ani de zile nu i-am simțit cum îmi suflau în ceafă, dar, mai târziu, când am derulat evenimetele în liniște, mi-am amintit câteva episoade clare, când, dacă aș fi fost mai atent, i-aș fi observat pe „observatorii” mei. Dar asta este altă poveste. M-am gândit să
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
pe Issus năștea, Departe,în ieslea străină. Atunci cei trei magi de la răsărit Au pornit la drum conduși de stea Lui Issus să se-nchine smerit Căci El fiul Domnului era. Născut în ieslea cea săracă Cu boii asupra Lui suflând Fiind iarnă,căldură să-i facă A venit în lume pruncul Sfânt. E Ajunul Sfântului de Crăciun Și vin coiii să colinde, Iar bradul așteaptă Moșul bun, Când cerul stelele-ș aprinde. Masa e plină cu bucate, E veselie și lumină
ZIUA SFÂNTĂ DE CRĂCIUN de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367833_a_369162]
-
tunate, Ce-au slujit pe Strâmbu-Vodă, Dau cu „subsemnatul” toate, De-au făcut, din asta, modă... Acei parveniți rapace, Ce ne infestau ca buba, Prin cotloane și răstoace Se ascund... să nu-i ia duba! Peste cei ce ne furară Suflă vânt de-ncătușare... Vă dorim, spre primăvară, La mai mulți ani... de-nchisoare!! Autor, Nicolaie DINCĂ - LSR - Filiala Olt, Slatina - P.S. Prezenta fabulă a fost prezentată azi, 27 februarie 2015, la ședința-cenaclu a Filialei Olt a LSR, în incinta Bibliotecii Județene
MOTIVE DE BUCURIE... LA ROMÂNI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367841_a_369170]
-
pe care vrea să pună stăpânire, am remarcat chiar și faptul că vrea să facă jumi-juma cu încasările Loteriei Române și să-și transfere justiția unei Curți de Apel în ogradă proprie; dar, despre ce i-am scris eu, nu suflă nici aici vreo vorbă. Și, zău, tare aș fi vrut să-mi dau seama cum prevede un asemenea document despre care tot dumnealui pretinde că nu e separatist, modul în care, într-o asemenea regiune autonomă din corpul României, va
POATE SEPARATISMUL GARANTA UNITATEA NOASTRĂ PRIN LIMBĂ? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367800_a_369129]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PĂRERI DE RĂU Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1436 din 06 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când ninge, când este senin, Când vântul suflă tare... Nu știu în zilele ce vin, De vor fi nori, sau soare. La fel ești tu de schimbător. Nu știu ce se petrece... Ești tandru ,încărcat de dor, Sau ești absent și rece. Îmi pare rău,eu am pierdut Credința în
PĂRERI DE RĂU de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367872_a_369201]
-
pe numele lui de familie Cataroiu zis și Fleașcă, un om cu nebănuite resurse de psiholog, nu se lăsă intimidat de strigătul de luptă al profesorului, mai ales că acesta, trecea cu destulă indulgență, de cinci zeci de kilograme. Își suflă liniștit mucii în cârpa cu care ștergea paharele, se uită destul de critic la sacoșa de plastic din mâna solicitantului și, aparent lămurit, turnă, într-un pahar incasabil din cauza jegului de pe el, o sută de lichid tulbure. Luă la schimb punga
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
vă aducem pe pământ în uralele celor eliberați. Primăvara rămase contrariată: - Cum, căpitane, mă părăsești? Așa mă păziți voi? - N-aveți încredere în sfatul meu, prințesă? Priviți în jos nămeții spulberați, copacii amorțiți și râurile înghețate! Priviți sălbaticii lățoși ce suflă-n disperare! Nu vă aduc aminte de turbații cei din turn? Nu vreți să vă ferim de primejdiile ce ni se arată în cale? - Așa-i, iubita mea! interveni și Mărțișor. Căpitanul are dreptate. Rămâi în paza viteazului Nor Alb
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
se agite. De departe urlă: - Te spulber, băă, cearșaf umflat! Te fac cârpe, grăsane! Și se aruncă asupra lui ca un taur înfuriat. Nor Alb îi repezi un pumn în fălcuțe și un picior în burtă, dar Nor Vânăt îi suflă cămeșoiul până în înaltul cerului. Până la urmă se încleștară unul în altul, rostogolindu-se prin prăpăstiile cerului, ca o avalanșă în munți. Nu-ți mai dădeai seama care era Nor Alb și care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă când zdrențăroșii
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
și apărându-se cu un scut din care ieșeau flăcări. Căpățânile inamicilor picau în dreapta și-n stânga, făcând cărări-cărări în rândurile lor. Nici nu-și dădu seama când ajunse față-n față cu furiosul Viscorilă care se repezi la el, suflându-l până-n cer. Dar, în cădere, Mărțișor se răsuci și înfipse sabia de foc în fălcile bolovănoase ale lui Viscorilă, care se dezumflară ca un balon spart. Iar când scoase sabia din fălcile lui, foalele fălcilor lui Viscorilă se umflară
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
cer. Dar, în cădere, Mărțișor se răsuci și înfipse sabia de foc în fălcile bolovănoase ale lui Viscorilă, care se dezumflară ca un balon spart. Iar când scoase sabia din fălcile lui, foalele fălcilor lui Viscorilă se umflară la loc, suflând mai amarnic. În acest timp, căpitanul Zefir, împresurat și el de matahale, făcu semn soldaților să nu mai înainteze, ci să se retragă încet-încet, astfel că bietul Mărțișor, cu câțiva soldați în jurul lui, rămase singur în luptă cu Viscorilă și
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Să fugim cât mai repede, prințesă! Dădu semnale lui Nor Alb și luptătorilor săi rămași în viață, apoi, cu soldații din jurul său, luară pe sus trăsurica Primăverii zburând în mare viteză. Nor Vânăt și Vânturile Lățoase se luară după ei, suflând ca turbații. Alergau din răsputeri, biciuiți de suflarea acestora, dar după un timp, urmăritorii renunțară să mai alerge. Acum zburau în tăcere fără să se mai uite înapoi. Primăvara plângea în hohote, țipând: - Lașule!... lașilor! Mi-ați părăsit iubitul! Doamne
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
în hohote, țipând: - Lașule!... lașilor! Mi-ați părăsit iubitul! Doamne, ce era în sufletul căpitanului! Jos, în vălmășagul luptei, Mărțișor nici nu observă fuga lui Zefir cu Nor Alb și Primăvara. De altfel nici nu mai putea pentru că Ger Sticlos suflă de câteva ori peste el, aburindu-l cu chiciură la ochi și gură, iar Nămețilă azvârli în el un munte de zăpadă, pe care Viscorilă i-o suflă în ochi, de nu mai văzu nimic și nu mai putea face
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Alb și Primăvara. De altfel nici nu mai putea pentru că Ger Sticlos suflă de câteva ori peste el, aburindu-l cu chiciură la ochi și gură, iar Nămețilă azvârli în el un munte de zăpadă, pe care Viscorilă i-o suflă în ochi, de nu mai văzu nimic și nu mai putea face nicio mișcare, îngropat în omăt cum era. Într-o sclipire de luciditate strigă: - Norocel, scoate mantaua, să fugim de-aici! Dar încă o suflare a lui Ger Sticlos
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
în istoriile literare clasice nu numai datorită acumulării seci de date, ci și sentimentului că ți se vinde o butaforie, sentiment pe care l-am avut de-atâtea ori ca student ascultând cursuri despre olimpianismul lui Odobescu (fără să se sufle o vorbă despre sinuciderea lui din dragoste și despre morfinomania sa)”. Se împlinesc o sută de ani de când, la 13/26 noiembrie 1909, s-a născut la Slatina Eugen Ionescu. Cu acest prilej, public un fragment dintr-o carte în
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci, atât bunicul vărului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
Aici negustorii europeni sunt puțini, magazinele aparținându-le celor chinezi. Se pot vedea și două biserici, una catolică și alta protestantă. Cele 950 de mile dintre Saigon și Hong-Kong le-am străbătut în aproape șase zile, căci vântul ne-a suflat tot timpul în față. Rada portului Hong-Kong este minunată, fiind închisă din aproape toate părțile și amintind de cea din Point de Galle. Orașul ca atare este așezat la poalele unei înălțimi, în partea sud-vestică, în formă de amfiteatru. Vegetația
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]