3,677 matches
-
se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să lipsesc și două săptămâni. Primăvara, când se topea omătul, mergeam pe câmp și simțeam profunda melancolie a pârâiașelor și a nourilor albi subțiri de pe cerul înalt. Dar mai ales nopțile de martie când încă era omăt, dar venea o suflare de primăvară - acelea nu se pot uita! O altă fericire era grădina publică, mare ca o pădure, misterioasă, în care am auzit, într-o seară cu lună, după o zi de ploaie, un flaut dintre niște copaci. Iar în iunie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
săptămână un psihiatru jungian (în seara când am cunoscut-o pe fată m-a întrebat de două ori dac-am fost vreodată psihanalizată). Mi-a declarat că dorește ca Seymour să aibă relații cu mai multă lume. Dintr-o singură suflare m-a informat că-l iubește, deși etc. etc., și că l-a ascultat cu religiozitate în toți anii cât s-a produs la radio. Asta-i tot ce știu în afară de faptul că e musai ca tu să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI Se apropiau sărbătorile Crăciunului. Febra pentru acest Însemnat eveniment intrase În faza finală.Orașul cunoștea o forfotă continuă, simbolizând tradiția unor vechi obiceiuri, respectată de toată suflarea creștinătății În care nașterea lui Isus Hristos se Împletea armonios cu zilele de meritată odihnă, cu speranța de mai bine a noului an...! Tony Pavone era extrem de ocupat. Urma să dea drumul la toți muncitorii În concediu de odihnă pentru două
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cealaltă vremea fiind destul de capricioasă. Deci, ca să poată onora promisiunea dată Atenei urma să inventeze unele nereguli pe șantier, de o așa manieră Încât Carla să-l creadă. Oare Îl putea crede? Totuși, va trebui să’l creadă...! Chiar dacă toată suflarea omenească serba ajunul Crăciunului...! Nando Îl ajută să ducă damigeana cu vin pe balcon iar curcanii Îi așezară pe masa din bucătărie. Apoi străduindu-se, Își schimbă fizionomia feței, afișând o mutră cât mai nenorocită. Strigă la Nando: „Așteaptă-mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stadioane sportive și alte facilități proporțional cu cerințele și dezvoltarea societății. Iar pentru a evita unele fraude ori Îngrămădiri de numerar În buncăre speciale În afara băncilor comerciale, la fiecare zece ani, banii se vor reașeza sub alte forme iar toată suflarea omenească, urmează să schimbe până la o anumită limită...! Iar banknotele dosite, maculatură...! Procedând În asemenea manieră, diferențele Între bogați și săraci nu va fi mare, iar economia va Înflori Împreună cu bună starea noastră a tuturor celor care muncesc...!! Iar crizele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tu cum ai proceda...?” Câinele se lingușește, Îi este teamă, gândi Tony Pavone. Replică arțăgos cu voce tare. „Funcția, poziția ocupată de noi În societate nu suferă comparație...! Știm prea bine, cu toții suntem muritori, deci e recomandabil să lăsăm toată suflarea omenească din a noastră țară, să-și modeleze viața În codițiile nefaste a unei Totale Societăți...! Trimițând pe unii nefericiții la Închisoare poți Înfricoșa restul populației să danseze după cum le cântă stăpânul...?! Puțin probabil...! Te-ai Întrebat? Dacă vei fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dictatorul Nicolae Ceaușescu, Împreună cu nevastă-sa, erau destul de Întortochiate, greu de Înțeles chiar și pentru cei ce urmau să le aplice, În timp ce populația nu mai pricepea nimic. La drept vorbind, aceste presupuse legi aveau un scop bine determinat. Apsolut toată suflarea omenească din interiorul nefericitei țări, era fortuit implicată În așa zisul proces științific de formare a omului nou, Încât nimeni nu mai putea fi sigur ce va aduce ziua de mâine. Anchetele, arestările, procesele provoca populației o stare de alertă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aceste amănunte fiind cunoscute, Tony Pavone avea șansă să opțină aprobarea celor treisprezece membri a-i comisiei, Însă trebuia să lucreze cu mare atenție ca nu care cumva, să apară pe cerere un singur„VETO” Se apropiau Sărbătorile Paștelui. Întreaga suflare omenească alerga prin magazine să procure o bucățică de carne din oricare animal s’o nimeri - desigur nu putea fi vorba de miel, acesta constituia infracțiune dacă aveai cutezanța să-l jertfești aducându-l spre vânzare populației Înfometate, el urma
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rog! căci doctorul Lal e lector În vizită la Columbia. Îi trebuie Înapoi.“ Încruntându-se grozav, răbdare, stăpânire de sine duse cu totul, se umplu de repulsie la adresa obsesiei chitite, persistente, magistrative, comic-oribile a fiicei lui. Trase În piept o suflare lungă, rupătoare de rărunchi, Îndreptătoare de trup. Apoi, deschizând caietul, citi, În sepia, În cerneală poleită cu rugină: Viitorul lunii. „Câtă vreme“ spunea prima frază, „va fi acest pământ singurul cămin al Omului?“ Câtă vreme? O, Doamne, cred și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a nu ființa uman. Nu la asta voia Sammler să ajungă În bucătărie, vorbind lui Lal și doamnelor despre divorțul de orice stare umană? Să mergi cu jalbă la Dumnezeu ca să te dezlege de atenția lui? Zilele mele sunt o suflare 1. Nu voi trăi În veci. Lasă-mă. De ce mă cercetezi În fiecare dimineață, când vei Înceta să mă privești, să iei seama la mine. Lasă-mă.2 Mergând pe drumul Îngust cu părintele Newell, culegând obiecte curioase, cartușe, bandaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să vorbească cu Widick. Iar Sammler nu avea nimic cu iz de afaceri să Îi ofere. Însă la sfârșit de tot afacerile nu aveau să fie ce Îi trebuia lui Elya. Unii, mulți, ar continua să facă afaceri până la ultima suflare, Însă Elya nu era așa, nu era atât de mărginit. Elya nu se lăsa până la urmă dominat de considerente de afaceri. Nu se afla În acea condiție mecanică, de insectă - așa o capitulare, așa un dezastru de insectă pentru ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept puiul unei căprioare Tristețea genei sumbre mărunt strălucitoare Colierul sfânt de lacrimi rebele și amare Lumina scânteindă în ochii tăi albaștri Mi-aduc aminte toate cum suntem numai noi Cei tineri, cei sălbatici, războinici și vioi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spre ”casă” am plecat. O clipă cât o viață Ai privit... ai privit soartă din infinitul tău, de dincolo de sori, ai pășit apoi peste al sufletului poartă și-ai adormit pe trup, visând să te trezești în zori. Ai scuturat suflare în florile de gheață, ai respirat cu trupul un minut, ai presărat apoi un strop de viață și ai rămas cu trupu-n trup s-asculți al lui tumult. O clipă-ai poposit în palma obosită, trupul te-a strâns în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fereastra prispei sub umbra viței de vie se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare ce-ai face tu în locul meu, Doamne? uneori iubirea își închide ochii a temniță în oase durerea sfârâie precum în candelă uleiul ajuns la ultima suflare griji descălțate de nădejde umblă cu sandalele în mână pe cruce n-a stat pe jumătate aud când cresc aripile de înger dor băierile timpului se rup iar pe pământ veșnicie sunt înger strig sunt un înger trebuie să conving
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și apoi se duse la locul ei. — Deci e clar. — Dar ce-i cu numărul de telefon prins cu ac de marginea perdelei ? — Numărul ?... — De ce-l ții acolo? — Aăă, eu... Dădu peste cap o treime din conținutul paharului dintr-o suflare. Nu am un motiv anume... Chiar nu știu de ce-l țin acolo... Dar mă Întreb de ce vă preocupă atît de mult? — Pe dumneata te preocupă mai mult, aș zice. CÎnd am Început să puric rubricile din ziar, ai fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
toți bănuții de buzunar, sau devenise rob al amintirilor, poate Își aduna laolaltă toate Întîlnirile de a doua zi, poate era singur cu coșmarurile lui sau Își smulgea părul din cap din cauza mustrărilor de cuget sau poate Își privea, cu suflarea tăiată, o rană adîncă sîngerîndă... Dar eu eram cel care se afla atunci, acolo... fără nici o Îndoială, eu și nu altul. Aveam de gînd să-i urmez harta LUI, dar mergeam după a mea, să-i urmăresc pașii LUI și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mării. Am găsit un trandafir mov, mare, superb. Ți-l trimit. M On 26 Oct. 99 at 14:32, Mircea Miclea wrote: Mircea: Istoria Oare de ce să scriem despre noi, Mihaela? Îți zic eu că nu merită. Omul e o suflare de vânt pe potecă. Azi este, mâine nu mai este, așa că eu cred că nu merită să-mi acord mare importanță. Mai bine scriem despre istoria pe care o trăim sau despre orașele noastre. Căci noi știm că iubirile sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gândii speriat. Mă aflu în fața unei simple idei, îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zâmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atât de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „Până când?” - și iată-ne pe canapeaua cu cuvertură plușată, apoi nu mai mi-aduc aminte nimic, decât că în zori ne trezirăm din somnul de noapte; m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în Chile. Erau sute de colete cu "volumele tovarășului și ale tovarășei academician", dar și cărți de beletristică, istorie, albume, filme documentare, discuri, diapozitive, care zăceau nedesfăcute, unele roase de șoareci sau deja mucegăite. În subsol, am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara, pe furiș cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de Cristache, făcu el semn crâșmarului. După aceea, se întoarse spre noi. —Măi băieți, zise el, pe gânduri; am să vă povestesc ceva; știi, câteodată, ai nevoie să-ți mai destoi inima... Câte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului! O suflare trece și descoperă întâmplări uitate. De pildă, eu, de când am uitat de hanul Boului! Și iată, acuma mi-am adus aminte de el. Am sorbit câte-un păhărel; eu m-am uitat pe fereastră la cai; apoi bătrânul prinse a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în cer, aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe o nemărginire de zăpadă, sub care zac, triste și rare, sate zvârlite în întindere; iar vara privești ori pământuri goale, ori lanuri mari, în care soarele varsă aur topit, în care oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mustățile lungi. Vorbeam puțin cu el, nu-mi era drag deloc. Caii mergeau la trap înăbușit pe drumul de țârână, în cântecele amețitoare ale ciocârliilor, care tremurau cascade melodioase în lumina înălțimilor. Nemărginita câmpie plină de pâne adia ușor la suflarea vântului dimineții, întunecându-se în coborâșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. Și treceam prin răzoarele umede de rouă, prin armata de secerători tăcuți, - și gândurile-mi pribegeau aiurea... Peste zi se lăsau călduri copleșitoare. Stam undeva, la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
suferință ascunsă; cu rușine, cu umilință, deseori se uita la mine, și frica, frica de mânia pușcașului de multe ori tresărea din fundul ființii ei puternice, în vorbe șoptite cu ochii mari, și atunci peste dragostea noastră parcă trecea o suflare rece. Era o fată simplă, vorbe frumoase nu putea spune, însă toate simțurile ascuțite îi dădeau o înțelegere ciudată a lucrurilor. Vedea bine că a făptuit o greșală, că boierul tânăr care o iubea trebuia numai să treacă prin viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În vale-i jilăveală mare; nu-i departe pârăul; acolo sunt urmele... Se lăsară la dreapta, pe costișă lină, prin bungeturi care păreau ziduri nestrăbătute. — Încet... vorbi Vasile. Și glasul lui dintrodată dobândi un răsunet deosebit, care tremura ca o suflare de vânt pe vale. Iar merseră o vreme, și iar se opriră. Cânii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți. Vasile se plecă asupra hleiului jilav. — Iaca, se cunoaște, urmă proaspătă... Cuconu Grigoriță se plecă și el, privind cu luare-aminte. Își așeză după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]