2,938 matches
-
A zâmbit, a închis ochii și a rămas să viseze seara de Crăciun. Cu ochii închiși Ca boabele de mărgăritar, lacrimile brăzdau obrazul și, împletite cu sudoarea frunții scursă pe obrajii roșii, cădeau pe bluza de pânză topită. Fata își supse buzele, iar pe cea de jos o mușcă până la sânge. Simți cum gustul dulce acrișor al sângelui îi umple gura. Îl înghiți și își pansă cu limba rana provocată de dinți. - Hai, acum... hai, tare!! Îndemnul o făcu să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin orb, mut, paralizat, pierdut. Îmi regăsesc condiția mizerabilă, melancolia, murdăria. Nu sunt bun de nimic luni întregi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
putut, eventual, deveni... artistă, doar atunci ? Din nou mediocră, apoi ? Desenele sau pânzele acelea se născuseră : reale și iluzorii, precum marile întâlniri cu noi înșine. A înțeles abia atunci. A dobândit, chiar dacă pentru scurtă vreme, alți ochi, alte mâini. Strânsă, suptă de o vibrație care o ardea și o îngheța și o înviase. Trăia ? Murind, fără să-și dea seama, în fiecare clipă ? N-a durat, nu s-a confirmat ulterior, fusese doar întâmplare, darul, pierdut curând, al celor câteva luni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
două-trei rânduri, telefoanele, ferestrele, cuierele. Înălță cadranul ceasului, numără rotirea lentă a săgeții, grad cu grad, minut cu minut. Își ascultă bătăile inimii, pneumă slăbită, tictactac se întețise pneuma, metronomul. La cinci fix, trofeul apăru : se coafase : capul cabalin, osos, supt : perucă lățoasă, spectaculoasă. Depusese geanta pe birou. Scoase din geanta roșie cheia sertarului. Vârî cheia în broască, răsuci, trase sertarul. Scoase un vraf de hârtii : diagrame, schițe, standarde, planșe, proiecte, tocul riglei de calcul. Trase sertarul de dedesubt, scoase borcanul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lui David!" s-au umplut de mînie. 16. Și I-au zis: "Auzi ce zic aceștia?" " Da", le-a răspuns Isus. Oare n-ați citit niciodată cuvintele acestea: "Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug?" 17. Și, lăsîndu-i, a ieșit afară din cetate, și S-a îndreptat spre Betania, și a rămas acolo. 18. Dimineața, pe cînd Se întorcea în cetate, I-a fost foame. 19. A văzut un smochin lîngă drum, și S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
o sfărâmă deodată cu glas speriat, ridicîndu-se în pat, ca și când ar fi văzut o nălucă: ― De ce taci, camarade?... Spune ceva, orice, te rog din suflet, căci tăcerea e mai dureroasă ca o rană de șrapnel! Bologa întoarse fața albă și suptă de suferințe spre dânsul, dar nu deschise gura. Varga așteptă un minut, întrebător, apoi se lăsă iar pe spate, zicând mai mult pentru sine: ― Se împlinesc patru luni de când bolim, mutîndu-ne din spital în spital, tot mai aproape de front... Mi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te duci la paranghelie cu cocoana. Gicu privește către cer implorând mila divină, apoi scoate o hârtie de cincizeci de mii, cheamă florăreasa și preia firul de trandafir. Nici nu ajunge bine la masă și, hop, se-nțeapă. În timp ce Își suge degetul, filozofează clătinând din cap: M-a blestemat baragladina, să vezi că-mi merge rău, ăstea se pricep la magie Închisă la culoare! Mi-a zis mie baba de la patru, cică Îți leagă și mințile dacă vor ele... Chiar atunci
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
masă? 22.05.2011 În care se demonstrează că nu trebuie să fii analist pentru a trage concluzii serioase Deci, am avut din nou dreptate, tovarăși, să nu mai aud discuții discutate și bombăneli bombănite! Luați bere, dați cu vin, sugeți vișinata din damigene, chiar și o țuică merge, pune stomacul În mișcare, Înainte de masă, dar uischeanul nu. Cancer. Can cer! Gore privește cu patimă de Îndrăgostit În halba goală. Face semn, iar patronul Îi aduce Încă una. Muzică - Nelu Ploieșteanu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
scări de flori pendente Și în poduri legănate de zefire somnolente - Dintr-un arbore într-altul edera trece măreț. Spânzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă aurie, Și albine roitoare luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri Și la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri Și în sara cea eternă veseli nechezând ei fug. {EminescuOpIV 133} Și în monastirea lunei cu-argintoasă colonadă, Vezi cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și mâncarea reciprocă e-a istoriei ființă. Bietul rac! De viu l-aruncă ca să fiarbă-n vinul cald. Câte sufere? - ce-i pasă celui care nu e rac! Ce îi pasă păsăruicei ce muncește pe-un gândac Sau paingenul, ce suge capul muștei de smarald. Păsăruica ia în sine simțul, gândul dintr-un greer Ce ucide. Al lui suflet pe-al ei suflet-navuțește... Și cucoșul care moare naște-n cel ce-l mistuește, Cine știi ce simț în suflet, cine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
i-ncărcară. A vieții comedie mișcată e de aur - - Când scena astei viețe e-al mîntuirei faur. Ironică e ziua ce vesel te privește Pe când în fire-o ființă pe alta prigonește, Ironică-i mișcarea a florilor în vânt Când sug cu rădăcina viața din pământ; 45Ironic e pământul - visternic de viețe Când sânul lui ascunde semințe mii, răzlețe, Cari ieșind odată l-a soarelui lumină, Cu capul se salută, se sug cu rădăcina. O luptă e viața și toată firea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prigonește, Ironică-i mișcarea a florilor în vânt Când sug cu rădăcina viața din pământ; 45Ironic e pământul - visternic de viețe Când sânul lui ascunde semințe mii, răzlețe, Cari ieșind odată l-a soarelui lumină, Cu capul se salută, se sug cu rădăcina. O luptă e viața și toată firea-i luptă, 50Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă haină ce-acopere pe fire. În van creați la vorbe și le-asvîrliți în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a ta făptură să, nu mai fi ajuns! Ce demon oare-n cale-ți m-a pus ca să pătrunz - Și de sub frunte ochii mai bine i-aș fi rupt De cât să sorb din ochi-ți veninul ce l-am supt, De cât să fiu un preot la un astfel de cult Mai bine-mi rupeam capul ș-aș fi pierit de mult! 115Și totuși, totuși scumpo... de nu te-aș fi văzut Au astă bogăție de-amor aș fi avut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îmflă vijelia prin turbidele valuri Muma ernei desghiață aripele crivățul[ui] din stâncile de ghiață Muma florilor respiră jelița plină de miros Muma pustiei Siroco arzător A pustiei mumă arsă cu-a [ei] suflet-sterp și sec Mări arzîndul vânt Siroco suge viața din palmieri. Luna d-aramă ce fuge prin nouri de fier - Luna regină ce vizitează palatele-i de fier. Nourii, insule de fier, de aur, d-argint în albastru[l] ocean al aerului. De te-ar face Dumnezeu lună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în eppopeea sa - care sfărmă toate blestemele sub ființa Dumnezeu - te visase ca să seci cel mai nobil sânge din vinele omenirii - ca să sugi ca un vânt cald și ommorîtor, ce neacă or-ce simțire din inimă - or-ce idee din cap. Iată poesia lui împlinită - iată cum își închipue el pământul.. Întreabă ființa care svîrcolește cu privirea o lume, care aruncă o lume în norii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iată cum își închipue el pământul.. Întreabă ființa care svîrcolește cu privirea o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa. Palide schelete cu ochiul mort, cu inima moartă, care îmblă prin ruina pământ cătând să-și sugă sângele unul altuia. Oamenii credea[u] în nemurire? Cînd? Când ave destul suflet ca să le-ajungă dincolo de mormânt. - Acești oameni nu vor învia neci odată, căci sufletul abia li ajunge ca să-și poarte insensibila viață prin lume. {EminescuOpIV 462} Zeea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dintre două oaze de obediență colectivă. Poți alunga omul din patrie, nu și patria din om. Suntem tatuați de istorie. Epocile se schimbă, dar marile popoare ale omenirii tot nerezolvate rămân. Latinii sunt descurcăreți. Când le-a fost greu, au supt chiar lapte de lupoaică. Celula românească a rezistat le teroare. Nu știm dacă va face față și în libertate. Glisarea granițelor, de-a lungul istoriei, nu a fost decât un imens joc de puzzle. Cine nu știe să-și prețuiască
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mi se cîntărească durerea și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, 3. ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! 4. Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava și groaza Domnului bagă fiori în mine! 5. Zbiară măgarul sălbatic cînd are verdeață? Mugește boul cînd are de mîncare? 6. Poți mînca ce-i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou? 7. Orice lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în cerul gurii: 14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă. 15. Bogățiile înghițite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui. 16. Otravă de aspidă a supt și de aceea, limba năpîrcii îl va ucide. 17. Nu-și va mai plimba privirile peste pîraiele și rîurile de miere și de lapte, 18. va da înapoi ce a cîștigat, și nu va mai trage folos din cîștig; va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
minte: Imaginează-ți acum, dragă ieșene, o hoardă de cazaci zaporojeni conduși de hatmanul Timuș galopând pe aici, veniți ca să-l scoată din scaun pe Ștefan Tomșa voievod. Atunci: „Au robit tot tîrgul Iașilor și puindu-se cu tabăra cazacilor supt Codru, împrejurul sfintei mănăstiri, (Hlincea) au prins pe călugări și i-au muncit și le-au luat toate averile și bucatele, lăsîndu-i numai cu trupurile, iar dresurile ce le-au avut toate le-au rupt și le-au călcat în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
martie 1659 (7167), prin care întărește mănăstirii Hlincea stăpânirea - printre altele - a satului Frățileni, cu bălți de pește și cu vad de moară în apa Prutului, fânețe, loc de prisăci și scutirea de dări a 12 poslușnici. Și din nou „supt Codru”. Parcă simt răcoarea și murmurul codrului cu frunze răscoapte și neînchipuit de frumos colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sî facî omu’ când mangosâta să așazî tam-nisam de-a 124 curmezâșul drumului? Am... intrat șî... nu m-o lasat sî ies pânî n-am golit vo... două-trii țoiuri di rachiu... (asta i-o spun eu așă...). Da’ eu am supt vo’... Cine mai știe? Ei! Aiasta-i. Ci sâ-i faci?...” Chiar așa: “Ci sâ-i faci?” O să ne întâlnim și noi pe lângă Plopii fără soț... Aha! Acuma cam știu unde bați. Apoi plopii nu-s departe de “un loc al pierzaniei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
critică, ea crește intelectul, îl dezvață de la lenea cugetării / / și de la încrederea prea mare în idei străine, o deprinde a cerceta lucrurile în mod genetic și a cumpăni fiecare cuvânt înainte de a-l așeza într-o teorie. Dar a-și suge degetul cel mic și a răsufla sisteme metafizice, precum le poate întocmi oricare ciubotar, înseamnă a abuza de cele 50 de dramuri de creier pe care natura, cam zgârcită în această privință, le-a dat omului ca să se hrănească printr-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
au uzurpat asemenea numele vornicului Țărei de Sus)? Cum de obiceiul pământului și "pravila împărătească" au făcut loc cu atâta ușurință tuturor gogomăniilor clocite pe malurile Seinei, cari, șezând în al 7-lea cat al unei cazarme de chirigii, își sug degetul cel mic și fericesc universul cu teorii ieftene? Răspunsul îl dăm cu toată răceala sa crudă. Clasa noastră cultă, în cea mai mare parte, nu este românească. Grecu și bulgarii așezați în târgurile noastre și-au trimis feciorii la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ea acea culme pe care trebuie s-o aibă cineva în cea mai intimă-mbrățișare... copila mea cea sperioasă? Să am această siguranță numai - atunci aș fi fericit... Sigur este însă că ea nu e din acele naturi voluptoase cari sug plăcerea din ochii iubitului și din măduva lui... Ea e pudică, timidă în acest punct, și cu toate acestea daca aș fi putut satisface... Ea mi-a spus că a fost satisfăcută de trei ori... O, de-aș ști aceasta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]