5,627 matches
-
cazul să mai încercăm încă o clismă, îndrăznește Themison. Având în vedere că hemoroizii au sângerat azi-noapte... Foarte bine, atunci lăsați omul să se așeze comod, nu l mai țineți așa, ca pe o capră ce așteaptă țapul să se suie peste ea. Cu gesturi materne, își ajută soțul să se întindă la loc și-i acoperă, decent, părțile intime. — Mai avem doar de spălat rana de la picior, că am curățat-o deja de puroi, și gata, am terminat pe ziua
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Un om care practică rituri funerare și se închină unor altare sinistre, pentru a dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră din nou. Se împiedică de durere și cade grămadă pe mozaicul de jos. Cu un țipăt, Livia se repede asupra-i. Încearcă să-l tragă în sus, dar, corpolentă cum e, nu reușește. Bătrânul, deși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el. Gândurile de până acum i se șterg din minte și clătină din cap cu stupefacție. Nici el nu e o piticanie, dar ăsta trebuie să aibă peste un passus și jumătate. Uite că nici n-are nevoie să se suie pe ceva ca să vadă afară! — De ce i-o da împăratul o sabie și comandantului cohortelor pretoriene? comentează indispus Pusio. — Cui? Lui Seius Strabo? face Rufus nepăsător. Nu-l interesează. Călărețul fornăie precipitat, apoi se lasă în jos, atent să nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i acolo? face curios germanul. — Menajeria, deșteptule, ți-am zis doar, îl repede Rufus. Cu tot felul de animale aduse din cele patru zări ale lumii. Îl îndeamnă scurt: Ia uită-te tu, că nu găsesc pe ce să mă sui. Ascultător, Pusio se ridică pe vârfuri, mișcă capacul din loc și își scoate grijuliu capul afară. — Fii fără teamă, îl înghiontește Rufus de la spate. N-o să te calce nimeni pe cap. Găurile de aici sunt așezate pe axa din mijloc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Paterculus se oprește dezorien tat la vederea lecticii somptuoase care-i așteaptă. — Ce-i? se impacientează Nero. — Mă lași și pe mine să vin cu tine, cezare? E o onoare prea mare... Tiberius râde și-i face vânt să se suie. Îi place lipsa lui de aro ganță. Câți alții nu ar marca un asemenea eveniment ca pe o distincție personală? Când se pun în mișcare, este rândul lui Plautius Silvanus să-și exprime nedumerirea: — Mergem singuri? Neînsoțiți... ăăă... fără... — Fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pot să o facă numai cu ocazia ceremoniilor de cult și a solemnităților oficiale. Altminteri, când apare în public în interiorul Cetății, ce tățeanul este nevoit fie să meargă pe jos, fie să stea în picioare. Rex Sacrorum și vestalele se suie pe rând. Acoperișul boltit îi protejează în parte de privirile indiscrete. Fără voie, Tiberius urmărește silueta fiecărei vestale. Care dintre ele o fi fata Vipsaniei? Îl cuprinde mânia. Pe unde umblă? Putea veni măcar să-și vadă fiica, dacă de el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inscripția: "16 octombrie 1896""1952. La încheierea ceremoniei de punere a pietrei de temelie a portului Constanța, "M. S. Regele, însoțit de dl. prim-ministru Dimitrie Sturza, de d. Stoicescu, ministrul Lucrărilor Publice și de mai mulți demnitari, s-a suit în tren și a plecat la cariera de la Canara de unde se extrage piatră pentru lucrările portului"1953. În același timp, "M. S. Regina, Altețele Lor Principele și Principesa României și Alteța Sa Imperială Marele Duce Boris Vladimirovici, însoțiți de suitele lor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
când ceru-i câmpie senină, Cu râuri de lapte și flori de lumină, Când norii cei negri par sombre palate De luna regină pe rând vizitate. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cântec te duce Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ei vise. Ea-l vedea mișcând poporul cu idei reci, îndrăznețe; Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă; El prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se scaldă, Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt - Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frământ -, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
codri și castelul singuratic Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot - De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot; Pe de-asupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie; Așezând genunchiu și mână când pe-un colț când pe alt colț Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bătrân și singur, vei fi murit de mult! {EminescuOpI 108} PAJUL CUPIDON... Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat, Cu copii se hârjonește, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe ferești se suie noaptea Dibuind încetișor; Cordeluțe și nimicuri Iată toate-a lui averi... Darnic când nu vrei nici una Și sgîrcit dacă le ceri. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr Și-ntîlnești lipită-n file Vița-i galbenă de păr. El dă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... ..................................... Începând la talpa însăși a mulțimii omenești Și suind în susul scării pân-la frunțile crăiești, De a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți... Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate, De asupra tuturora se ridică
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e. Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. {EminescuOpI 235} DE CE NU-MI VII Vezi, rândunelele se duc, Se scutur frunzele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu care-și acoperise fața: — O să mergeți la Roma... Nu știu ce au de gând Hasekura și Nishi. Dar eu... eu... nu pot să mă întorc în Japonia cu mâna goală. Dacă aș fi vrut doar să mă întorc, m-aș fi suit pe corabie o dată cu Matsuki și m-aș fi întors acasă! Glasul lui Tanaka semăna cu un geamăt. Iar călătoria până aici în Spania am îndurat-o... doar din dorința de a-mi îndeplini îndatorirea. N-am să mă întorc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și prostească, atunci și drumul până la Ierusalim al Domnului Iisus a fost tot o faptă nesăbuită. Cu toate că știa că oamenii arhiepiscopului Caiafa aveau să-L omoare, Domnul s-a așezat în fruntea ucenicilor Săi și din pustia Iudeii s-a suit la Ierusalim. Pentru că Domnul era încredințat că sângele vărsat de El avea să le fie de folos oamenilor. „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii lui.” Acum mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toată viclenia și toată înțelepciunea către câștigurile lumești. Japonie, te miști iute ca o șopârlă urmărindu-și prada. Oh, Japonie, eu am venit pe pământul tău ca să arunc foc. Acum, tu nu poți înțelege de ce am lăsat totul, m-am suit în barcă și am venit la țărmul tău. Acum, tu nu poți înțelege de ce, o dată ce am dat greș în toate, am venit din nou pe pământul tău ca să mor. Acum, tu nu poți înțelege de ce Iisus, ca să arunce foc, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ajuți. Uite, masa e aproape gata. Se aude soneria de la intrare. Cin’ să fie? Sorina se duce și deschide. Mormolocilor ! Abia acum veniți? Cum vezi! - răspunde tata. Noi n-am urcat în mare viteză, așa, ca voi, noi am venit suind treaptă cu treaptă, că ne temem de nu știu ce sau de nu știu cine. Sorina își acoperă obrăjorii cu palmele. Sorin dorește, acum, să-și parcheze, undeva, mașinuța, n-o poate lăsa, așa, oriunde. Unde s o pună, unde s-o pună... Cel
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
principale temele: a. Muntele singuratec; b. Dealurile și bogățiile lor; c. Transilvania, țara de peste munte. Țara Dobrogei “De la Măcin spre satul Greci culmea Pricopanului e așa de pietroasă și cu povârnișuri atât de repezi că nici iarba nu poate să suie pe vârf, necum tufișul sau pădurea. Sudeții, fratele depărtat al Pricopanului, măcar că are culmi de două - trei ori mai înalte, e îmbrăcat cu păduri de brazi până în vârf. La noi clima de stepă dă înălțimilor dobrogene o înfățișare de adevărată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Dobrogea. Moldova primește mai tot atâta ploaie, cât și Bărăganul și Burnasul ( ca ½ metri). Culmile dealurilor împădurite se bucură însă de mai multă umezeală. Fie că vântul vine din baltă (sud), fie că vine dinspre răsărit (crivățul), el se răcește suind dealurile și dă mai multă ploaie.” (Simion Mehedinți) „Crivățul. Așa se numește vântul dinspre nord-est. Este cel mai puternic dintre toate vânturile care trec peste România și bate cel mai des... Peste iarnă crivățul aduce aerul rece din șesul rusesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de vin bun. Stai de-acum cu mușchi pe sită, cu pridvorul prins de vită, Cu paianjeni în gârlici. Intră slobod, ies pe ușă, ca o rază jucaușă, Miile de rândunici. Te-a uitat de-o viață drumul, nu mai suie seara fumul Hornului pe-ntins hotar, Carele n-o să le cearnă, cum vin grele din povarnă, Primitorul tău umbrar. Surugiii de-a călare n-o să-ți bea în drumul mare łuica de-aur și nicicând Pe haiducii lați în spete
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
proverbe despre lup. Povestea cuiburilor de stuf Eugen Jianu Dis-de-dimineață, când am sosit pe lac, am dat de un rățoi. Ochii negri jucăuși ca doua mărgele, priveau în sus și-n jos pe ape. Mulțumit de liniștea din jur se sui pe un grind îndreptându-se către o moviliță. Moș Vuia ne făcu semn să ne uităm bine. Acolo e cuibul. Rățoiul dădu cu ciocul stuful la o parte și ouăle se arătară verzui. Se vedeau foarte bine, deși mai înainte
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rost pe lume De mila mea, o Doamne, iar plângeai. Mergând prin valul lumii trecătoare, Un chip la orizontul vieții s-a ivit Purta pe-obraz o gingașă paloare Și apucându-mi mâna, mi-a zâmbit Era... ca astrul care suie-n zare Privit și admirat, invidiat, dorit, O clipă am uitat de Creatorul Cel bun și sfânt, care mult m-a iubit. M-am aruncat cu ochi-nchiși spre-acela Ce fericire-mi oferea, cu-al lui cuvânt Și-am ignorat
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
jale, și cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărît lucrul acesta, și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce." 29. "La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stînci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30. Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cîrmîz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
grămada în casa curvei! 8. Ca niște cai bine hrăniți, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său. 9. "Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?" 10. "Suiți-vă pe zidurile ei și dărîmați, dar nu nimiciți de tot! Luați-i butucii aceștia, căci nu sunt ai Domnului. 11. Căci casa lui Israel și casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul." 12. "Ei tăgăduiesc pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]