4,909 matches
-
iute seama că avea de-a face cu oameni feluriți. Mulți dintre cei care-l înconjurau erau simpli coloni ori sclavi tineri și robuști de la țară, pe care hunii îi puseseră să-i slujească și-i cărau după ei, în suită, peste tot: erau puși să mâne carele, să aibă grijă de catâri ori făceau muncile din tabără; alții, de care barbarii aflaseră că vin din familii înstărite, erau mai mult decât niște prizonieri: ei erau ostatici, cărora viitorul le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nervoși, conștienți că trebuiau să se teme de huni mai degrabă decât alții, din cauza urii care din cele mai vechi timpuri despărțea cele două popoare. Cu surprindere, Sebastianus regăsi în acea mică mulțime și un alan care făcuse parte din suita sa; se numea Maliban și fusese, ca și el, capturat la râu, în timpul luptei. Era un tânăr înalt și cu trăsături nobile, bronzat, cu ochii închiși la culoare și cu păr castaniu și ondulat, prins într-un coc la ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de îngrijorare, dar Sebastianus se temu pentru un moment că Metronius avusese dreptate atunci când, la plecare, își manifestase îngrijorarea ca nu cumva atitudinea bagauzilor să degenereze în violență fățișă. Ușurat văzu că un bărbat, ce avea în spate o mică suită, înainta să-i primească pe noii-veniți: era înalt și corpolent și corespundea perfect descrierii pe care Divicone i-o făcuse lui Ambarrus. Chipul său, pe care se distingea nasul puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că ajunsese să se întrebe dacă mai era sau nu viață în micul animal, din ai cărui ochi, de acum sticloși, îi părea că se scurg, ca o acuzație inutilă la adresa călăului său, lacrimi de durere disperată. Nici unul dintre membri suitei de servitori nu asista la ritul străvechi - o interziceau legile imperiale. Alături de Hippolita se afla doar prietena sa din totdeauna, frumoasa Flavia Sextilia, care ținea ochii în jos, iar cu o mână încordată își strângea ricinium-ul sub bărbie, incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
teamă sau mai degrabă de rușine. Cei doi schimbară câteva cuvinte pe un ton aprins: căpetenia barbară părea mâniată, băiatul părea evident stânjenit și dădea impresia că se justifica. Imediat după aceea, bătrânul războinic schimbă câteva cuvinte cu oamenii din suita sa. Hippolita profită ca să-l întrebe pe soldat dacă înțelesese ceva din acel dialog însuflețit. Mabertus răspunse, făcând semn cu bărbia spre căpetenia barbară. După cum îmi închipuiam, băiatul e fiul lui. L-a certat: i-a spus, după câte am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și rapiditatea cu care acționase comandantul său salvaseră cetatea de la ruina în care ar fi aruncat-o trădarea bagaudului. Avangarda armatei lui Etius ajunsese acum sub ziduri, primită cu aclamații la care, Magister - venind acum în frunte, cu întreaga sa suită - răspundea, salutând cu brațul ridicat într-un gest regal. în pofida distanței, Sebastianus ghici pe chipul său un zâmbet sincer și radios. Pe poarta larg deschisă, mulțimea entuziastă alerga spre eliberatorul ei, în vreme ce armata sa îi făcea loc în fața zidului, ocupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decât o încăierare între niște mucoși. Mandzuk îl făcu atent la mal. — Cel care vine încoace nu e Ardarich? — E Utrigúr cu el, îl anunță Odolgan. Urmărindu-le privirea, Balamber văzu ieșind din întuneric cei doi principi, fiecare însoțit de suita sa. Hunul și gepidul erau de rase diferite și totuși, în anumite puncte, se asemănau mult. Amândoi, deși erau trecuți de cincizeci de ani, erau de statură modestă, pe care însă o compensau printr-o înfățișare și o ținută autoritare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce puteți pentru ei. Trebuie să plecăm de aici imediat. Balamber, în culmea uimirii, ar fi vrut să obiecteze, să se opună, să pună întrebări dar Onegesius și regele gepid deja își întorseseră caii și se îndepărtau împreună cu războinicii din suitele lor. îi urmări cu privirea până când dispărură în întuneric, apoi Odolgan îl readuse a realitate. — Ne mișcăm? întrebă cu glas șovăitor. Balamber abia de întoarse capul spre el; pe urmă, trăgând de frâu, își urni calul. Da, spuse întunecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toate acestea, trebui să se resemneze și să aștepte. Atila se întoarse fără grabă, oprindu-se în repetate rânduri să salute și să-și încurajeze războinicii care, într-un nor de praf, mergeau la luptă, până ce ajunse, în sfârșit, împreună cu suita sa, pe un mic pinten ce constituia punctul cel mai înalt de pe toată întinderea acea stearpă și dezolată. Rămase să observe de acolo mersul bătăliei, schimbând când și când câte un cuvânt cu cei din jurul său. în vreme ce în fața sa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
regelui său, mai aproape decât reușise vreodată. Atila descălecase și, ajutat de un servitor, de Utrigúr și de Ernak, își îmbrăca acele părți ale armurii de care se ușurase mai devreme, în timp ce alt servitor îmbrăca în zale calul. Gărzile din suita sa își luau și ele armele. Regele însuși, așadar, se grăbea să coboare pe câmpul de luptă, gândind în mod clar că bătălia intrase într-o fază hotărâtoare. în timp ce îl îmbrăcau, continuau să scruteze cu privirea atentă câmpia. Balamber, cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un lung și îndurerat cortegiu, care defilase și prin fața liniilor dușmane, intercalând corurile de doliu cu frenetice amenințări de răzbunare, la care hunii răspunseseră cu coruri provocatoare. în sfârșit, în mijlocul câmpiei fusese aprins rugul funerar. Sebastianus, care făcea parte din suita lui Etius, se afla, împreună cu Chilperic, imediat după personalități eminente ca Egidius, Ricimerus și unii nobili goți care îl escortau pe Torrisomndo, așadar, suficient de aproape de acesta din urmă și de Magister militum, încât să prindă câte un cuvânt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Îi confirmă stingerea debitului: reluă. „Chiar dacă datoria a fost lichidată, sunt hotărât să nu mai livrez nimic fără plată anticipată. Ai Înțeles...?” Tony Pavone, insistă. „Nu, n’am Înțeles...” Priviți, dispoziția de livrare...! Directorul a aprobat numai după ce am explicat suita de motive...! Vă rog...!” „Directorul se ocupă de latura tehnică a fabricei În timp ce eu de cea financiară. Toate necazurile, pe capul meu se năpustesc...!” Contabilul Șef Își mai aprinse o țigară tot de dubioasă calitate iar bricheta electronică o introduse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plezni fierea În el...!” Întradevăr, aproximativ cam la o lună de zile dela depunerea reclamației, Tony Pavone primi o invitație spre a se prezenta la sediul guvernului pentru a i se lua unele declarații suplimentare expunând și prin viu grai suita de motive. Șeful Șantierului jubila, in timp ce inima năpăstuitului Tony Pavone se făcuse mică, mai mică decât a unui purice. Primind ultimele sfaturi dela Șeful Șantierului, Tony Pavone se pregătea să plece la audiența unde era așteptat, când deodată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
proiecte de restrângere și mai mare a libertăților civile chiar așteaptă, că tot mai mulți oameni de afaceri simt serios costul antiamericanismului (a scăzut turismul, cererea de servicii, inclusiv medicale, accesul la pașapoarte, nu mai vin nababii arabi cu toată suita să se trateze în State), că Bush a cerut Congresului 87 de miliarde pentru continuarea ocupării Irakului, argument care a mai fisurat din plăcinta liniștită în care plutea americanul patriot și degrabă asultătoriu de aparatul de propagandă. Doar media scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a se „lămuri” cu cine stă de vorbă). Nu uita să amintească în aceste vorbiri despre „strălucirile de altădată”, cum venise de pildă odată regele în oraș pentru dezvelirea unei statui - era prin ’36-’37cum regele având migrene, cineva din suită a fost trimis anume să cumpere niște leacuri de la farmacia din centru a domnului Ionescu, cum acesta a refuzat orice plată în monedă, cerând în schimb favoarea de a trece pe geamurile celor două vitrine ale farmaciei emblema coroanei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
benefică pe multiple planuri profesional, diplomatic, cultural, uman. Am cunoscut îndeaproape o dictatură militară cu întreg mecanismul ei de funcționare, mi-am însușit de la ceilalți colegi din mediile diplomatice o vastă metodologie de practici "în condiții extreme", am organizat o suită de acțiuni de prezentare a potențialului economic, științific și cultural al României, am cunoscut o țară și un popor cu o istorie și o cultură fascinante. După "Chile lindo" Chile cel frumos, am renunțat, atât eu, cât și soția, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
apreciat lupta dusă de-a lungul anilor și, după eliberare, dr. Petru Groza a fost numit vice-președinte și apoi președinte al Consiliului de Miniștri, iar azi deține demnitatea de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale. Încrederea conchidea demnitarul român această suită de idei pe care i-au acordat-o Partidul și poporul este cea mai prețioasă răsplată pentru munca dusă în trecut, iar succesele dobândite de poporul român în cei zece ani confirmă că drumul ales a fost cel mai nimerit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-și concediul la Ialta, Gheorghiu-Dej m-a invitat să-l însoțesc până la București, cu avionul oferit de Hrușciov. A fost unica dată când am trecut granița fără pașaport, neavându-l la mine, când am fost trimis la Soci. La București, suita înalților conducători a fost întâmpinată și salutată la aeroport de Nicolae Ceaușescu. Deși am căutat să mă fac nevăzut, Ceaușescu m-a observat și mi-a întins și mie mâna, dar cu suspiciunea-i caracteristică, parcă dorea să mă întrebe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dezacordurile asupra conceptelor și practicii sociale ajung la extrem devenind conflictuale, polemica și confruntarea fiind de esența acestora; uneori, acestea ajung la cataclisme sociale. România nu a excelat niciodată în ceea ce privește organizarea societății pe baze democratice și respectarea drepturilor omului, iar suita de dictaturi și guvernări dictatoriale din România care parcă nu mai încetau atestă cu vârf și îndesat, această stare de lucruri. Înșiruindu-se una după alta, după dictatura carlistă, a venit cea legionar-antonesciană, apoi cea pe care participarea la un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
angajare, datorită descendenței naționale; implicațiile sociale ale "programului de sistematizare", inclusiv distrugerea comunităților rurale; discriminarea pe criteriul "opiniei politice" sau "originii sociale"; necesitatea instituirii unei comisii de anchetă; trimiterea în România a unei misiuni a O.I.M. ș.a. După această suită de reacții ale unor delegați, V. Tudor a declarat că documentul transmis de guvern a fost probabil citit în grabă, dar conține informații care probează că România face eforturi serioase pentru a garanta aplicarea prevederilor convenției; România a întreprins un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ca și primirea în Comisia Dunării a Ucrainei și Croației; toate acestea urmau să se adopte într-o nouă formulă. Pentru aceasta, a fost creat "Comitetul pregătitor al Conferinței diplomatice în problemele colaborării dunărene", care s-a întrunit într-o suită de șase sesiuni (1993-1997). Ieșirea din acest impas temporizarea convenea de minune Federației Ruse (care câștiga timp până la difuziunea tensiunii și slăbirea determinării statelor interesate, scăpate acum din strânsoare); dar și celelalte state au achiesat, pentru că erau interesate să rediscute
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Crearea A.D.I.R.I. cred că trebuie privită însă prin prisma unui context caracterizat de semnificații de mai mare amplitudine, puse în evidență de evenimente petrecute pe scena politică internă din România în perioada premergătoare plenarei amintite. Ea se integrează unei suite de măsuri luate de decidenții politici de la București pentru a contracara tentativele U.R.S.S. din anii 1962-1963 de a instaura un control total asupra celorlalte state aliate prin intermediul C.A.E.R. Deosebit de elocvent în acest sens ne apare următorul pasaj
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
șambelan, de un secretar și de șase gărzi înveșmântate ca la Alhambra. A murmurat câteva vorbe de circumstanță la urechea unchiului meu, care i-a strâns îndelung mâna, cedându-i apoi locul de pe divanul înalt, singurul din casă. Oamenii din suita lui rămăseseră în picioare. Bunica murise în cursul nopții și, încă din zori, granadinii din Fès începuseră să se perinde cu toții. Boabdil sosise fără să fie anunțat, cu mult înainte de rugăciunea de la amiază. Nici unul dintre cei de față nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aveam să-i pot vorbi, prin ce cuvinte aveam să încep. Mai încercam și să ghicesc ce anume își putuseră spune Leon al X-lea și vărul său înainte de a mă convoca. Papa aflase, desigur, că vărul său, cardinalul, alăturase suitei lui o femeie tânără și frumoasă, și, temându-se de un nou scandal, îi poruncise să se descotorosească de ea, iute și cu demnitate; în felul acesta, nimeni nu va putea pretinde că vărul său, cardinalul Giulio, avea intenții vinovate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trebuia. Era de ajuns spre a-i atrage atenția. Am înălțat capul, pentru ca el să-mi poată privi chipul. „Am nevoie să mă spovedesc dumneavoastră.“ Spusesem acest lucru cu voce tare, pentru ca cererea mea să fie oficială, auzită de toată suita cardinalului, cât și de stareță. Aceasta și-a luat un ton mieros: „Dă-te la o parte, fetițo, o deranjezi pe Eminența Sa, iar surorile tale așteaptă“. A fost o clipă de șovăială. Aveam să mă pomenesc oare aruncată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]