3,826 matches
-
sunt...!! În dumineca următoare Îl vizită din nou, oferindu-i unele alimente din puținul lui cu promisiunea revederii, În zilele următoare. Însă, la două zile inginerul chimist fusese chemat la procuratură și nu se mai Întoarse. Cu sufletul cătrănit de supărare, de nesiguranță, efectua controlul prin camerele arestaților În virtutea inerției. Efectiv, uitase cum Îl chiamă unde se află și ce caută cu atâta disperare. Fantezia sa Îl călăuzea explorând alte planete și chiar unele sisteme solare din altă galaxie imaginând o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prezent i se opunea din nou...!! Dar el, Tony Pavone care se ridicase din mormând de două ori, ce trebuia să facă...? Să cedeze ori să lupte cu Îndârjire anulând din nou apriga prorocire a ursitelor...? Având sufletul negru de supărare,Tony Pavone la câteva zile uită de soartă și destin, catapultat fiind din nou În activitatea zilnică a depistării de noi lucrări, procurării de materiale cu bani din salariul său, de plata lucrătorilor care se subția datorită necazurile ivite cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era stricat de aceste proaste costumate ca al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
instrument per se... — Nu, nu, sigur. — O, cât mi-ar plăcea să știu să cânt, a zis Sheba. Părinții mei m-au dat la pian când eram mică, dar... — Sheba, n-am știut asta! Tonul lui Sue sugera o blândă supărare că un detaliu al biografiei Shebei îi rămăsese necunoscut în această fază a relației lor. — Da. Doar până am făcut doisprezece ani. După asta au renunțat. Eram complet, complet lipsită de talent... — O, nu, a protestat Sue. Nu există așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lucrurile au mers ușor între ei. Connolly s-a oferit s-o ajute să facă curat în clasă, iar Sheba a acceptat oferta. Până la urmă băiatul își ceruse scuze, și-a spus ea; ar fi copilăresc din partea ei să țină supărarea. Connolly continua să dea tururi de clasă, adunând bucăți de hârtie și lut cu un zel impresionant. Când curățenia a fost gata, el s-a așezat la biroul ei și a început să se uite într-un album de Manet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cineva și totuși să-l lovești cu atâta brutalitate în văzul tuturor dând vina pe furia de moment și poate pe puțină gelozie? Eram hotărât ca atunci când îmi voi întâlni marea iubire să mă port firesc, să nu las niciodată supărarea să se strecoare între noi, să fiu doar al ei și să fac totul ca să o merit și să mă poată iubi. Până atunci însă mai aveam mult de așteptat și poate că trebuia să învăț să aleg cum trebuie
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
scena din club era așezată o masă, unde un prezidiu creat ad-hoc din directorul școlii, pedagogă, dirigintele meu, al lui Petruș și al Erjikăi așteptau să ne luăm locul pe scaune ca simpli spectatori. Lângă mine, cu fețele întunecate de supărare, două persoane ce se apropiau de pragul pensionării stăteau cu capetele plecate frământându-și mâinile de griji. După eleganța ținutelor și prestanța afișată, am dedus că sunt părinții lui Petruș. Puțin mai în față, așezat singur la marginea unui rând
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Nu prea sînteți aglomerați aici... aveți mult timp liber... — Poftim? răsună vocea sinistră a fetei. Își Îndepărtă radioul de la ureche. Din comportarea ei, aveai impresia că i-am jucat eu o festă. Deși stînjenit, imaginația-mi prinse aripi. Îmi trecu supărarea. Parcă eram sub un duș cald și simțeam nevoia să mă eliberez de șoc, să mă relaxez, să rîd ca un idiot. Cred că am și rîs puțin. Cu privirile ațintite asupra fetei, am ocolit casa și am Înhățat receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din jur e mulțumită și admirativă, dar eu continuu să mă simt în astfel de situații ca la un carnaval pentru care împrumut o costumație, o identitate. Mărul s-a uscat când eram studentă. Îmi vine să cred că de supărare. Se simțea neiubit, părăsit undeva, pentru alți copaci transformați în cărți. Caisul. Ultimul copac. A fost al meu când eram la București în clasa a V-a. Anul meu de glorie totală. Vara m-am operat la ochi și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la 12 noaptea. M-am simțit excelent toată ziua. La asta au contribuit substanțial Dylan și Codruț care, deși ne-au însoțit nonstop (Maria l-a alăptat pe Codruț în câte o parcare), nu au dat semne de plictiseală sau supărare. Am început cu un fel de muzeu al satului, mult mai mic, dar mai bine structurat. Eu încerc mereu să înțeleg de ce ei au progresat fără să imite pe nimeni, și noi nici imitând nu am dus-o prea breaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
was one of them). Vezi povestea mea de pe malul lacului Leman, una din primele ieșiri de tip : lux schwitzerian. Mie însă nu îmi era frică de întoarcere, în sensul reputației, ba deloc. Există o lungă listă de feministe creștine cu supărări asemănătoare. La noi, prima supărare a devenit publică în 1994, prin cartea Ancăi Manolache Problematica femenină în Biserica lui Hristos (Mitropolia Banatului. Timișoara). Prin necuviință, ele vor înțelege ceea ce au văzut cu ochii lor la Oxford. Adică ceva de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
povestea mea de pe malul lacului Leman, una din primele ieșiri de tip : lux schwitzerian. Mie însă nu îmi era frică de întoarcere, în sensul reputației, ba deloc. Există o lungă listă de feministe creștine cu supărări asemănătoare. La noi, prima supărare a devenit publică în 1994, prin cartea Ancăi Manolache Problematica femenină în Biserica lui Hristos (Mitropolia Banatului. Timișoara). Prin necuviință, ele vor înțelege ceea ce au văzut cu ochii lor la Oxford. Adică ceva de o banalitate cumințică foc, pentru culturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă întorc acasă." La un semn al lui Gheorghiu-Dej, câteva persoane l-au urmat în camera șefului Consiliului de Stat, amenajată la bordul avionului. La aterizarea avionului la Moscova, în sânul Delegației române domnea un aer de încordare și de supărare. În schimb, câțiva lideri de frunte sovietici N. S. Hrușciov, N. Kosâghin (mai puțin A. A. Gromiko, care părea că nu zâmbise vreodată) afișau o mulțumire de parcă și-ar fi revăzut după mult timp rudele apropiate. Am plecat într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
discutate cu colaboratorii, la "fața locului", că, grație lui Pinochet și dictaturii militare, se instaurase la toți "membrii misiunii" o stare de "dolce far niente", care mie nu-mi plăcea deloc. Așa că mă hotărâsem, indiferent de consecințe, de blesteme și supărări, să-i pun pe toți la treabă. Am început cu mine, să-mi adun gândurile, să-mi fixez prioritățile. Secolul XX chilian, declanșat în atmosfera unor puternice demonstrații ale minerilor, continua seria prefacerilor și avansului țării din deceniile anterioare. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mă sfredelea, parcă îmi cetea în fundul sufletului; și de câteva ori, răsucindu-și mustața, mi-a dat a înțelege, zâmbind, că pentru un boier tânăr ca mine este leac la plictiseală. — De, s-ar putea... să nu vă fie cu supărare... Pe-aici, pe la noi, găsim așa o nevastă sprintenă, o fată frumoasă... Hm! și mă privea țintă. Dar mie logofătul nu-mi plăcea și n-aș fi vrut cu nici un preț să-mi știe tainele și slăbiciunile. Îl trimeteam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după ce dispărură cal și călăreț, auzii bătaia puștii, adânc răsunând, clocotind din poiană în poiană: am înțeles că a dat boierul peste ierunci; acesta era vânatul lui cel mai plăcut de-o bucată de vreme. Dar cum mă gândeam la supărarea nevestei pădurarului, îmi veni deodată în minte lămurirea lucrului. Ce căuta pe aici boierul? Iar Voinea de ce se repede așa de des pân’ acasă? Trebuie să fie ceva la mijloc. În amurg, după ce conteni picurarea depărtată a clopotelor în poieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cea din urmă îmbucătură de pâne. Iar spre bariere, „spre porțile cetății“, se îndreaptă babe cu ochi ascuțiți și șireți, cu șaluri grele în spete. Așteaptă pe sătenii din împrejurimi și dezbat crâncen prețurile, din cinci în cinci bani, cu supărări, cu jurăminte, cu ochii bulbucați, cu gurile care nu-și mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mirare; tu, măi băiete, nu ești de pe la noi... Eu pe tine nu te-am mai văzut... Ce vrei?... Apoi, moșule, răspunse drumețul, așa este, eu vin de departe, din jos... Te-a trimes cineva? Nu; dacă nu ți-i cu supărare, te-aș ruga să-mi spui cine-i boier pe moșia asta, și dac-oi putea să intru aici în slujbă. —Bine, băiete, grăi moșneagul cu glasu-i subțire. Aici dac-ai venit, ai să ai ce face, că asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acel ceas, ar fi putut încă vedea împrejurimile. Acuma s-au cufundat cele curate și ies deasupra cele negre. Dacă nu bagă de samă, poate să rătăcească poteca. Culi Ursake se trezi mormăind ca ursul. Se tulburau într-însul veninurile supărării. Îl înghimpau întâmplările de ieri și de azi. Nu-i plăceau vorbele ce schimbase cu soții săi. Nu-i plăcea întâmplarea cu acel drac de urs - căci n-a fost urs cât a fost drac; nu-i plăcea mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a adus aminte de locul cu bunătăți și s-a întors și în ist an. Aștepta, poate, să găsească și vin. Culi nu mai descoperea acuma nici o dușmănie și nici o drăcărie căci spaima lui de-atunci își avusese pricina în supărările lui proprii, clocite și înveninate; iar ursul se afla în pădurile și-n munții lui și nu avea cu el nimica. Încât, privindu-l acuma, Nicula simțea un fel de simpatie și puțină milă pentru acea ființă a lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de ce îmi trimite cineva poze cu ei, mai ales acum că nu mai lucrez la caz? L-am sunat pe Colin. L-am întrebat ce să fac. — Vino să ne sfătuim, a zis. În pat. Oho... nu vă fie cu supărare dacă o s-o fac, domniță! Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Totul a ieșit la iveală Dragă Anna, Știu că ai destule pe cap acum, dar trebuie să recunosc că m-a rănit puțin că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate. Spre deosebire de accesele ocazionale de supărare cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci față de Aidan. —De ce nu vrei să vorbești cu mine? am zbierat. De ce mă eviți la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deseori în mână o trestie, de care nu ezita să se slujească atunci când vreunul dintre noi lăsa să-i scape o înjurătură sau făcea vreo greșeală gravă. Dar nici un elev nu-i purta pică și nici el nu păstra niciodată supărare până doua zi. În ziua sosirii mele la școală, m-am așezat, cred, în rândul al treilea. Destul de aproape pentru a-l vedea și a-l auzi pe învățător, destul de departe pentru a fi la adăpost de întrebările și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rămâne pe veci acolo, la Augusta, și nu doar câteva săptămâni, înainte să-și continue călătoria spre Alpes și spre Roma. La urma urmei, soldații lui se mulțumeau să se încaiere, să fure și să violeze femei; nu era nici o supărare că împăratul nu-i pedepsea. Împăratul era bun... Nu poruncise uciderea nimănui și plătea cantitățile imense de alimente pe care le cumpăra de la țărani și de la neguțători. Valerius asculta distrat, continuând să stea pe marginea fântânii. Își ținea mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu știu cât am stat, dar întors în living, pe canapea mă aștepta iubirea necondiționată a celui mai loial prieten, Droll, Saint Brenardul meu de peste 70 de kg, pe care, printr-un gest nebunesc l-am respins ca o brută. Era o supărare transferată pe cea mai credincioasă și nevinovată ființă. Eram furios pe tot și pe toate. Nu pot să uit cum s-a întins la picioarele mele privindu-mă în ochi. Avea atâta durere în priviri, nedumirire, întrebări fără răspuns, că
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]