3,733 matches
-
mână. — Bună, spune zâmbind ușor. Domnișoară Bloomwood, am auzit că sunteți persoana cea mai pricepută la cumpărături din oraș. Deschid gura să zic ceva, dar o închid la loc. Gândurile îmi zboară prin cap ca artificiile. Încerc să mă prefac surprinsă, să mă simt șocată, așa cum știu că ar trebui. Două luni fără nici o veste... și acum e aici. Ar trebui să fiu complet dată pe spate. Dar, cumva, nu mă simt deloc dată pe spate. În adâncul sufletului, am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întreb dacă pot să rămân un timp. Ea mă primește bucuroasă. Nu-mi vine să cred atunci când primesc un mesaj de la directorul singurului hotel din oraș. E cea de-a treia zi. Tang Nah mă așteaptă la Hanul Gării. Sunt surprinsă că m-a găsit. Însă refuz să-l văd. El continuă să se roage de mine, vine în cartier, merge în sus și în jos pe stradă, prin dreptul casei. În cele din urmă, mătușa îl poftește înăuntru. Pare palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se simți ciudat și neliniștită. El se așeză pe canapea și îi făcu semn din mână să se așeze față în față cu el. După un răstimp, se simți stingherită și îl rugă să o scuze că pleacă. El păru surprins. Îi spuse că i-ar plăcea să mai stea de vorbă și o rugă să se așeze la loc. Ca să rupă tăcerea, îl întrebă de călătoriile lui. Ai fost singură, zise el deodată. Ea se ridică și se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am văzut o singură dată în trei luni. Pare deprimat și supărat. Nah zice că nu primește pe nimeni. Gata cu actrițele. Vestea mă umple de sentimente amestecate. Bineînțeles, sper că poate se va îndrepta spre mine. Însă sunt și surprinsă, și chiar întristată - nu mi-am închipuit niciodată că el ar putea fi vulnerabil. Într-o seară târziu, Kang Sheng îmi face o vizită pe neașteptate. Mao are nevoie de tine, îmi zice el bucuros. Reputația președintelui s-a șifonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vrea să vă cinstească pe toți petrecându-și Anul Nou cu voi. După un pahar de vin, încep să-mi dea lacrimile. Pentru a le veni de hac, le cer gărzilor mele de corp să aducă pocnitori. La început, sunt surprinși - știu cu toții că am o aversiune față de zgomotele puternice și fumul gros. E adevărat că nervii mei sunt slabi. Sunt, însă, disperată să-mi ascund sentimentele și să scap de bănuiala publicului cum că aș cădea din grațiile lui Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care nici n-am apucat s-o salut mècar în seara asta! Magistratul avea dreptate, de ce oare ajungem sè ne consacrèm toate puterile în construirea unei realitèți paralele celei în care trèim? Strèduindu-mè sè revin în clipa prezentè, constatând, plècut surprins?! cè, dupè câteva minute de conversație cu fata de lângè mine, nu i-am aflat încè profesia, ce-i place, ce nu-i place, cât e de cultivatè sau de sensibilè! O privesc dintr-o datè altfel pe cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Marioritza, fiica lui Mihail Comnenul, cărturarul, pe care Luminăția Sa l-a primit de multe ori în casa asta. Iancu se înclină, luă mâna fierbinte a Marioritzei și i-o reținu căutându-i ochii, așteptând să-i întâlnească privirea ușor surprinsă, zâmbind apoi și așteptând tresărirea reflexului de încântare pe buzele ei, înainte de a i-o săruta fericit că putea oferi o mostră din galanteria deprinsă în timpul anilor de studenție petrecuți la Viena și Pisa. Domnița Ecaterina urmări din ce în ce mai uimită desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în tăcere, așteptându-i privirea. Simți că ea nu dorea să facă acest lucru, însă, putea să jure, era nerăbdătoare să audă fireasca întrebare după o astfel de declarație. ― În cazul acesta, eu mă simt cel prea onorat. Dar și surprins. De ce credeți asta despre mine? Femeia zâmbi, întoarse capul și, pentru o clipă, prințul se simți luat, dus de apele negre și adânci ale ochilor ei. Doar privirea primei sale soții, Avet, reușea să îl poarte atât de departe. ― Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
client. Iancu se așeză pe un scaun, dar imediat sări în sus și începu să se plimbe. Apoi năvăli în separeu, unde, ignorând cu totul clientul, începu să-i explice croitorului ce fel de haine trebuia neapărat să-și comande. Surprins, croitorul nu mai știa ce să facă. Să stea și să-l asculte pe tânărul boier din considerație pentru respectabila lui familie sau să-și vadă de treabă, lăsându-l să turuie. Toate scuzele curtenitoare se dovedeau cu totul inutile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Toinette îi întoarse spatele. Nu o mai interesa nimic din ceea ce discutau. Dar, tocmai atunci, se întâmplă minunea. Pictorul își lăsă interlocutorul cu fraza neterminată, veni drept spre ea și, hodoronc-tronc, o apucă de bărbie. ― A! țipă scurt Toinette. Era surprinsă și ușor dezamăgită. Lucrurile se derulau mult prea repede, prea frust, după gustul ei. ― Nu vă speriați, contesă! Vreau doar să stabilesc unghiul facial. Și Dante Negro îi suci capul întâi la dreapta, apoi la stânga, ca pe un simplu pepene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vă spun?... ― Dar spuneți, vă rog! ― Vreau să vă mărturisesc că și eu ador iasomia. Credeți că s-ar putea... ― ...să vă pictez cu aceste flori în dreptul inimii, insinuă Dante Negro. ― Dar ce frumos ați spus-o! Toinette îl privi surprinsă și plină de recunoștință. Pictorul proceda cu totul altfel decât maestrul ei favorit, din care citise și răscitise sute de pagini. Era mai simplu, mai direct și, în același timp, mult mai subtil. ― Din păcate, reluă el pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ce atitudine să ia față de tot tărăboiul ăsta, când îl auzi pe domnul Chawla sosind cu ricșa cu pedale cu care venise tocmai de pe deal. Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
după plan deoarece stătea în spatele ușilor închise, într-o stare febrilă de ipohondrie avansată. Bând litri întregi de suc de ceapă, ignorând țârâitul insistent al telefonului, schița, cu o mână tremurătoare, propria propunere de pace pentru Shahkot. Veți fi, poate, surprinși să aflați că un om atât de preocupat de propria-i sănătate reușise să-și distragă suficient de mult atenția pentru a se gândi la problema pe care o avea în față, numai că își urmărea propriul interes. Dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
le-a aruncat la coș, după care a adăugat câte un pic de lapte în fiecare recipient. Ceai pentru doi și doar doi la ceai, a ciripit ea. —Măi, măi, cineva e vesel în casa asta. Fiona s-a întors surprinsă. David stătea în cadrul ușii de la bucătărie și-i zâmbea. Femeia s-a simțit imediat vinovată pentru că era atât de evident de bucuroasă din cauza absenței fiului, dar s-a liniștit repede la gândul că David nu știa, de fapt, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
al meu e și al meu, i-a replicat Julia cu nonșalanță, întotdeauna dispusă să se auto-parodieze. În plus, nevestele ca mine nu sunt ieftine. Susan și-a dat ochii peste cap. —Adică? Ce faci tu mai exact? Julia era surprinsă că Susan mai simțise nevoia să-i pună întrebarea cu pricina. —Eu sunt Cupa Mondială la categoria neveste-trofeu și sunt mândră de asta. Poate că din afară pare ușor, dar să știi că e al naibii de greu să te menții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o făcuse să nu și le pună în valoare. Susan nu era un trandafir înflorit, ci doar sămânța care îndrăznise să scoată capul la lumină. Așa că atunci când, în anul I, Nick a invitat-o să iasă cu el, fusese la fel de surprinsă ca restul colegilor. A fost nevoit să-și repete rugămintea de patru ori înainte s-o convingă de faptul că invitația lui la cinema era serioasă și nu făcea parte dintr-un pariu elaborat cu ceilalți băieți din grupă. „Relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o să împlinesc optișpe ani și-o să pot face ce vreau, așa că n-o să mă mai prea vedeți. N-o să mai fiu obligat să vin să stau cu voi, a continuat Jake scuipând cuvântul „obligat“ cu năduf. Fiona a căscat ochii surprinsă. —Obligat? Asta simți tu când vii să-ți vezi tatăl? Dacă așa stau lucrurile, atunci să știi că e păcat. După tot ce-a făcut pentru tine. Tatăl tău te adoră, Jake. Doar știi asta. —Pe bune? Băiatul arăta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a zâmbit, s-a suit la rândul ei în pat și s-a cuibărit sub brațul stâng al bărbatului. —Nick? —Îhî? Omul se apucase, din nou, de citit. Nu te dezamăgesc, nu-i așa? Nick s-a uitat la ea surprins. —Să mă dezamăgești? Cum adică? Poate că nu e cuvântul cel mai potrivit, a dat ea înapoi. Numai că uneori mă întreb de ce ești cu mine... adică, înțelegi... ai putea să fii cu cineva care să fie mai pe genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în miere. —Mulțumesc, a spus James distras, scoțându-și cravata de la gât și așezând-o pe spătarul scaunului. Julia l-a studiat câteva secunde. —Te simți bine? Mi se pare că ești puțin cam tăcut. Da? a întrebat-o bărbatul surprins. Nu asta a fost intenția mea. Probabil unde am multe pe cap. —Ca de pildă? — Chestii, a replicat el dând din mână în semn de „nu contează“. Chestii plictisitoare. În mod normal, James ar fi avut dreptate. Dar ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a imitat Julia trăgând de timp. Zic că trebuie să mă gândesc, asta zic. Acum era rândul lui James să fie stupefiat. —Poftim? — Am nevoie de timp ca să mă gândesc bine. La ce să te mai gândești? Bărbatul părea sincer surprins. — Doar n-o să lași incidentul ăsta să ne distrugă căsnicia? Julia l-a privit atentă când bărbatul a rostit acele cuvinte și și-a dat seama că replica lui James nu conținea nici un gram de ironie. —Eu să nu las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
agresiv, însă Fiona tot a simțit nevoia să dea înapoi. Nu, nu, deloc. Pe bune, n-am vrut să sune așa. Julia a fluturat o mână în sens de „nu contează“. —Nu-ți face griji. Și James a fost foarte surprins, așa că e clar că toată lumea mă vede ca pe o tipă care aleargă după bani. Celelalte trei prietene au clătinat din cap, deși nu prea convingător. —E adevărat că, atât timp cât am fost căsătoriți, i-am cheltuit banii bucuroasă, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai tăiat gâtul soldaților te lasă total indiferent. Nu primi răspuns. Targuí-ul se mulțumise să ridice din umeri și își vedea de treaba lui, vârându-și curmalele în gură pe sub văl. — îmi ești prieten? întrebă Abdul pe neașteptate. îl privi surprins: — Da. Bănuiesc că da. — Tuaregii își scot vălul în fața familiei și a prietenilor... Dar tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se gândi câteva momente și apoi, foarte domol, își ridică mâna și lăsă vălul să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a înnebunit. Lui Rafael i se păru pe moment că i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât, moartă să voteze, de parcă cine știe ce... De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de bachelită, În stare excelentă. Fliss se sprijinea de zidul de piatră din spatele ei, sorbind dintr-un pahar de polistiren care dădea impresia că este alegerea preferată a celor mai mulți proprietari de tarabe. — Salut, Sam, Îmi zise ea laconic, nepărând deloc surprinsă să mă vadă. De regulă, Fliss nu-și prea exterioriza sentimentele. Presupun că asta n-ar fi deloc femeiesc. — Îmi place teribil marfa ta, am spus eu, fascinată pe moment de o oglindă de argint cu mâner, pe spatele căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]