3,370 matches
-
luminii”, 1993) și a doua volume de poeme tanka („Dar în silaba Luminii plângeam orfan și greier”, 1987; „Pasărea cu șapte aripi”, 1993). Volumul de debut „De unde începe omul” (1970) anunța un poet bântuit de neliniști existențiale și de blagienele suspinuri lăuntrice, puse toate sub semnul luminii. Ființa divizată între pământ și cer (între lut și vis, ar fi spus Arghezi) dobândește iden¬titatea în transcendent prin participare și vocația divinului. Îndoiala carteziană e doar punct de plecare și prilej de
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DOUĂ LACRIMI... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 646 din 07 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Tablou de toamnă (rondel) Toamna palidă revine Ca o pânză-n reci nuanțe Cu nostalgice suspine Și cu triste rezonanțe. În tabloul cu destine, Cu-mpliniri dar și restanțe Toamna palidă revine Ca o pânză-n reci nuanțe. Plumburiu și trist ca mine Anotimpul de bilanț e... Cine să m-aline, cine? Dar mai am încă
DOUĂ LACRIMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346306_a_347635]
-
frunze de iubire”, „umbra-n umbre dăltuită”; „frunze de timp stins”; „Trec umbre de aripi de păsări în zbor”; „fire de petale cristaline” ș.a. o singularizează printre confrații de litere. Vera Crăciun nu a fost scutită de așteptare, de lacrimă, suspin, de remușcare și chiar de trădare, de umbrele toamnei și de lacrima de frunză, în existența sa. Ea obișnuiește, după propria mărturisire, să coase tristețea în cuvinte, ca o Penelopă veritabilă, așteptându-l pe Ulise. Gingășia, delicatețea autoarei se manifestă
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
octombrie 2012 Toate Articolele Autorului E ora când, oriunde-aș fi, Vin la-ntâlnirea printre stele. Lumina mea din orice zi, Tu înger scump al vieții mele! Și. . . parcă-am fi, doar noi pe lume. . . Mă-nchin la stele și suspin, Șoptind duios frumosu-ți nume, Dorul de tine mi-l alin!. La fel ca soarele și luna, Tot căutându-ne mereu, Ne vom iubi întotdeauna, Departe tu, departe eu . . . Când doruri vin val după val, În ceasul cel de taină-al
CEAS DE TAINĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346458_a_347787]
-
de întunerc”! Îi înțeleg, știu glasul lor, Ei vor să fim, de s-ar putea, Îmbrățișați, o, scump odor, Știi ... inima prea multe vrea! Dar nu se poate, că destinul Ne-a hărăzit iubiri fugare Și-n inimi să purtăm suspinul, Din despărțirile amare! Vor trece anii și în noapte, Când străluci-vor iarăși stele, Oricând noi vom privi la ele, Vom auzi aceleași șoapte. . . E ora când oriunde-aș fi, Vin la-ntâlnirea dintre stele. . . Lumina mea din orice zi
CEAS DE TAINĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346458_a_347787]
-
anul cât Biblia de mare, Iar eu tot cu picioarele la spinare treceam balta Dintre El și mine obosit de căutări pe nesfărșita cărare. ...Și acum Te caut rugându-mă Doamne la Tine, Lungă e calea regăsirii Tale și multe suspine, Nu mai e timp până la ultima pagină care vine Dar până atunci, iată, Te-am regăsit în mine. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Întoarcere / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
ca să scap, de uriașul necunoscut ce mă înconjoară. VÂNTUL Vântule, Atinge-mă cu mâinile de mătase Buze de coral Pictează deasupra-mi „aureolă de argint” Cu miere și rouă. Vântule, Sfâșie-mi sânul Cu puritate ta, Cu zâmbetul. Fură-mi suspinul Mușcă-mi inima! Dăruiește-mi curcubeul Ce-l au ochii tăi Cântăți în tăcerea mării, Simfoniile iubirii... Din nou, vântule Înfășoară-mă în tine, în ritul Îmbrățișărilor cu cerul Și cu parfumul de viață Ce se împrăștie în mine Și
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
tăcerea mării, Simfoniile iubirii... Din nou, vântule Înfășoară-mă în tine, în ritul Îmbrățișărilor cu cerul Și cu parfumul de viață Ce se împrăștie în mine Și mă poartă cu tine în veșnicie... Acolo unde corpurile sunt zmei Gândurile sunt suspine Și cuvintele au gust Unde lumea poate culege Mângâierea unui sărut... Cine cunoaște ce-i infinitul? Vântul! Simona PUȘCAȘ, poetă, născută la Oradea la 30 septembrie 1950. După absolvirea liceului teoretic și-a continuat studiile la Academia de Știinte Economice
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. Măiastra lună Noapte de primăvară, înfiorată de vântul fugar și rece, dragoste de narcisă galbenă, iradiantă mi-ai lăsat amintire numai o
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
Tocmai mi-ai dat foc și până vii mă voi face scrum. Voi arde singură în visele mele. Întoarce-te! Întoarce-te! Lacrima de dor Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme! Închipuie-ți, sufletul meu venit către tine, ca un suspin. Prinde-mi, lacrima! Oglindește-te în ea și mângâie-ți, fața a sărbătoare! Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare va limpezi astfel, fața iubirii! Lumea mea Lumea din care vin eu e lumea iubirii. Ea are o strălucire orbitoare. Poate de aceea
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
octombrie le sosise o nouă colegă de cameră, pe nume Nicoleta. Așadar patul de lângă ușă, fusese ocupat. La început în cameră, se așternuse o tăcerea apăsătoare. Colega cea nouă vorbea foarte puțin, iar seara după ce se da stingerea, se auzeau suspinele ei sub așternut. De la mama Antonia, aflaseră fetele că Nicoleta își pierduse mama, în urma unei boli incurabile. Fata se închisese într-o muțenie, din care nimeni n-o putea scoate și suferea enorm. Tatăl ei fiind plecat, mai tot timpul
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
ușii care se trântește în urma ei. -Așa da își spuse Iulia în sinea ei, mai bine nervoasă decât deprimată. O îndrăgiseră mult, pe noua lor colegă și n-o lăsau să fie bântuită de amintiri triste. Rar se mai auzeau suspinele sub așternut, după stingere, iar felul fetei de a se purta devenise din ce în ce mai deschis și mai prietenos. Aflând incidentul mama Antonia, remarcă: - Înseamnă că-i o fată deșteaptă și știe ce vrea, nu-i deloc rea, este chiar sufletistă dar
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
Publicat în: Ediția nr. 439 din 14 martie 2012 Toate Articolele Autorului O, Doamne! Darul tău pălește azi În lumea mea preafericită, Căci știu o altă lume în necaz Și-ofranda ce mi-o dai e ofilită. Din Țara Soarelui-Răsare Suspin de suflete stinghere Razbate surd, de-atâta depărtare, În casa fericirii mele. Li-i zguduit din hău pământul lor, Li-i țara înecată-n mare, Otravă cerne dintr-un nor Și steaua lor s-a stins în zare. Du-Ți
RUGĂ PENTRU ŢARA SOARELUI-RĂSARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348359_a_349688]
-
Pe țărmul nins al gândurilor mele, Dacă Te am nu mai râvnesc nimic. Și ca să nu mă pierd sub zări miloase, Ajută-mă să mă ajut, Christoase!” Psalm Ce vatră părintească mi-i speranța, De care mă lipesc, scris de suspine! Să-mi zboare visu-n cer și fără vise, Plecat din toți, să mă rămân în Tine! De m-ar citi vecia dimineața Cum doar în rai mai dai de vești blajine! - Să fiu uitat de plâns și fără plânset, Murit
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
Știa că nu are de ales! Demisia neașteptată a profesorului produse următoa- rele efecte cunoscute comunității: - bucurie prostească în rândul elevilor; - ușurarea de aceeași natură în rândul cadrelor; - liniște temporară în casa primului secretar; - bârfă la toate cozile din oraș; - suspine de admirație și pofte necuviincioase în rândul adolescentelor; - cam tot așa și printre unele mămici mai tinerele și mai zburdalnice; - numirea directorului ca șef al Inspectoratului școlar județean; - numirea profesorului de gimnastică în locul directo- rului recent promovat; - pentru apărarea valorilor
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
ideea asta, mă adresam eu uriașului, al cărui ochi căpăta stranii reflexe în lumina crepusculară, cu adevărat ar mai fi ceva de găsit în jurul tău?» Chipul de piatră dădea impresia că ar cugeta cu gravitate la întrebarea mea și un suspin părea că se înalță din adâncul pământului, amestecându-se cu șuieratul copacilor seculari. În cele din urmă Berneanu a sosit, l-a adus cu sine pe Axente Giulea, o somitate, altul mai bun în protoistorie, de când ne-a părăsit Daicoviciu
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
se întâmplă”. Unul dintre interlocutorii Pelerinului rus îi explică acestuia că rugăciunea lăuntrică este celebrarea însăși a vieții și a universului, entuziasmul care poartă toate lucrurile către plenitudine și către frumusețe și că este de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele Stăniloae spunea, tot așa, că trebuie să primim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe care toți laolaltă să I-L înapoiem, după ce am pus pe ea pecetea iubirii noastre creatoare. Toate acestea sunt
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
și de aceea se refugiază în diferite practici și artificii spirituale ori substituți religioși, care sunt oferiți de către ocultismul oriental. Tocmai la această solicitare poate să răspundă Ortodoxia, însă numai atunci când își menține autenticitatea ei, căci dacă Europa are încă suspinuri și dureri în alienarea ei, acest lucru se datorează, în cea mai mare parte și inconsecvenței noastre, fiindcă suntem, de foarte multe ori, ortodocși doar cu numele nu și cu fapta, precum și a modului greșit în care purtăm dialogul cu
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
fire de vis. Lângă ele, Plăpând și subțire, Învelit în iubire Și plin de candoare, Un fir de cicoare. Trandafir , Doar un fir. Ba nu, două, Cu petale-învelite În rouă. Dar otrava din spin, M-a făcut Să strecor un suspin. Două raze de lună. Două cânturi de iele. De pe cer, Am furat două stele. Și-între ele, Ascuns și chitit, Cum era și normal Și firesc, Un mesaj. Dar n-am îndrăznit Să adaug pe el, Te iubesc. Referință Bibliografică
BUCHETUL ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345058_a_346387]
-
stinge, destinul năpastă pe umeri îmi frânge! Nu-ți vărsa furia pe creștetul meu sunt doar o copilă, ce vină am eu? Recunosc, a mea vină e că mi-am dorit să stau alături unui soț iubit! Curg mii de suspine, de tristețe amară... sufletu-i geme, sărmana fecioară! Lacrimi sărate pe-ntinderea albă neîncetat curg, prin ger leagă salbă și-i tulbură ochii, durerea să-i spele mireasa cuprinsă-i de gânduri rebele, speranța-i ucisă de-a iernii ninsoare
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor. Dar, ochii tăi în prag de seară Îmi ard dorințe nefirești, Sufletul
DE DOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345094_a_346423]
-
te mai strig sau văd vreodată De vei pieri pe veci din calea-mi luminată Te chem, te ating, te simt în somn, în gând Și pe feericul tărâm al astrelor te plimb. Trec norii, dintre mesteceni iar răsare luna Suspinul tau de dragoste l- ascult într-una Și mă răpeste din galaxii de beznă încă Mă poartă-n zbor stelar prin zarea adâncă Mă curăță de întuneric cu lumină preacurată Descătușare-n vis, izbândă adevărată! Pe țărm m-aduce chemarea
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
ce-ai adunat din brad Sub binecuvântarea amurgului, o rază O rugă a plopilor, a norilor ce brăzdează Văzduhul, inundat de lumina mistuitoare Adunată în ochii tăi, tărâmuri visătoare Din care năvalnic izvorăște fluidul flămând Și adierea desprinsă dintr- un suspin fecund, Stârnind barbar tot codrul ce cântă neînfrânt Cu crengile încrucisate, sunătoare-n vânt . Aici, toate mi se închină, curg neistovit izvor Din flăcăra focului viu, sub delirantul dor. Eu, undă a durerii mă -nalț acum din lut Si -n
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
ne-ntorceam spre cortul cerului Locul sacru, cuibul tainic al misterului Și mai departe, spre cosmice alintări Spre roditoare începuturi, mângâieri. Spre reîntorceri ades ne-ndreaptă firea Cu bucurie! când călăuză e iubirea! MISIUNE SACRĂ Desprins dintr-un meleag, bătrân suspin Însingurat de noapte și preamult venin Din tărâmul din care vii însingurat, pustiu Visând o stea nestinsă, acuma încă viu Ai în memorie Labirintul, valea, drumul Încețoșat, potecile împletite cu fumul Deșert multiplicat, în care cauți cale Spre orizonturi transparente
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
cerșit, am tot strigat, te-am implorat, dar pe terasă m-ai lăsat să fiu un simplu cerșetor în care doar speranțe mor. Tralalala! Acuma la al tău festin ai invitat pe-altcineva iar eu privesc și inima emaciată de suspin mai bate rar și moare-așa câte puțin Și moare așa, Tralalala!!. La poarta ta sunt cerșetor cu mâna-ntinsă te cerșesc lumina să mi-o dai ’napoi și clipele trăite-n doi să le găsesc. Tralalala! trala! trala! Leonid
TRALALALA de LEONID IACOB în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345350_a_346679]