2,825 matches
-
Marș! Rim se retrăsese cu demnitate și cu speranță. Avea un surâs enigmatic de maliție și indulgență. Sia, cam îngrijată că a ocărit Pe cel de care avea nevoie, nu avusese totuși nici un cuvânt de 242 243 revenire. "Fecioară tare!" suspinase Rim, dar cu încredere în viitor. Se simțea înțelept ca un Solomon-rege, pe care l-ar fi sfidat 0 sclavă favorită. Chiar făptura lui și-o simțea cu înfățișarea solemnă si biblică și, retrăgîndu-se prudent după apostrofa Siei, pașii lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Mini acum o ipnotiza colțul acela de cer. Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară. Isonul pomenirii făcuse pe Rim să tresară; găsea că Sia fusese rău inspirată, procurîndu-i astfel de sărbătoare. Se strâmbă. - Fecioară nefericită, suspină către Drăgănescu, ce se ostenea să găsească un cuvânt potrivit de consolare. Se auzi un mic sughiț, dar nu de durere. Frumoasa Lenora, mama Elenei, sensibilă ca totdeauna, se enervase. Era venită acolo cu bărbatul ei din a doua căsătorie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
leac la asta nu poate fi decât tot un „cui”. Fără vorbă, dânsa strângea din buze și-l mâna înainte, pe cărarea știută de ea. Atunci Coca se întrista și mormăia un cântec din tinerețe: Lasă mândră, lasă, lasă ! Eu suspin, ție nu-ți pasă. A veni o vreme-așa Când și tu îi suspina Și mie nu mi-a păsa. Într-o viață de om bucovineanul nu-și irosise decât sănătatea. „Sufăr cu stomagu’ ”, zicea el. Apoi adăoga : „Mă necăjește
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vârstă, ridurile îi făceau să semene cu pământul pe care-l lucraseră. Viața nu arăta deloc roză, ca în poveștile bucolice, cu țărani decorativi, mirosind a ierburi și a eternitate. Motiv pentru care consider sămănătorismul un leșin de târgoveți care suspină după viața la țară, bîndu-și cafeaua la oraș. Dar orice "paradis" ― dacă merită acest nume -e de o admirabilă simplitate (doar infernul e complicat). El nu e "perfectibil", fiindcă în paradis nu există nici progres, nici "mai bine", acestea fiind
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rupte În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu picioarele de atacurile intermitente ale Nildei. Domnișorul a dispărut, suspină Sălbatica, din vina ăsteia. Carlos porni iar În goană ca să-i anunțe pe majordomi, Îi găsi În grădină, Încercînd să-i taie drumul lui Palomino care avea de gînd să spele putina și le spuse că Julius dispăruse din vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gunoi, noroi intrat în case, n bordei; Doamne, -o fi vremea de-apoi... și bătrânele recitesc Evanghelia după Matei. După o jumătate de ceas țara e plină de-o nouă lumină; fiecare se uită la ce i-a rămas, femeile suspină, plâng și se-nchină. Ce multe au loc în lacătul mut al destinului nostru și iar o luăm de la început, orice oftat e-n zadar. Un zar e-aruncat de la naștere și noi credem, ca Chanteclair, că soarele răsare prin
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Zi de tânguire, zi de întristare Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, hramul Sfintei Mănăstirii Secu Chiar dacă valurile vieții ne poartă pașii pe drumuri îndepărtate și de cele mai multe ori străine prin această lume efemeră, totuși din când în când, inimile mai suspină de dor și se cer adăpate de Apa cea Vie, de frumusețea cea negrăită și isihia cea pătrunzătoare a mănăstirilor. Ispitele, strâmtorările și încercările, ne urmăresc pe fiecare până la ușa mormântului. Acestea însă devin mult mai ușoare de purtat când
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
față de normele de politețe. Și scena s-a prelungit pînă ce bărbatul a pornit motorul mașinii și a plecat furios, În mare viteză, iar ea a rămas mai multe ceasuri umblînd de la un capăt la altul al străduței, țipînd și suspinînd, Înjurînd murdar și chemînd În ajutor răzbunarea soțului ei Împotriva curtezanului care o tratase astfel - invectivele au continuat netulburat pînă ce trei derbedei tineri și ambițioși au profitat de ocazie ca s-o jefuiască, au trecut În fugă pe sub fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încercare. Apucă manivela și Începu s-o Învîrtă pînă-l lăsară puterile. Și, cum nu reuși să facă nimic, strigă deodată: „Fir-ar a dracului de comedie“, izbi cu piciorul În cauciuc cît putu de tare și se prăbuși peste radiator suspinînd de parcă era gata să-și dea duhul. Și nu știu ce efect a avut asta sau ce s-a Întîmplat, dar motorul Începu deodată să pufăie și să gîfÎie din nou și noi am fost gata de plecare Într-o clipă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acasă, cît mai repede posibil. În panică, nu a mai ținut seama de trafic. Am simțit căldura aspră a pietruielii în tălpile goale și am auzit clopoțelul furios al tramvaiului. Vagoanele s-au șters de noi. Mama a rămas încremenită, suspinînd și tremurînd, după care și-a venit în fire. Pe refugiu, mi-a pus șosetele și pantofii. Probabil a aruncat o privire îngrijorată în direcția depoului de tramvaie, o privire implorînd iertare, pentru că acolo se afla tatăl meu. Cu mîna
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era rupt de toate. Într-un sistem solar izolat, îl făcu foarte atent la darea de seamă destul de cuprinzătoare a eforturilor făcute de Crang pentru a intra în contact cu el pe Pământ. Janasen era răspunzător, firește. Gosseyn înțelese și suspină. Dar ce-ar putea să-l fi făcut pe omul ăsta să se înverșuneze atâta? Antipatie personală? Posibil. Se întâmplă lucruri și mai ciudate. Tot gândindu-se, Gosseyn consideră, totuși că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se teme de dumneata. Așadar, această celulă nu poate fi o temniță pentru dumneata, sau pentru mine. Greșesc oare? Gosseyn nu răspunse, dar era furios. Greșea cu totul. El era la fel de întemnițat ca și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
auzi nimic, decât zborul navei prin cerul nocturn pe aripile energiei magnetice. Era clar că trebuia să spună ceva. Ce? Fără să-și miște ochii, Gosseyn o văzu pe Leej mergând cu luare aminte spre fotoliu. Ajunse și se prăbuși suspinând. Asta-l amuză pe Gosseyn, se stăpâni, iar Discipolul continuă cu vocea lui de oțel: - Așadar? Un început de hotărâre se înfiripa în mintea lui Gosseyn, pe jumătate decis să pună la încercare forța celuilalt. Să-l pună la încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în picioare cu fața la ei, tamponîndu-și ușor sprîncenele cu batista. — Spune-mi, Lanark, la ce instrument știi să cînți? îl întrebă el. — La nici unul. — Dar ai ureche muzicală? — Nu. — Dar probabil știi cîte ceva despre ragtime, jazz, boogie-woogie, rock-and-roll? Nu. Ozenfant suspină. — De asta mă temeam. Nu contează, există și alte modalități prin care te poți adresa pacienților. O să-ți arăt un pacient. Se duse la cea mai apropiată tapiserie și o trase în lături, dezvelind un ecran circular din sticlă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care se holbau și bărbați care nu-l băgară în seamă, traversă un părculeț cu iaz și clipocit de apă, apoi coborî pe o străduță cu urme de roți și o luă mai încet, pentru că acum nu-l mai urmăreau, suspinînd mai rar. Se așeză pe un colț de zid și înghiți aer pînă cînd bătăile inimii i se mai potoliră. în fața lui era un teren gol, acoperit de umbrele lungite ale clădirilor de locuințe. Culorile se transformaseră în tonuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nepăsare și înfrîngere, lumina care pălea în cameră și, uneori, stigătele copiilor care se jucau pe stradă. După o vreme, o auzi pe Ruth ducîndu-se la toaletă, robinetele curgînd și apa trasă. Ea privi în dormitor o clipă și zise suspinînd: — Duncan, m-ai lovit. Nici nu știi cît de tare m-ai lovit. — îmi pare rău, spuse el cu răceală. El nu se putea gîndi decît la pata cenușie de pe tablou. Răceala și indiferența se răspîndiseră în el ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se lăsase o tăcere totală, lui i se părea că aude un hohot imens. Multitudinea de priviri - batjocoritoare, era sigur, condescendente, disprețuitoare, amuzate - păreau să-l sfredelească și să-l apese. Cineva țipă: — Dați-i omului să bea ceva! El suspină și puse capul pe masă. Zgomotul de voci reîncepu, dar avea o notă mai curînd speculativă decît ilară. — Nu era cazul, îl auzi pe Odin șoptind. Nu, nu trebuia să insiste în maniera asta, adăugă Powys. Se auzi o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
puteți pune toate întrebările pe care le doriți. După aceea vă voi da instrucțiunile pentru aterizare. Gosseyn nu-și credea urechilor. Toate întrebările. Își regăsi graiul. Prima întrebare o avea pe buze: ― Cine sunteți? ― Un agent al Mașinii jocurilor. Gosseyn suspină ușurat. ― Mașina este cea care-mi vorbește prin intermediul tău? ― Numai în mod indirect. Mașina poate primi comunicări de pe Venus, dar nu emite ea însăși pe lungimile de undă interplanetare. ― Atunci acționezi individual? ― Am instrucțiuni. Gosseyn respiră adânc. ― Cine sunt? Așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Patricia Hardie îi spusese o grămadă de lucruri, dar n-avusese vreodată impresia că ea ar juca vreun rol important în această dramă a luptei non-A contra Universului. Ea îl privi în momentul în care el decisese să vorbească, suspină și-i spuse: ― N-am ce să-ți spun. Cu cât știi mai multe, cu atât ești mai periculos pentru noi toți. Și nici n-avem timp de pierdut cu explicații. ― Ce spui? ― izbucni Gosseyn, furios. Ba mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acum e faptul că, odată cu distrugerea acestui al treilea corp, ai redevenit un om hăituit. ― Ce spuneai că s-a-ntîmplat cu corpul meu nr. 3? Pentru prima dată de la trezirea lui, fata păru surprinsă: ― Vrei să spui deci că nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am timp să-ți explic. Citește ziarele. Se ridică: ― Ține minte, adu distorsorul la băiatul de jos. Mâine dimineață, te voi căuta la el. Scotoci prin poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
au înghețat degetele, era chiar el, îl vedeam bine, plângea. „Hai, domnule Sima, ești om în toată firea, fii bărbat, nu mai plânge“, i-am spus. Domnul Sima se clătina, mișcat de rafalele vântului. „Dumneata ești un om fericit“, a suspinat el, „îți convine să vorbești așa, fiindcă te ocrotește“. „Mi se pare că ai început să aiurezi, din cauza frigului, domnule Sima; eu stau aici, nu mă întreba cum, și dumneata zici că mă ocrotește. Cine mă ocrotește ? Nu cumva te
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Vorbeam acum ca doi prieteni. De undeva, de la nu știu ce etaj, un Neștiut s-a amestecat în conversația noastră, a pus patefonul să cânte, se auzea destul de bine. Vizitatoarea a tăcut. Își acoperise ochii cu batista. Mi se părea că și suspină. * Incendiul produs în urma ciocnirii violente dintre un camion care transporta pui de găină și un alt camion care transporta sos de friptură a avut drept urmare prăjirea a sute de pui răspândiți pe șosea printre buteliile de sos, rănirea mai multor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un fhate“, a convenit doamna Gerda, roșind ușor, era frumos oxigenată. „și dacă n-ai fi fost atât de...“ „Rebarbativ, acesta e cuvântul, doamnă Gerda, de ce n-aș recunoaște ? Acum regret, deși e prea târziu“ (fredonam). „Cum thece vhemea !“, a suspinat doamna Gerda. „Iată, ne-am matuhizat, amândoi...“ Scădea din ce în ce lumina, doamna Gerda clătina din cap, defuncții își continuau plimbarea, treceau pe lângă noi ca într-un vis. În farmacie s-au aprins becuri puternice, albastre, i-am propus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era rupt de toate. Într-un sistem solar izolat, îl făcu foarte atent la darea de seamă destul de cuprinzătoare a eforturilor făcute de Crang pentru a intra în contact cu el pe Pământ. Janasen era răspunzător, firește. Gosseyn înțelese și suspină. Dar ce-ar putea să-l fi făcut pe omul ăsta să se înverșuneze atâta? Antipatie personală? Posibil. Se întâmplă lucruri și mai ciudate. Tot gândindu-se, Gosseyn consideră, totuși că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]