5,048 matches
-
suverană atunci când nu este supusă niciunei alte autorități, nici în cadrul intern, nici pe plan extern. Nicio altă entitate nu o poate controla. În interiorul frontierelor sale, statul exercită o putere exclusivă; deține puterea de a controla, comanda și sancționa în mod suveran. Un element esențial al suveranității statului este dreptul său inalienabil de a reglementa, în mod liber și fără nicio intervenție din partea altui stat, organizarea și funcționarea sistemului politic, raporturile societate-stat-cetățean, raporturile personale și patrimoniale între indivizi prin intermediul normelor juridice. Statul
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
aspecte: forma de guvernământ; forma structurii de stat; regimul politic. Aceste aspecte sunt strâns legate și condiționate unele de altele. poate apărea sub o întreită înfățișare în funcție de criterii distincte; există trei criterii: 1. modul de organizare și exercitare a puterii suverane pe teritoriul statului; 2. caracterele și prerogativele organismului învestit cu funcția de șef al statului; 3. metodele de guvernare. în funcție de aceste criterii, statul va căpăta o anumită formă: ‐ stat unitar/stat federal; ‐ monarhie/republică; ‐ va avea un regim politic democratic
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
organismului învestit cu funcția de șef al statului; 3. metodele de guvernare. în funcție de aceste criterii, statul va căpăta o anumită formă: ‐ stat unitar/stat federal; ‐ monarhie/republică; ‐ va avea un regim politic democratic/autocratic sau autoritar. Orice stat, ca entitate suverană, deține prerogativa, în virtutea suveranității sale, de a decide în mod liber și în conformitate cu prevederile constituționale ce formă de guvernământ, de structură ori de regim politic să adopte. Opțiunea pentru o anumită formă de stat este o opțiune politică, care este
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
votând legi distincte care nu sunt aplicabile la fel tuturor regiunilor locuite de populațiile distincte. b) Regionalismul exprimă o situație geografică, politică, administrativă, lingvistică, spirituală, având rădăcini istorice în dezvoltarea unui stat unitar, datorită căreia acesta optează pentru împletirea atributelor suverane ale conducerii centralizate cu atribuirea unei autonomii largi unor colectivități regionale<footnote A se vedea P. Negulescu, op. cit., pp. 611-612. footnote>. Adepții săi au invocat incapacitatea structurii politico-administrative centrale de a oferi soluții viabile și eficiente cererii unor forțe sociale
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
143-144. footnote>. Există două modalități de constituire a federațiilor: prin integrarea mai multor state și constituirea unei entități statale; prin separarea unor regiuni ale statului unitar și constituirea împreună cu teritoriul rămas, a unei federații. Motivele integrării unor state independente și suverane într-un stat federal sunt apărarea comună împotriva unei amenințări externe, preocuparea de a asigura o ordine socială internă stabilită și dorința de a folosi mai eficient resursele economice<footnote Ca exemplu, putem menționa SUA, Elveția, Imperiul german în 1871
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
Magna Charta din 1215 ș.a., prin care se reglementează unele raporturi dintre rege și supușii săi, nu puteau fi socotite constituții în înțelesul pe care îl dăm astăzi acestui document. footnote> Modalitățile practice de exercitare de către națiune a puterii sale suverane nu se regăseau în cutuma constituțională. De aceea, reprezentanții națiunii au militat pentru înlocuirea cutumei cu dispoziții scrise, care prezentau avantajul că puteau reglementa și alte probleme sociale: raporturile dintre stat și națiune, drepturile și libertățile publice, controlul națiunii aspra
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
dispoziții cu caracter politico-juridic solemn prin care se reglementează caracteristicile esențiale ale teritoriului, structura de stat, forma de guvernământ, regimul politic, se consacră existența unei anumite populații pe teritoriul respectiv, se prevăd principiile, normele și organismele de exercitare a puterii suverane, drepturile și îndatoririle cetățenești. Constituția reglementează ansamblul relațiilor sociale fundamentale.<footnote Aceste dispoziții sunt stabilite în Constituție sau într-un alt act cu valoare constituțională. footnote> Însituația în care în viața unui stat au loc schimbări politice structurale, fundamentale, când
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
un anumit stat și asupra căreia se exercită prerogativele de comandă. footnote>. Cetățenia română exprimă legătura principală și statornică între statul român și o persoană fizică, în baza căreia aceasta participă la diferite proceduri legale prin care se exprimă voința suverană a poporului și beneficiază de drepturile și libertățile fundamentale pe care i le garantează statul, care, în același timp, îi impune anumite îndatoriri fundamentale. Natura juridică a cetățeniei Cetățenia este un element, o parte componentă a capacității juridice. Persoana fizică
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
automat cetățenia română, indiferent de locul nașterii sale, copilul ai cărui părinți, sau numai unul dintre ei, este cetățean român; stabilirea modului de dobândire a cetățeniei, ca și drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, reprezintă un atribut inerent, exclusiv și suveran al statului; cetățenii români au de regulă o singură cetățenie, dar, potrivit legii române, pot dobândi o a doua cetățenie; căsătoria nu poate produce efecte juridice asupra cetățeniei soților, iar schimbarea cetățeniei unuia dintre soți nu produce efecte asupra cetățeniei
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
întreruperea vacanței parlamentare dintre două sesiuni ordinare pentru motive foarte importante sau excepționale. Sesiunile ordinare reprezintă regula, iar cele extraordinare, excepția. Convocarea de drept a parlamentului este motivată de cauze ieșite din comun, de o gravitate excepțională, când manifestarea voinței suverane a poporului, prin intermediul parlamentului, se impune de urgență pentru soluționarea unor probleme de interes național. Sesiunile ordinare Potrivit art. 66 alin. 1 din Constituție, Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima începe în luna
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
consumatorul devine captiv, iar prețul se formează în dialectica monopolului, inflația fiind o consecință a goanei după profit. Sub tentația speculației, fondurile extrabancare (sau din bănci de investiții) ajung sub forma fondurilor de risc (sau de acoperire) și a fondurilor suverane (de prosperitate) să facă regula pe piața financiară, bulversând regimul dobânzilor și potențialul lui reglator al lichidităților. După cum excesul de virtualizare a valorii - ca obsesie a transformării economiei dintr-un mijloc al performanțelor intersubiectivității într-un scop individual în sine
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
momentului grec. Astfel încât ne găsim în poziția unei obligații de a trăda, a unei imposibilități de a acționa altfel decât a citi distilând în silă niște preocupări străine de opera propriu-zisă. A cerceta astfel problema hedonismului, a eudemonismului, a binelui suveran, a eticii, a moralei, a binelui și a răului, a viciului și a virtuții la gânditorii prezentați îndeobște ca anteriori lui Socrate pare o întreprindere foarte dificilă când între ei și noi se intercalează douăzeci și cinci de veacuri, când ei au
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să interpretezi cuvântul materie? Cum să gândești atomul? În ce termeni se poate vorbi despre zei, despre Dumnezeu, despre divin? Ce trebuie înțeles prin cuvântul plăcere? Dar prin bucurie? La fel și cu dorința. Care este definiția noțiunii de bine suveran? Trupul antic și grecesc este oare asemănător trupului postmodern și postcreștin? Tot așa cum învingătorii nu pot spune cu seninătate adevărul celor care au pierdut, învinșii nu pot nici ei să-și scrie cu seninătate istoria. Cu atât mai mult cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
termen, confiscat, învăluit în fum de tămâie și stropit cu agheasmă. Putem totuși afirma că o astfel de sensibilitate ține mai mult de celebrarea vieții decât de detestarea ei. O precauție în modul de întrebuințare: hedonismul face din plăcere binele suveran, scopul spre care trebuie să tindem, obiectivul în stare să aducă laolaltă reflecția și acțiunea; cât despre eudemonism, acesta afirmă necesitatea de a viza starea de bine, seninătatea, fericirea. Cei doi termeni există și înseamnă două lucruri distincte, plăcerea și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o înțelepciune paradoxală. Bineînțeles, el poate și să acționeze asupra dorințelor sale, să propună o dietetică a acestora, adăugându-i, la o adică, și o aritmetică a plăcerilor care i-ar permite să acceadă la o seninătate identificabilă cu binele suveran. Dar anecdota poate servi și la demonstrarea altei teze: te distanțezi de un anumit lucru abținându-te să nu privești, silindu-te să nu vezi; identifici realul drept ceea ce este: o pură și simplă conjuncție de simulacre căreia poți să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Anaxarh, ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă o energie utilă pentru înfăptuirea altor țeluri. Aristip îndepărtează tot ce nu duce la acest proiect: ca etician integrist, el nu se încurcă cu activități inutile pentru a ajunge la binele suveran, la plăcere. Astfel, el renunță bucuros la matematică, fizică, astronomie și la toate activitățile științifice cu care pierzi un timp enorm. Nihilist în materie de epistemologie, el își concentrează toate eforturile asupra moralei. Aceasta și nimic altceva. Așadar, în concepția
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai densă: doar filosoful o poate cunoaște. 4 Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea sau dispariția durerii. După Philebos, plăcerea nu este negativă, conform modelului exploatat mai târziu de Epicur, ci pozitivă: ea presupune căutarea activă a satisfacțiilor și elaborarea jubilării. Binele suveran, ceea ce este bun și plăcerea avansează identificate și identificabile. Oare de ce, în loc să discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxos. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie pro domo. Întrucât sinceritatea pledează în favoarea lui, unii interpretează apărarea dezinteresată de către el a plăcerii identificabile cu binele suveran ca pe o dovadă a validității acestei propoziții. Într-adevăr, nimic nu ne permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
schimb plăcerea de a filosofa se definește ca fiind cea mai bună. De fapt, care hedonist autentic ar afirma contrariul? Cu siguranță, nu Aristip din Cirene, și nici ceilalți care situează plăcerea în vârful ierarhiei și fac din ea binele suveran; toți aceștia ar fi incapabili să-și plătească jubilarea cu o bucurie răutăcioasă ori cu o pasiune rea. Eudoxos hedonist și Aristotel eudemonist luptă în două tabere învecinate. Nu chiar prieteni, desigur, dar nicidecum dușmani. Oricum, de aceeași parte a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată stabilită această taxonomie, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem de-a face, a le recunoaște în diversitatea lor confuză și amestecată, a ști cum să le răspundem
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrarul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult cu fericirea asceților, cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea este una importantă: refuzarea durerii, lupta contra suferinței. Pentru că ura față de trup propovăduită de Platon, iar mai apoi cultul durerii propriu stoicilor, cât se poate de orgolioși
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a bibliotecii o știu prea bine. În fața acestor mâncăruri sobre abundă conversațiile cu subiecte polemice: ce relații există între bogăție, fericire și virtute? Ce se poate spune despre utilitate și sinceritate în prietenie? Cum pot fi definite Binele și Binele Suveran? Dar Plăcerea, Fericirea, Virtutea, Înțelepciunea? Trebuie oare să ne temem de moarte? Cum să trăim de vreme ce, într-o zi, trebuie să murim? Banchetul servește filosofia, filosofia servește banchetul. Cele două își dau sens în mod reciproc. Nu mâncăm doar pentru
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
săpături devastat... Pietrele următoare - etica. Nici aici nu avem nimic cu adevărat nou: tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a plăcerii și a suferinței ca poli magnetici, dietetica dorințelor, aritmetica plăcerilor, identificarea binelui suveran cu fericirea, aceasta coincizând la rândul ei cu absența tulburărilor, cu încetarea negativității care operează în trup și în suflet, simpla satisfacere a dorințelor naturale și necesare, recuzarea fricii de zei și de moarte etc. Urmează, în sensul de mers
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]