4,883 matches
-
și cele din Bourgogne. Trei provincii din nordul Franței Bretania, Normandia și Picardia aveau, la rândul lor, organe reprezentative locale. Statele Generale din Franța, înfățișând un tablou atât de diversificat, permit câteva concluzii importante în economia problemei. Din anul 1317 suveranii Franței au început să convoace separat în adunările provinciale reprezentanții stărilor privilegiate: la Paris, Stările Generale din Nord (Languedoïl), iar la Toulouse, de regulă, Stările Generale din Sud (Languedoc). Din punct de vedere al reprezentării în Statele Generale, Franța era
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ca reprezentant al Statelor provinciale. S-a acceptat și compromisul, foarte rar, ce consta în împărțirea reprezentării între delegații Statelor provinciale și ale balivatelor. În acest fel s-a înlăturat posibilitatea unei opoziții puternice față de rege. Întărirea monarhiei a permis suveranului, începând cu domnia lui Filip al V-lea, să convoace Statele Generale tot mai rar. Statele din Languedoc și Languedoïl, fiind cele mai însemnate între adunările regionale, continuă să fie convocate de multe ori simultan și separat. Exceptând o scurtă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
au agravat criza nobiliară în general și a vârfurilor conducătoare, în special. În atmosfera de ostilitate a țăranilor și orășenilor față de Curtea regală, în octombrie 1356 la Paris s-au întrunit Statele Generale din Nord. Starea a treiai, atașată inițial suveranului, și-a renegat trecutul, impulsionată de Etienne Marcel, starostele negustorilor din Paris și revoltându-se contra monarhiei. Constrâns de nevoi financiare, Delfinul Carol va sancționa Marea Ordonanță din Martie (1357), punând Coroana sub tutelă și trecând puterea în mâinile stărilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
că acest tip de monarhie era singura modalitate de a evita tirania: "reprezentanții diverselor clase ale națiunii contrabalansau regalitatea, iar pentru a evita tirania era suficient de reveni la instituțiile dintr-un trecut destul de recent"202. Regele devenea din suzeran, suveran. Ce se urmărea ? În principal restabilirea echilibrului între monarhie și stările privilegiate, adică repunerea instituției Statelor Generale, cu rol activ și efectiv, în guvernare. Aceste idei, care au inspirat deputații Stării a treia în adunarea Statelor Generale de la Tours, îi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
probleme dinastice (s-a creat situația unui moștenitor protestant: deși Henric al III-lea a consimțit, inițial, să nu adopte nici o lege fundamentală în regat decât cu acordul stărilor, Statele Generale au fost dispersate în urma impunerii prin forță a voinței suveranului); ultima convocare a adunat la Paris stările Ligii (26 ianuarie 8 august 1593), pentru reglementarea succesiunii la tron după noi principii și interpretarea legii salice, al cărei apărător se considerau stările privilegiate. Eșecul acestei ultime adunări a permis lui Henric
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Bourboni, monarhia absolută s-a consolidat, ieșind victorioasă din Războaiele religioase. Desăvârșind acțiunea regilor Franței, formulând bazele monarhiei absolute, Ludovic al XIV-lea stabilește un model de monarhie, bazată pe principiul atotputerniciei regelui, a cărei eficiență va fi invidiată de suveranii Europei 203. Modelul său nu se limitează la politică, ci tinde să se extindă în domeniile economic, religios etc. considerate instrumente în serviciul puterii absolute a regelui. Statele Generale vor fi convocate și în anul 1614, dar echilibrul pe care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
venit, asigurându-și independența politică necesară instaurării absolutismului prin diminuarea rolului Statelor Generale. Regele păstra dreptul de a convoca adunările când dorea, în ciuda revendicărilor propuse în mod repetat de stări. Nu au existat nici periodicitate, nici termene precise de convocare, suveranul având posibilitatea de a alege momente în care spiritul public îi era favorabil, evitându-le astfel pe cele de nemulțumire. Așa a procedat Filip al IV-lea în anul 1302 și Delfinul Carol când a anulat Marea Ordonanță din Martie
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
din Martie. În ciuda unui eșec de moment, marcat de domnia lui Ioan cel Bun, regalitatea a păstrat și a extins atribuțiile în domeniul fiscal, ceea ce i-a permis în continuare să nu mai recurgă la "bunăvoința" stărilor. În întreaga perioadă suveranul a păstrat intactă puterea legislativă. De aceea în anul 1576, într-un moment critic pentru monarhie (care a antrenat catolicii și hughenoții în mișcarea antiregală), cele trei stări privilegiate reunite la Blois au hotărât că de atunci înainte "voința lor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fi puse la îndoială. 2. Monarhia, Magna Charta Libertatum și Parlamentul Angliei Către sfârșitul secolului al XIII-lea în Franța lui Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314) și Anglia lui Eduard I (1272-1307) instituțiile monarhice, concepția și practica puterii suveranului prezentau numeroase asemănări în drumul lor spre centralizare și unificare statală. Deosebirile se vor ivi pe parcursul dezvoltării instituțiilor centrale. Animată de spiritul feudal, războinică și nesupusă, nobilimea engleză va fonda, începând cu secolul al XIII-lea, ceea ce am putea numi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
iulie 1214) și Bouvines, la care s-a adăugat intenția regelui de a stabili noi impozite pe domeniile baronilor, au produs o stare de revoltă de amploare, creșterea nemulțumirii contra acestui rege "incorigibil" culminând cu refuzul de a-și urma suveranul în războiul contra Franței. Semnalul rezistenței l-au dat baronii din nordul Angliei, refuzând să meargă în campania din Franța, cărora li s-au asociat clerul. Deși regele Ioan acordase la 12 noiembrie libertatea alegerilor canonice, Langton a înțeles că
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
va convoca, la fel ca și în anul 1265, doi cavaleri din fiecare comitat și doi deputați din fiecare oraș. Există însă o deosebire esențială, întrucât față de Parlamentul lui Simon de Montfort suntem în fața unei convocări regale. Recunoașterea Parlamentului de către suveran și colaborarea cu stările atestă că în Anglia s-a constituit, spre sfârșitul secolului al XIII-lea, monarhia stărilor. Parlamentul în forma sa inițială, cu trăsăturile ce vor caracteriza funcționarea sa ulterioară, s-a format în timpul lui Simon de Montfort
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Între acțiunile menite să limiteze puterea monarhică și să asigure un ascendent la guvernare stărilor privilegiate, se numără convocarea Parlamentului cel Bun (1376). Adunarea va impune regelui un Consiliu de 10-20 persoane (reprezentanți ai stărilor privilegiate), fără al cărui consimțământ suveranul nu putea lua nici o hotărâre în problemele importante ale regatului. Această nouă încercare de tutelare a regelui, inițiată de John de Lancaster, va impune convocarea primului packed Parliaments. Minoritatea lui Richard al II-lea (1377-1388) și lipsa de bani pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
legi fără acordul Parlamentului. La fel, cu micile excepții pe care le-am subliniat, Parlamentul nici nu a fost total supus, nici nu a reușit să se ridice deasupra Tronului, menținându-și cea mai lungă perioadă de timp poziția alături de suveran. Creșterea puterii monarhice a declanșat reacții violente ale stărilor privilegiate. Ridicarea acestora a determinat și schimbări dinastice, ultima în timpul Războiului celor "Două Roze": de o parte dinastia de Lancaster (Trandafirul roșu), sprijinită de "vechea nobilime", de cealaltă parte familia York
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
privilegiate reprezentate în Parlament, a fost favorabil regalității. Parlamentele convocate în perioada 1459-1461 au purtat culorile forțelor victorioase. În perioada "York" de pildă, sub regele Eduard al IV-lea (1461-1470, 1471-1483), Parlamentul a devenit un simplu organ executiv al voinței suveranului. De aceea, în perioada 1475-1483 regele l-a convocat doar de două ori. Deși la început rezerva Parlamentului și comploturile "vechii nobilimi" înfățișau un debut de domnie firav, din anarhia provocată de Războiul celor "Două Roze", sub domnia Tudorilor, se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
convins al "dreptului divin"245. Carol I a moștenit de la tatăl său această concepție, care devenise în acea perioadă o regulă a guvernării până în epoca Luminilor: Henric al IV-lea în Spania, Ludovic al XIV-lea în Franța și alți suverani europeni. Parlamentul și drepturile stărilor vor fi desconsiderate. Între 1627-1640 Carol I a domnit solitar. În afara situațiilor de ridicare a impozitelor, regele nu apela la Parlament. Având însă nevoie de bani Carol I știa că nu poate conta pe un
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
regelui, ducele de Buckingham, eșua într-o expediție destinată să spargă asediul cetății La Rochelle 247. În consecință, Parlamentul a deschis asupra lui procedura de impeachment. Regele a răspuns prin dizolvarea Parlamentului. Dar, în 1628, noul Parlament îi va cere suveranului să semneze Petition of Right (Petiția dreptului)248, iar Carol I va accepta la 7 iunie 1628, pentru că avea nevoie de susținere parlamentară pentru a putea ridica noi impozite: "Soit droit fait comme est désiré" ("Să se facă întocmai precum
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
șocul anarhiei nobiliare au fost orașele. Tocmai de ace-ea în Spania regalitatea și burghezia s-au unit. Față de orașele Angliei și Franței, cele spaniole vor reuși să impună respect atât din partea Coroanei, cât și a nobilimii. Starea a treia sprijinea suveranul cu bani și ajutor militar, constituind "frățiile" (Hermandades) pentru a se apăra contra nobilimii. În schimbul acestui ajutor, orașele s-au bucurat de privilegii. Este evident că marea noutate a secolelor XI-XIII este și în Spania, în domeniul instituțiilor centrale, organizarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
reuneau într-o adunare specială pentru alegerea noului monarh, denumită Parlament 281. Spre deosebirea de acestea, începând cu secolul al XV-lea în Catalonia o adunare ținută în absența regelui, nu neapărat în situația morții acestuia, era numită Parlamento. Alegerea suveranului se făcea cu respectarea anumitor condiții impuse de stări (pacta conventa). Se păstrează un text ce se crede că era citit regilor Aragonului cu prilejul actului electiv. Pus sub semnul întrebării, contestat și considerat o "legendă", textul ne introduce în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Cortèsul a reușit să îngrădească puterea regală și să dezvolte spiritul de independență al stărilor. La 1283 o Uniune a nobilimii, la care participau și câteva orașe, au prezentat regelui Pedro al III-lea o petiție cu revendicări, pe care suveranul a acceptat-o. Ea este cunoscută sub numele de Privilegiul general 283. Lupta stărilor se va intensifica și în anul 1287 ele vor impune regelui Alfons al III-lea Privilegiul Uniunii aragoneze. Noile Privilegii obligau regele să convoace Cortès anual
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cunoscută sub numele de Privilegiul general 283. Lupta stărilor se va intensifica și în anul 1287 ele vor impune regelui Alfons al III-lea Privilegiul Uniunii aragoneze. Noile Privilegii obligau regele să convoace Cortès anual și permiteau acestora să depună suveranul care nu-și respecta promisiunile făcute la încoronare și aleagă un altul. Acestea exprimă materializarea dreptului la rezistență (ius resistendi) asumat în mod colectiv de stările privilegiate. Constituirea monarhiei stărilor și limitarea puterii regale în profitul stărilor aragoneze, l-au
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Deși domneau separat, Ferdinand de Aragon (1479-1516) și Isabella de Castilia (1474-1504) conduceau țara împreună. Unificarea s-a realizat în folosul fiicei lor, Ioana cea Nebună, apoi a nepotului și viitor împărat, Carol Quint. După eliberarea Granadei (1492) cei doi suverani au primit titlul de "regi catolici", conferit de papa Alexandru al VI-lea în anul 1494. În nici un alt regat Monarhia și Biserica nu au fost atât de strâns legate ca în Spania. Ea se reflectă nu doar prin titulatura
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
doar prin titulatura de "regi catolici", ci și prin independența de care se bucura Biserica. Ferdinand și Isabella au promovat o politică autoritară, menită să întărească puterea centrală prin subordonarea stărilor privilegiate. În anul 1475, la propunerea reprezentanților orașelor (procuradores), suveranii au consimțit în Cortèsul de la Madrid să revigoreze vechea instituție a "frățiilor" în scopul apărării regatului. În consecință, pentru pedepsirea nobililor rebeli, s-a constituit Santa Hermandad. Astfel, "regii catolici" au profitat de dezacordul existent în rândul stărilor privilegiate pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Sfântul Scaun ca regele spaniol să numească în demnități ecleziastice. La fel ca și predecesorii săi, Filip al II-lea se va bucura de devotamentul acestei stări. În Aragon evoluția Cortèsurilor a urmat același curs. La în-ceput nici o propunere a suveranului nu putea fi admisă, chiar dacă o singură voce i se opunea. După ce, cu armata Castiliei, va supune Aragonul, Filip al II-lea a convocat Cortèsurile la Tarragone (1592) printr-o violare a legii, procedând în același fel cu Carol I
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ca un principiu de "a fi", de existență a regatului și instituțiilor sale, de a gândi în termenii unei colectivități organizate și a rolului reprezentativ al Cortèsurilor Portugaliei. Chiar dacă ulterior locul acestei instituții se va modifica, iar raporturile stărilor cu suveranul vor fi schimbate în detrimentul Cortèsurilor, ideea de echilibru remarcată și aplicată în acest punct al istoriei lusitane rămâne o realitate. 4. Monarhia și Adunările de stări în condițiile divizării politice: Imperiul german și Italia De la destrămarea Imperiului Carolingian până la înfăptuirea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se produc schimbări remarcabile: Câmpul cavalerilor este înlocuit de Dietă, în care vor prinde contur atribuții precis determinate. La început prerogativele judecătorești, hotărârile politice și militare, adoptarea legilor, vor reprezenta "o masă informă și confuză"305. Principiul electivității în desemnarea suveranului era combinat cu cel al eredității, într-o formă ce amintește sistemul mixt ereditar-electiv din Țările Române. Alegerea aparține la început Dietei, din care fac parte principii laici și ecleziastici, prelați și seniori. La alegerea lui Otto I (936-978) de la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]