2,412 matches
-
este The Life and Death of Major Clancie, the Grandest Cheat of This Age (Viața și moartea maiorului Clancie, cel mai mare escroc al acestei vremi) de Elkanah Settle, publicat în 1680. Acestea făceau parte din genul în dezvoltare al tâlharului. Mai făceau parte și dintr-o literatură ușor accesibilă (Memoriile Domnului Du Vall s-au vândut în zece mii de exemplare, o cifră record pentru acea perioadă) publicului cititor care, după cum observă Sutherland, "putea citi numeroase povești despre viața tâlharilor și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al tâlharului. Mai făceau parte și dintr-o literatură ușor accesibilă (Memoriile Domnului Du Vall s-au vândut în zece mii de exemplare, o cifră record pentru acea perioadă) publicului cititor care, după cum observă Sutherland, "putea citi numeroase povești despre viața tâlharilor și criminalilor, senzaționale în conținut dar în general ușor de citit" (248). Relatarea lui Settle despre irlandezul Dennis Clancie, care a sfârșit și el spânzurat, explică de ce aceste relatări pot fi considerate exemple de jurnalism literar narativ timpuriu. La fel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pistoalele prinse la cingătoare, când s-a întors spre ușă și cu multe vorbe urâte a jurat că nu va mai trece nimeni pe acolo dacă nu îl lasă să-și vadă iubita înainte să plece (25-26). Aici, în literatura tâlharilor adevărați se pot găsi strămoșii cărții In Cold Blood. Pe de-o parte, Clancie este o poveste care are infracțiunea ca temă; pe de alta este un exemplu de jurnalism literar narativ ca gen modal. "Romanul nonficțional" pe care Truman
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
despre moartea lui William Cuceritorul are un aspect social, având în vedere natura sa omiletică: intenția sa a fost salvarea trupului. În secolul al XVI-lea pamfletele despre hoți serveau drept amuzament dar examinau și o problemă urbană, aceea a tâlharilor și a hoților de buzunare londonezi, sau ceea ce numim astăzi "escrocul". John Taylor, "poetul apei", a descris în secolul al XVII-lea cum traiul barcagiilor era amenințat de căruțași, iar Henry Peacham a scris despre o rivalitate asemănătoare în a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
s-au interesat de viața acelor nefericiți (199-200). Până la urmă, primarul orașului ordonă începerea operațiunilor de salvare și recuperează două sute de marinari înainte de venirea refluxului; un număr necunoscut de marinari care rămăseseră pe banc se îneacă. La fel ca descrierea tâlharului Dennis Clancie a lui Settle, cea a lui Defoe este lipsită de descrieri detaliate și de caracterizare. Din nou, observăm o relatare în mare parte cronologică. Un exemplu de jurnalism literar narativ caracterizat ca fiind "pionier" (Kerrane și Yagoda, 21
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Kerrane și Yagoda, 21) se poate găsi în True and Genuine Account of the Life and Actions of the Late Jonathan Wild, ("Adevărata poveste a vieții și acțiunilor răposatului Jonathan Wild"), publicată în 1725 și parte a longevivei literaturi a tâlharilor. Adevăratul Wild îl va inspira pe Henry Fielding să scrie romanul bazat pe personajul cu același nume. Dar Defoe insistă, la fel cum a făcut Settle cu Maiorul Clancie, să adauge și un subtitlu care susține că relatarea sa despre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu drept o invenție. Cu alte cuvinte, dacă o poveste era etichetată ca fiind adevărată, avea o legitimitate pe care romanul deschis ficțional nu o avea. Această practică provine din secolul al XVII-lea: Într-o vreme în care biografiile tâlharilor și istoriile secrete erau la modă, autenticitatea reală sau presupusă a unei relatări era un avantaj pentru scriitorul de ficțiune" (Sutherland, 214). Un exemplu concludent sunt subtitlurile lucrărilor Maiorul Clancie de Settle și Jonathan Wild de Defoe. Dar una din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
transformând o universitate privată importantă într-o asociație familială de jefuit și extorcat (de unde și porecla sa de alint "academicianul PârNae") au apărut ca firești și la locul lor. Cu securiști, judecători și politicieni pe statul lor de plată, acești tâlhari dovediți se adresează rapid instanței unde, de regulă, își cumpără verdictul pe față. Ce e de făcut cu toate aceste tarabe universitare care dau la vedere diplome pe bani, fie ele private sau de stat? Păi, mai nimic. Vom privi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
știți de la mine, voi și ai voștri, că al vlahilor neam este necredincios la culme și stricat, nici lui Dumnezeu ținând credință dreaptă, nici împăratului, nici rudei sau amicului, ci silindu-se a-i amăgi pe toți. Mari mincinoși și tâlhari vestiți, ei sunt pururi gata a jura prietenului cele mai groaznice jură minte, și a le călca apoi cu ușurință, făcând frății de cruce și cumetrii, meșteri în a înșela prin ele pe cei proștiă. Niciodată n-au fost ei
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Vodă, un domn pământean, blând și iubitor de dreptate. La el au ajuns țăranii „cu rogojina aprinsă-n cap și cu jalba În proțap”, ca să se plângă de jafurile cumplite ale lui Dinu Păturică. Domnul citește jalba și poruncește ca tâlharul să fie prins și aruncat În „ocna părăsită”. Averea lui Păturică este vândută de logofăt ca să despăgubească pe țărani. Prin Neagu RupePiele, Păturică Încearcă să scape din ocna părăsită, dar nimeni nu-l mai poate salva. Acolo șia găsit sfârșitul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tocmai pentru a sugera momentul istoric când se desfașoară acțiunea, Începutul secolului al XIX-lea (1814—1830). Elementele de satiră sunt utilizate pe Întregul parcurs al romanului, fiind subliniate de termeni caracteristici unui limbaj dur, necruțător: Tuzluc „fura ca un tâlhar de codru și cheltuia ca un nebun”, iar Dinu Păturică spune deschis: „fă-te om de lume nouă, să furi cloșca du pe ouă”. Proverbele, vorbirea populară, rămân ca o trăsătură distinctivă a stilului romanului „Ciocoii vechi și noi”. Una
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se știe cât s-a gândit Lăpușneanul la cei mulți, dar soarta lui Moțoc era pecetluită. Când ticălosul boier cere să fie lăsat să se spoveduiască, domnitorul are replica pregătită (din scenariu) „Ce să-i spui duhovnicului? Că ești un tâlhar și un vânzător? Asta o știe toată Moldova”. Norodul, prost ca intotdeauna, primește jertfa cu satisfacție și Îi mulțumește lui Vodă pentru că i-a dat prilejul să se răzbune. Leacul de frică oferit de Lăpușneanul doamnei Ruxanda e o culme
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
jurat că se va spânzura dacă Împlinește patruzeci de ani si nu-l dovedește pe Lică. Ghiță a aflat de la Pintea că În noaptea trecută arândașul fusese prădat, și bătut; că acestuia i se păruse că unul dintre cei doi tâlhari ar fi fost Lică, deși erau cu fețele acoperite. Ghița i-a spus lui Pintea că Lică dormise la han, nu plecase nicăieri, dimineață părăsise hanul. Pintea Îi ia la Ineu pe Ghița și pe cele două slugi, să depună
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu patul puștii În ceafă. Împotriva voinței lui Pintea, Ghiță pleacă singur cu trăsura spre casă, Îngrijorat de soarta Anei și a copiilor. În trăsură era și Uța, slujnica poftită de Lică. Ajuns acasă, Îi spune Anei că noaptea trecută tâlharii l-au călcat pe arendaș, l-au bătut și i-au luat banii, aur și argintărie, tot ce-au găsit și că el a fost lăsat să vină acasă pe chezășie, că pe drum a văzut o trăsură părăsită și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
văzut roade foarte frumoase în pomul din fundul grădinei, dar n-am putut gusta niciodată din ele; acum a dat în copt, dă-mi voie ca nopțile astea să păzesc însumi, și mă prinz că voi pune mâna pe acel tâlhar care ne jefuiește. Dragul meu, zise tată-său, atâția oameni voinici au păzit și n-au făcut nici o ispravă." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (b) " Și zicând aceste, se pleacă după obicei, își ia purcelul, iese și pornește
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
că și tu ai să te întorci rușinat ca și frații tăi cei mai mari. Pentru mine n-are să fie așa mare rușine, zise el; fiindcă nu numai că sunt mai mic, dară nici nu mă leg ca să prinz pe tâlhari, ci numai o cercare să fac." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (b) " Nu ți-am spus să nu te mai apropii de mașină când face cafea, că dacă te-aprinzi, moare mama? Vrei să moară mama?" (I. L. Caragiale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dat, Nici cântec nu mi-ai cântat. Acum, mândro, voi să-mi cânți, Inimioara să-mi descânți." Ca această cerință, Ana tresare. Ținutul unde se aflau era cel al copilăriei ei, iar când era mică ea fusese logodită cu un tâlhar turc, Arambașa; dar îl refuzase pe acesta, preferându-l pe Ghiță. Or, Arambașa era stăpân peste munte, împreună cu ceata lui. "D-oi începe a cânta, Arambașa ne-o afla, Și el, dac-o auzi, De prin codri c-o ieși
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sunt frecvente subiecte de balade roșii de sânge și sonore de ciocnirea oțelului. Regimul de teroare și opresiune sub care România a gemut mult timp a creat un tip particular, ciudat și totodată simpatic, haiducul. Acesta este un fel de tâlhar generos, luptător curajos, răzvrătit, independent, care se ridică, pe murgul său, împotriva boierilor și dușmanilor poporului. Dornic de libertate, el spune: Doar pământul nu-i al tău, Nici al tău nu-i, nici al meu, Ci-i tot al lui
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o iau, dar nu taie frânghiile. Atunci femeia reușește să fugă; se duce după fratele ei, care vine cu ajutoare. Turcii sunt măcelăriți și arși. Ca să scape de represalii, Badiu se înarmează cu buzduganul și se face haiduc. Ca un tâlhar corsican, el se refugiază în pădure. "Ca să-mi fac sfânta dreptate Cu cea ghioagă de pe spate, Să-mi aleg judecători Cei stejari nestrâmbători!". El devine acel tip mândru și îndrăzneț de aventurier care pradă orașele și drumurile, își ține dușmanii
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Furii laba ți-au rănit Când la dânșii ai sărit? Dacă-mi ești tu pricepută Și nu te-arăți prefăcută, Înainte să apuci Și la furi drept să mă duci". Dolca latră, apoi pornește, cu nasul în iarbă, pe urma tâlharilor și-i descoperă. Costea îl omoară pe Fulga, îi smulge inima și i-o aruncă Dolcăi s-o mânânce. Dar cățeaua înțeleaptă refuză spunând: "Inima de vânzător E venin otrăvitor!" Iată, cu siguranță, un câine știutor și superior multor oameni
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
populare, chivot de legământ ce unește vechimea și vremurile noi, în voi ține poporul săbiile eroilor săi, speranța gândurilor și floarea sentimentelor. Cântec popular, ai glas și aripi ca arhanghelul, iar uneori ai și armele lui! Focul mistuie cărțile scrise, tâlharii prăduiesc comorile, dar cântecul scapă neatins și trece de la un om la altul. Dacă sufletele ticăloșite nu mai știu a-l hrăni cu tristețe și speranță, el fuge în munți, se agață de ruine, iar de acolo vorbește despre trecut
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din categoria intitulată azi a „știrilor de la ora 5“ și în periodicele vechi. Diferă, firește, ponderea lor și meșteșugul cu care știriștii reconstituiau detaliile. „O crudă întâmplare“, „Omor înfiorător“, „Spaimă cumplită“, „Nelegiuiri“, „Omor întriit“, „Omul mort ce nu a viețuit“, „Tâlhar cinstit“, „Tânguirea hoților“, „Ucidere întreită“, „Vrednica de mirare viețuire a unui ungur“, „Nou metod de sinucidere“, „Trii fete împotriva unui lup“, „Cum se prind tâlharii pe drumul de fier“, „Un mort bătut de viu“, „Cruzia unui hoț“, „Un copil mâncat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
crudă întâmplare“, „Omor înfiorător“, „Spaimă cumplită“, „Nelegiuiri“, „Omor întriit“, „Omul mort ce nu a viețuit“, „Tâlhar cinstit“, „Tânguirea hoților“, „Ucidere întreită“, „Vrednica de mirare viețuire a unui ungur“, „Nou metod de sinucidere“, „Trii fete împotriva unui lup“, „Cum se prind tâlharii pe drumul de fier“, „Un mort bătut de viu“, „Cruzia unui hoț“, „Un copil mâncat de guzgani“. Am înșirat o parte din titlurile întâlnite în „Albina românească“ (potrivit indicelui bibliografic realizat de Biblioteca Universitară din Iași) care - am putea spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
și pitorescul, dar mulți criticîndu-i vulgaritatea, neglijențele stilistice, oralitatea subversivă sau originile asiatice, în special cele țigănești. Primul glosar de "jergon" a fost întocmit în Franța în 1554, pentru ca justiția să înțeleagă ce spun inculpații. Ceva mai tîrziu, celebrul Vidoq tîlhar angajat de poliție a alcătuit un dicționar de argou pe la sfîrșitul domniei lui Napoleon, ce conține 800 de vocabule, care continuă să fie consultat și azi. În România, înregistrarea sa a început tîrziu, pe la jumătatea secolului trecut. N.T. Orășanu, în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cu posibilitatea eliberării pe cauțiune. În închisori nu ar trebui să se mai găsească din 2007 nici un arestat preventiv. Repartiția deținuților după infracțiuni Statisticile penale continentale prezintă România ca țara cu cei mai mulți hoți aflați după gratii (43% hoți și 17% tîlhari), așa cum Franța apare ca țara cu cei mai mulți violatori condamnați (23%). Există o predilecție a românilor spre furt și a francezilor spre viol sau există sisteme juridice ce sancționează mai sever aceste fapte? În ultimii ani, în presă au fost prezentate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]