6,881 matches
-
repede, precum efemeridele. Iată! Au dispărut pick-up-urile, au murit discurile. Au dispărut magnetofoanele, au murit benzile. Au dispărut casetofoanele, au murit casetele. Și zeci de milioane de oameni au rămas în casă cu miliarde de cadavre ... Toate pline cu muzică tăcută, toate se uită triste la tine, plângând cu un ochi (discurile) sau cu doi (casetele): “Pe noi nu ne mai ascultă nimeni?” Cam la fel s-a întâmplat cu casetele video. N-am avut niciodată un player, împrumutam câte o
DORINŢE AMÂNATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352189_a_353518]
-
doamnă! Să își asigure liniștea familiei cu cine vrea, dar nu cu mine”, se înverșună Eugen cu teamă să nu scape cumva vreun cuvânt despre această nedorită întâmplare. Conversația s-a prelungit câteva zeci de minute, timp în care Iustin, tăcut, își făcea de lucru desenând cercuri imaginare pe stofa ce acoperea fotoliul. Pentru că era deja ora unu din noapte, Eugen și mama sa au mulțumit pentru primire și acordul de căsătorie, și-au luat rămas bun călduros și s-au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
Șerbănescu, Ottawa, Canada Ar fi putut consideră această după-amiază ca fiind un moment al zilei fără prea multă importanță, o iluzie cinematografică coborâta în realitatea unui apus de soare încetinit de propriul ritm de viață, într-o normalitate, cel putin tăcută, a pașilor pe asfalt. Cel mai adesea, nimic din geometria zilnică a fractalilor convertiți în unități de timp nu putea conduce la idea apariției unui eveniment concret, diferit de ceea ce obișnuia să iși reprezinte în fiecare vară, prin lungile călătorii
FRACTALI IN TIMP de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352227_a_353556]
-
omul Îl suie pe Golgote interzise Iluzii rătăcite prin narcise. Hai să fugim în taina din cămară Să ne iubim cu-n dor de primăvară Afară însă ninge-n pipirig Și steaua s-a încolăcit de frig. Pe pleoapa ta, tăcută, umbra pală Dansează înghețată clipa goală Himerică de gesturi alinare Ne troienește-aceeași întrebare.
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
din generația destinată nu doar temniței, dar și sinistrei reeducări de la Pitești, puse pe cale și dirijate de tot ceea ce comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
în: Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Și plânge înc-o toamnă din ceruri de demult, Un dor în picuri stranii din tainice-amintiri, Pe ulița din gând, doar pașii ți-i ascult, Pierduți din nou în dansul tăcutelor doiniri... Genunchiul -floare-lotus se-nfiora-n sărut Atins de gura ta în agonii astrale... În toamna asta, doar un gând să fi avut Să nu îl prindă ploaia cu degetele goale... Și mâna se-ofilește, ce tristă ipostază, Sub geamătul
ŞI PLÂNGE ÎNC-O TOAMNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356425_a_357754]
-
dintre ele, În care, loc, au prea puține rele, E lumea celor care nu cuvântă. Și negreșit, sămânța vieții, apa, Furând câte ceva din amândouă, Cu picături de ploaie și cu rouă, O altă lume, marea, o adapă. Pe fundul ei, tăcute ca o stâncă, E lumea picăturilor modeste, Mai fără de păcat și mai celeste, Stau cufundate-n liniștea adâncă. Urcând ușor, o simți într-o trezire Și agitată cum lovește malul, Iar peste toate stăpânește valul Precum un călăreț, peste oștire
EI NU-S DIN PICĂTURILE DE PLOAIE ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356475_a_357804]
-
în mintea mea erai la fel o fată cu un auriu mister aproape ai ajuns la mine zâmbetul tău acum mă mângăie și te strâng în brațele-mi flămânde peste tot trupul tău ele dansează șiruiesc mișcări grăbite un sărut tăcut îți așez pe buze ochii noștri mărturisesc trăiri profunde nu ne mai luăm privirile îmbrăcate în emoții aurite un dans ușor se înfiripă trupurile noastre se arcuiesc unite între sărutări și șoapte mult dorite s-au încălzit și norii albi
IUBIREA CURCUBEU de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355757_a_357086]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > LEBĂDĂ NEAGRĂ Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului lebădă neagră plutește prin noapte tirind un șir de stele după ea grațioasa și tăcută, îmbiata de-o șoaptă să-și schimbe tăcerea pe-o stea grațioasa și demnă plutește mereu peste valurile mărunțite de vint lebădă neagră este ca o fecioara desenată pe ceruri într-un singur cuvînt dar se duc norii peste oceane
LEBADA NEAGRA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355806_a_357135]
-
ACROSTIH Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 1. Pe stradă de apar, vezi bine, O lume-ntreagă mă salută! Lucrez în public și cu mine In trafic, nimeni nu se-ncurcă... Tăcut, iau acte la control, In portbagaj mă uit un pic Si, fără nici-un protocol, Te termin de nu-mi dai nimic! 2. Când vârful piramidei l-ai țintit Ai mers abil și, pas cu pas, Rivalii-n taină i-ai
ACROSTIH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355912_a_357241]
-
de azi mereu trăim... Ce-a fost întotdeauna mâine pentru ieri... Și-n fiecare clipă câte un pic murim... Căci timpu-i cel ce zboară, grăbit, spre nicăieri... Se scurge vremea-ntruna și nu avem răgaz... Dușmanul cel hain, năvalnic, dar tăcut, Pe trup ne lasă semne, chiar și pe obraz Și nu te poți lupta cu timpul nevăzut... Pe-a timpului aripă noi facem iar naveta... Între un ieri și-un mâine de-a pururi efemer... Uitând, de multe ori, cutreierând
AZI de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/355939_a_357268]
-
pierdute, într-o absurdă veșnicie. gol și o umbră de corb rătăcind printre mormintele fără cruci. trupuri pietrificate împlinesc hărțile rădăcinilor uitate de copaci undeva, între somnul adânc al legendelor și veghea oblicelor gânduri. nu e aer. gheața acoperă tălpile tăcutelor iluzii de viață. frunzele dor și râd gurile ascunzându-și formele... contururi imprecis aruncate între nimic și prea înalt, pentru a fi atins într-un simplu hohot, de clownul timp. se descoperă o urmă de zbor în spirala fără noimă
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
Pierduți în patima iubirii, striviți de-al brațelor cuprins, Rătăcitori spre altă lume, despovărați de gânduri, goi Ascunși în timpul care trece și care încă nu ne-a nins, Din ceruri lacrima divină să se prelingă peste noi... Cu grija dorului tăcut să nu lăsăm nicicând să piară Iubirea care arde acum... ascunsă-n focul nevăzut. Tristețea strânsă-n locul ei dacă-ar începe să ne doară, Să ne întoarcem în iubire și iar s-o luăm de la-nceput. Referință Bibliografică: Rătăcitoarele
RĂTĂCITOARELE IUBIRI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356004_a_357333]
-
și norii. Un singur timp cât universul Proclamă o necunoscută definitivă... Spațiul nostru nu cunoaște viersul Și nici muzica celestă relativă. Lumina din Acrostih Aurul zilei îi acoperă fruntea înstelată de gânduri Răvășită de durerea altora în pagini peste veșnicie, Tăcute cariatide așezate în fraze și rânduri Unite sub flamura ideilor în Olimp Rugă sunt și poartă pe umeri veșnicul timp. Stele s-au aprins în firidele lor Iluminând verbele pe dinăuntru ce le porți cu tine. Lucrurile se reîntorc la
ZIUA A ŞAPTEA DUPĂ ARTUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355998_a_357327]
-
Stele s-au aprins în firidele lor Iluminând verbele pe dinăuntru ce le porți cu tine. Lucrurile se reîntorc la veșnicul călător, Venind cu destinul scris în Sine Eveniment socratic de memoria ta consemnat Să rămână prin noi mai departe. Tăcut și înțelept te-ai înălțat precum un sfânt Rămânând, acolo Sus, în Marea Carte Iubire pentru neam și Lumină în Cuvânt. Înainte de sfârșitul frazei Brazda țării în care clocote sângele străbunilor Ți-a deschis Calea Spre Lumina întoarceri în Sine
ZIUA A ŞAPTEA DUPĂ ARTUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355998_a_357327]
-
dar capabil de a păstra legătura cu fondul arhaic, ancestral. Aspirația sa spre absolut, reflexivitatea, condiția de exilat sunt admirabil exprimate în aceeași „Așteptare”: „Pe pe peronul veșnic pustiu/ Sub ceasul/ Cu arătătoarele rupte/ Mă aștept pe mine/ Singur și tăcut/ Privind la crizantema/ De plastic, ofilită/ Ce mi-o voi dărui/ Spunându-mi:/ - Bun venit!/ - Sau Adio!” Să urmăm îndemnul lui Ioan Alexandru - „Ascultați-l pe Petru Lascău, poet-păstor ridicat pe crucea limbii române la acest sfârșit de mileniu” - și
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
urmărim o viziune a poetului referitoare la ceea ce înseamnă starea de fapt existențială a egoului, care se cere eliberat de umbrele întunericului. Entitatea-om nu are puterea detașării de real însă poetul-om desăvârșește întunericul prin fascicul vizionar și urmărește tăcut, încă din viața celor neîntâmplate, cursul timpului viitor. Inițiat prin suferință și plămădit să fie cel care să vadă vibrând scânteile de vis, Bacovia lasă ca testament al nevolniciei omenești poeziile sale întocmai marelui prevestitor Ioan. Catrenul, din una dintre
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
ale inimii. Bacovia nu a creat pe Pământ, el se înălța în noapte în camera-i tăinuită a Universului, privea și cuvântul învia murind pentru că așa vedea el lumea prin durerea lui fizică auzind: Chemări de dispariție mă sorb, / Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, / Tăind orizontul, diametral (Amurg de iarnă). Corbul sugerează levitația sufletului însă și semnul inițierii, este pasărea morții dar și a fidelității față de omul superior, care are puterea să-l îngenuncheze și să îl facă să-i destăinuie din
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
să ia cina cu tine, Deși cetatea-ntreagă-i pierdută sub ruine! - Așteaptă-mă deseară, dar încuiată-i poarta, Iar scările-s ascunse și nici nu-i cina gata; Eu sunt un lan de gânduri pe-un colț de stea tăcută Și-ți bat mereu la ușă cu sete absolută. - Te vreau ființă, șoaptă, îmbrățișare vie, Nu stea de foc pierdută în zbor spre veșnicie, Nici chip de nemurire pe-o operă de artă Ci rouă de fântână cu rădăcini de
CÂT DE STRĂINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354847_a_356176]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RONDELUL CRUCII DE PIATRĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului La crucea de pe deal privesc tăcută, La piatra ce-a zidit lacrima grea Rostogolită pe obraz, durută, Din ochi, atunci când sufletul cerea. Cu gândul și privirea abătută La timpul ce-și înghite trecerea, La crucea de pe deal privesc tăcută, La piatra ce-a zidit lacrima grea
RONDELUL CRUCII DE PIATRĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354943_a_356272]
-
Articolele Autorului La crucea de pe deal privesc tăcută, La piatra ce-a zidit lacrima grea Rostogolită pe obraz, durută, Din ochi, atunci când sufletul cerea. Cu gândul și privirea abătută La timpul ce-și înghite trecerea, La crucea de pe deal privesc tăcută, La piatra ce-a zidit lacrima grea. Piatra din deal, ce pare surdo-mută, Piatra de somn ascultă plângerea, Cu Dumnezeu pe piatră,-alăturea Îmi bucur suflet de liniște-așternută. La crucea de pe deal privesc tăcută... Referință Bibliografică: Rondelul crucii de piatră
RONDELUL CRUCII DE PIATRĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354943_a_356272]
-
trecerea, La crucea de pe deal privesc tăcută, La piatra ce-a zidit lacrima grea. Piatra din deal, ce pare surdo-mută, Piatra de somn ascultă plângerea, Cu Dumnezeu pe piatră,-alăturea Îmi bucur suflet de liniște-așternută. La crucea de pe deal privesc tăcută... Referință Bibliografică: Rondelul crucii de piatră / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2122, Anul VI, 22 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
RONDELUL CRUCII DE PIATRĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354943_a_356272]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 593 din 15 august 2012 Toate Articolele Autorului Neliniști se adună în adâncuri Încolăcindu-se ca șerpii-n asfințit, În molecule-albastre se nasc trucuri Ce întrerup rotundul liniștit... Insinuându-se cu tainică ardoare Printre tăcutele suspine de sirene, Blesteme răvășesc devastatoare Tărâmul basmului ascuns în gene... Și un coșmar de negru și ecouri Reverberând în valuri de furie Se sparge-n mii de clipe și tangouri Ce-au eșuat în prag de agonie... E-o
FURIA MĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355012_a_356341]
-
altădată. Eu știu ca-n felul tău și tu regreți la fel de tare Ca nu mai ești să mă auzi când spun azi :"te iert tata"... Noi multe lucruri nu ne-am spus în clipele trecute În care pe același drum tăcuți am ezitat, Din neputința de a fi, născând cuvinte mute, să ne privim în ochi spunând, un simplu :"Te-am iertat" Ana-Maria Moraru Referință Bibliografica: Tata / Ana Maria Moraru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2160, Anul VI, 29 noiembrie
TATA de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354995_a_356324]
-
fundalul furtunii,/ iar țipătul lor se cufundă în vuietul vântului. (NIMENI NU VEDE). Starea de abandonare a firescului este asimilată normalității în universul nostru desacralizat. Viorela Codreanu Tiron își asumă nobila misiune de a revalorifica valori uitate: Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,/ rămase nespuse,/ pe care le-am cules/ și le-am spălat cu rouă-de-soare. (CUVINTE). Ele au valoare de ofrandă pe altarul sublimului, într-un spațiu unde nimicul își face tot mai simțită prezența. Însă, unul dintre fundamentele lumii este cel
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]