30,883 matches
-
fier încins pe nicovală, aruncând mai multe scântei decât sunt stele pe cer. În urmă a ieșit un soi de bute de oțel cu roți și horn, iar deasupra Ștefan puse un steag, numit de el Steagul moșiei. Dogarii au tăiat pădurea de frasini și au cioplit traverse, care au fost bătute în pământ și legate între ele cu șine de oțel, întocmai cum le-a cerut Ștefan. Ce a ieșit a fost o cale ferată, dar cum ea pe atunci
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
Mihail Sebastian. Pe strada Regală din oraș erau zeci de salcâmi care dădeau umbră și parfum, iar tinerilor visuri de iubire. După instaurarea guvernului Groza, cel dintâi lucru pe care l-au făcut noii stăpâni ai orașului a fost să taie salcâmii. Iar strada Regală a rămas goală și urîtă. Au mai făcut ei și alte isprăvi după cum aflăm din cartea lui Toader Buculei. Au dărâmat Biserica Sfântul Spiridon aflată în vecinătatea Liceului Teoretic de Fete, la care învățam. Această biserică
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
într-o viață anterioară, când rolurile erau inversate: ea era nobilă, iar el, sclavul ei. A bătut-o, maltratat-o și schingiuit-o. Nu întâmplător ea s-a născut cu un singur rinichi... Dacă într-o viață anterioară ești bătut, tăiat sau ți se scoate un organ, corpul fizic duce cu el această memorie într-o existență viitoare”, a explicat Carmen Harra, pentru Ring. Alexandra Stan a dezmințit zvonurile potrivit cărora ar fi pe moarte din cauza unui accident rutier. Ea a
Carmen Harra: ”Marcel Prodan a omorât-o pe Alexandra Stan” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72139_a_73464]
-
pe oceane, "piei tăbăcite de animale mici și sălbatice" (p. 61), dar care au rostul de-a distrage atenția, de-a da un viitor scurt și năpădit de planuri unor suflete care-și cerșesc de la trupuri fiecare oră, de-a tăia o lucarnă în peretele vizuinii. Rezistența măruntă ("ești un erou în felul d-tale" - p. 75), demnitatea șifonată a unei ființe hiperexpuse ("eram pe ciment, dîrdîiam de frig și nu știam ce să fac" - p.145) o să treacă, oricum, nebăgate
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
are, fără îndoială, originea în faptul obiectiv că n-aveam nici o șansă de a ieși triumfători din confruntare. Armatele popoarelor războinice ne-au făcut, fără să-și propună, o serioasă introducere în arta flexibilizării extreme. "Capul plecat sabia nu-l taie" e unul din acele odioase proverbe pe care, la anumite intervale, îl scoatem din sertare și-l fluturăm în fața istoriei. Nu sunt un adept al inflexibilității, dar prea ne-am încovoiat și prea ne-am orientat după cum bătea vântul. Nici măcar
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
Andrei Moisoiu (Google) Fiica lui Michael Jackson, Paris, în vârstă de 15 ani, a încercat să se sinucidă. Un apel de urgență a fost înregistrat ora 1.27 în noaptea de marți spre miercuri, anunțând că Paris și-a tăiat venele, scrie TMZ.com. Fiica lui Michael Jackson a fost transportată de urgență la cel mai apropiat spital. Stare de sănătate a lui Paris este stabilă. Bunica adolescentei de 15 ani, Katherine Jackson, a confirmat prin intermediul avocatului familiei că este
Fiica lui Michael Jackson, Paris, a încercat să se sinucidă by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72208_a_73533]
-
vechilor noastre mînăstiri, apare o fîșie a teritoriului damnării umplută de obiecte derizorii și de mici vietăți ce semnalizează stihia supremă a morții: "dintr-o dată o accelerare a omenescului / țărmul deschide gura larg și trimite o limbă de pămînt / ce taie orașul acvatic în două / secționînd apa ca pe un ochi infinit / spintecînd și pescarul cu tot cu barca sa / din trupul lui se împrăștie frînghii și colaci de viermi aurii / ce îl leagă de țărm cu otgoane // pe cel liber // caracatițe și
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
în care trăim, ci ținutul imaginar al Marianei Codruț, o insulă încă nescufundată a cuvintelor vitalizante: "sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
în care trăim, ci ținutul imaginar al Marianei Codruț, o insulă încă nescufundată a cuvintelor vitalizante: "sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
nu, nimeni nu scapă în viață se desprind din matca firească și nepatologică a opticii autoreferențiale. Toți suferim de ele. Cu timpul însă, din evantaiul de amenințări ce pîndesc în spatele pomilor și în așternuturile iubitelor, unele devin predilecte. Nu pisica tăindu-mi calea e semn de pericol iminent, ci ploaia. Nu soarele e semn de zi nefastă, ci grindina. Nu trecerea pragului cu piciorul stîng e act prevestitor de rele, ci roua căzută azi-noapte. Nu bufnița care mă privește din zațul
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
pe altul că nu mai apărea cadavrul saharienei. S-au apropiat atât de mult, că aproape le simțea răsuflarea grea pe față. Glasurile le erau acoperite de vocea lui Le Monsieur, afurisindu-i pe toți și amenințându-i că le taie beregata. Aza se temea să n-o trădeze inima. Încerca să respire adânc, dar cât se poate de încet. Uneori firele de praf se lipeau de țesătura melfei care-i acoperea fața. Știa că nu putea îndura multă vreme starea
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
regizoral e barochist, potopit de vizual, de mijloace auxiliare ce doar par a veni în ajutorul actorului, căci în realitate sunt ca un cuțit cu două tăișuri, cum l-ai întoarce, dacă nu te integrezi mecanismului hausvaterian, riști să te "tai". În fine, într-un spectacol văzut recent, alt regizor serios, Bocsardi Laszlo, citește Don Juan de Moliere într-un registru (n-am încotro și-i zic așa) contemporan, dar nu și actualizant, fiindcă nu se arată preocupat de posibile analogii
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
de jurnalist, legate de piariști" (subiectiv.ro); "atitudinea și comportamentul unui piarist influențează imaginea unui brand" (wordpress.com); "de la începutul anului am angajat patru tineri piariști" (wall-street.ro). Există și forma feminină piaristă: "dezbaterea dintre cei doi a fost abrupt tăiată de la rădăcină de o piaristă de la Comisia Europeană" (Cotidianul, 17.11.2005); "au lipsit și și-au trimis în schimb piaristele să ridice premiul în locul dumnealor" (Cotidianul, 8.12.2005). Oricum, scrisul preferă varianta de transcriere PR-ist; "PR-iștii
Meserii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8788_a_10113]
-
bulgar a lui G. Stere, filogerman directorul și ideologul "Vieții Românești". Sunt de notat și întâmplările din spital, una de o admirabilă poezie, dialogul de la distanță cu o tânără fată care, locuind într-o clădire vecină, compunea cuvinte cu litere tăiate din carton, pe care însă românul nu ajungea să le descifreze. într-o seară, ea apăru goală în cadrul ferestrei, la lumina de o secundă a unui fulger. Prizonierul înțelegea, firește, gestul de puritate, cu o reală emoție. Pirin-Planina culminează cu
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
misterios, crepuscular. Regizorul a încredințat povestea unui narator care o spune minunat, pe un ton borgesian al ficțiunilor care nasc alte ficțiuni. Într-o curte cu iarbă înaltă îl găsim pe Jesse James cu doi șerpi în mînă, cărora le taie capetele pentru a-i găti, la fel, îl vedem călăreț singuratic pe un drum ca o cărare pe spinarea calvițioasă a unui deal, o umbră, nimic mai mult. Adeseori un halou cețos învăluie imaginea unui pistolar nevrotic, impredictibil, curtenitor înainte de
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
ce trebuie căutată la nivelul versului sau, cel mult, al strofei și nu la nivelul poemului ori al volumului. Stau anii tunși în mine , precum recruții -n tren" (Adorm pe câmp), " Ziua alunecă pe lama cuțitului,/ și nu se mai taie" (Jurnal de bord), " Trec berzele ca o leucemie a stelelor" (Scrisoare mamei), "Sub morminte, Doamne iartă/ numai artă pentru artă..." (Sub morminte), "Oh, bietul adevăr bolnav de gâlci/ se culcă-n grâu și se trezește-n bâlci" (Hau bau) - asemenea
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
agresivitatea tonului și a imaginilor, poezia lui Mircea Dinescu a putut să fie resimțită ca subversivă la adresa regimului totalitar. Dacă, inițial, această subversivitate avea aerul unei apărări a drepturilor poetului în fața încercărilor oficiale de aservire: "... forțați un trandafir să aere, tăiați-i unghiile lungi / și-mbălsămați privighetoarea căci vai, privighetoarea cântă" (La clasa-ntâi), mai târziu, ea vizează dictatura comunistă în genere: "...când văd nebuni mânând popoare spre paradis cu hăis și cea" (Hotel), iar în final îl atacă pe dictator
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
exersate întâi în publicistică, formulări memorabile amintind de foiletoanele lui Alexandru Dobrescu sau de o parte din gazetăria sprintenă a lui Marin Sorescu. Demne de a fi reținute - ca pasaje seminarative sau ca badinerii inteligente - și mai rar ca sintagme tăiate cu finețe geometrică, numeroase dintre glosele descriptive ale lui Crețu fac cu ochiul cititorului. Și nu neapărat în chip inocent. Întrevăd, însă, în această înclinație - unii ar numi-o nativă - o formă de eseistică reprimată. Mai puțin evidentă în cărțile
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
am ceva de spus". Am amânat o bună vreme lectura poveștilor lui. Minunile din viața unui editor pot fi numărate pe degetele de la o mână. Am să continui să nu înțeleg cum poate cineva, fără să fi scris vreodată, să taie, la o vârstă crepusculară, stofa povestirii cu atâta siguranță. Cel mai greu lucru, scriind, este să știi ce reții și ce lași de o parte. Iar vărul Adrian, tăind stofa literară, avea mână sigură. Și avea și alte calități. Deși
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
nu înțeleg cum poate cineva, fără să fi scris vreodată, să taie, la o vârstă crepusculară, stofa povestirii cu atâta siguranță. Cel mai greu lucru, scriind, este să știi ce reții și ce lași de o parte. Iar vărul Adrian, tăind stofa literară, avea mână sigură. Și avea și alte calități. Deși tema era dramatică și era vorba chiar despre el, evitase orice urmă de patetism. Propozițiile erau scurte, sacadate, economice, ca un scenariu de film. Și efectul lor dramatic era
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
aceasta o vei copia cibernetic prin-tr-o metodă corespunzătoare. Vei obține astfel un duh digitalic cu care vei putea face ce vrei. Îi vei putea introduce memoria a o sută de creiere și îi vei putea schimba parametrii psihologici după cum te taie capul. Pînă în ziua cînd un astfel de cyborg digitalic va hotărî că nu mai are nevoie de oameni de la care să primească comenzi. Și atunci rolurile se vor inversa. Adepții unor astfel de proiecte, ca de pildă Hans Moravec
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
un om degenerat (Ted Kaczynski este de o cinste verificată, nu are vicii și nu se dedă furturilor sau tîlhăriilor), ci ca o retragere din nevoia de a fugi de agresiunea tehnicii. Rece, calculat și fără ezitări, Ted Kaczynski își taie legăturile cu exteriorul. Un supraom în chipul unei schimnic meșterind cutii-capcană. Se pare că există un prag al inteligenței dincolo de care pactul cu diavolul este inevitabil. Kaczynski este "absolut" în înțelesul etimologic al cuvîntului, adică dezlegat de toate. Unitatea dintre
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
se termină fix în preziua concertului, un procedeu de efect urmat și de alți prozatori. În piesa Jocul de-a vacanța, personajul central imaginat de M. Sebastian, Corina, ține să asculte la Radio-Viena "Eine Kleine Nachtmusik". Radioul stricat anume ca să taie legătura cu lumea va fi reparat de cel care o iubește și muzica lui Mozart se va revărsa în scenă.
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
spus? - Nu mi-ai spus nimic și știi totul. Tu știi până și după câți pași rămâne omul singur... Pentru ce inelul nu reacționează la tine? Numai la tine? - Nu știu. Dar am două presupuneri. - Put the case! - mi-o taie Liza - presupune! - Odată în Africa ne-au dus într-un sat berber și acolo ne-a ghicit o vrăjitoare cu un șarpe viu în jurul gâtului. Când a ajuns la mine mi s-a uitat în palmă și-n urechi după
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
melancolică, pe care modernismul le va respinge în faza lui eroică spre-a le prelua, apoi, în felurite forme. Puneți, bunăoară, față-n față Balada morții (foarte cunoscută, și ea) cu Balada Popii din Rudeni: "Colo-n vale, unde drumul/ Taie luminișuri rare,/ Printre plopi se vede fumul/ Hanului din Vadul-Mare.// Calul, vesel, simte locul/ și s-abate scurt din cale, - / C-a-nvățat și dobitocul/ Patima sfinției-sale...// Iar hangița iese-n ușă,/ Bucuroasă de cîștig./ Ochii-i rîd spre căldărușă
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]