2,223 matches
-
viață. Stai jos și povestește-mi totul. Mașa e tare frumoasă în seara asta? — Poate Mașa să fie vreodată frumoasă, mă-ntreb eu, i-a răspuns Patașin, cu ochii scânteind. — Bătrâne grizzly, i-a spus Irina, ești un maestru al tactului. Iar tu, Irina, a zis el, ținând-o ușor de bărbie, ești prea înțeleaptă și prea serioasă ca să-ți fie bine. Mă uit în ochii tăi și văd cunoaștere. Mă uit la trupul tău și văd anticipare. Trebuie să-nveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Peter, Cheryl, și celor trei copii ai lor și unchiului Alf al lui Richard care vine cu mașina de la Matlock de fiecare dată de Boxing Day1 și care este pasionat de rugbi și se laudă că e plin de tact. Dacă Își amintește și În funcție de orele de Închidere ale magazinelor, Richard Îmi cumpără mie un cadou. — Deci, ce am luat pentru tata? va Întreba Rich În drum spre Yorkshire. Folosind conjugalul „noi“, care Înseamnă de fapt „tu“, adică eu. Cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mănânce din palmă numai prin simplul fapt că s-a Îndopat cu cantități industriale de pâine cu unt. Îmi amintesc cât de mare părea În casa noastră - mobila se transformase brusc În mobilier pentru păpuși - și cât de plin de tact a ocolit toate zonele interzise din trecutul familiei mele. Tata plecase deja, dar absența lui era aproape la fel de impunătoare cum Îi fusese și prezența.) Panicată de ideea Întâlnirii cu prietenul elegant al lui Kate, mama, care Întotdeauna se deranjează prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în calea ta; Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez, Ci vecinic te visez. {EminescuOpIV 27} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În sboru-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 28} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În sboru-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
misterure În gândul său. Mână dar coardele unele-ntr-altele, Mînă-le lin. Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele Regele Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele Când plâng de-amor, Să creadă lumile, să creadă stelele Că-i tactul lor. {EminescuOpIV 30} {EminescuOpIV 31} Cum sboară îngerii din stele-n stele, Barzii sbor, flutură printr-a lor bele; Din lungul horelor amestecate Barzii ridic-a lor glasuri bărbate. Arpele-n cântece par-că se sfarmă Când gem cu sufletul, când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bele; Din lungul horelor amestecate Barzii ridic-a lor glasuri bărbate. Arpele-n cântece par-că se sfarmă Când gem cu sufletul, când zic de-alarmă Musica sferelor: Seraphi adoară Inima lumilor ce-o încongioară, Dictând în cântece de fericire Stelelor tactul lor să le inspire. Și cum colorile ce se îmbină Naște a soarelui albă lumină, Astfel prin vocile răsunătoare Curge-astă mistică, dulce cîntare: Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu bucle ce-nvălue-n aur Tesaur! Idee, Pierdută-ntr-o palidă fee
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă Dar astăzi e viu Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci neguri de-argint, Palatul plutea în magie Aurie. Ca cerbul uimit ce prin creștet de stânci E-urmat de săgeat-arzătoare, Din căi năruite, din gârle adânci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prohod Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod - sfințire de-apă, Pe uliți lumea să nu-ncapă; Se scurg încet - tarra bumbum, Ostașii vin în marș acum, Naintea lor tambur-major, Voinic el calcă din picior Și tobe tare-n tact ei bat Și pașii sună apăsat; Lucesc și armele în șir, Frumos stindarde se deșir; Ei trec mereu tarra bumbum Și dup-un colț dispar acum... {EminescuOpIV 195} O fată trece c-un profil Rotund și dulce de copil, Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de parcă le vedea pentru prima dată. L-am așteptat să se apropie de noi, dar a rămas la zece metri distanță, fixîndu-mă cu o privire lipsită de expresie. — Miguel, șoferul familiei Hollinger, murmură Hennessy. Locuiește În apartamentul de sub piscină. Puțin tact ar fi de apreciat dacă vrei să-i pui vreo Întrebare. Deja i-a făcut poliția zile fripte. — A fost suspectat? — Dar cine n-a fost! Bietul flăcău, i s-a prăbușit lumea la propriu. Hennessy Își scoase pălăria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cinstea Maiestății Sale și nimeni nu-l observă pe incendiator deschizînd poarta livezii. Cabrera țopăi În jos pe scară și trecu pe lîngă noi spre intrarea În bucătărie. Scoase din buzunar un set de chei și descuie ușa. Am apreciat tactul dovedit prin folosirea termenului „incendiator“, deși bănuiam că turul avea drept scop să mă scape de credința În nevinovăția lui Frank. — Domnule inspector, Frank se Întreținea cu ceilalți invitați pe terasă. De ce să plece de la petrecere și să se-ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lăsă capul pe umerii lui. Cârciumarul mormăi ceva și o strânse în brațe. Lăutarii o întoarseră. Se auzeau cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o clipă tactul țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit... Atât i-a trebuit dogarului. Era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urechea nașului: Unde naiba o dormi? Unde-o fi, unde-o iubi? Unde-o fi, unde-o fi? Unde-o fi, unde-o-nnopta? Pe ce brațe s-o culca? Ce guriț-o săruta? Ce sfn alb o dezmierda? Țambalagiul bătea tactul cu ochii închiși, în somn. Instrumentul cânta singur: Tînc, tînc, tînc, tînc... Bărbia îi cădea pe piept și tresărea speriat, deodată, lovind mai repede în coarde. Apoi iar îl pirotea somnul... Numai degetele nu i se odihneau. Linei îi veni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stăpânul și-a așezat ibovnica pe genunchi și-a mai destupat o sticlă. Oacă juca geamparalele pe coate, își legase pantofii de șireturi și-i atîfnase de gât. Se răsucea numai în ciorapi, împrejurul mesei, clipind către Sandu, care bătea tactul din palme: - Așa! Așa! Afară se lumina de ziuă și numai în casa Didinei mai stăruia lumina lămpilor în toată mahalaua Cațaveiului. 117 Pungașii aveau o inimă cum au oamenii cărora viața le merge din plin... N-au plecat de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bună dreptate, deoarece, deși se află mereu În cercul elitar al maeștrilor eleganței, ei nu sunt validați ca dandy tocmai din cauza excentricității lor necontrolate. Dandy-ul e Îndrăzneț, dar curajul său - o spune Încă Barbey d’Aurevilly - e „plin de tact, oprit la timp, găsind Între originalitate și excentricitate faimosul punct de intersecție al lui Pascal”. Semnele prin care dandy-ul se distinge și neagă trebuie să fie discrete. Altfel, efectul scontat se pierde. Eleganța negatoare a dandy-ului devine obscenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
revistă câteva costume celebre, uitându-l o clipă pe Însuși fondatorul castei, George Brummell. Despre el și eleganța sa am mai avut prilejul să scriem. Să ni-l reamintim Însă pe contele d’Orsay, cu eleganța lui măsurată, plină de tact: haina bleu („nuanță Brummell”), cu mâneci bine marcate și nasturi de aur; sau superbul costum alb; sau, spre finalul vieții, negrul select. Dacă ar fi să Îl credem pe Nestor Roqueplan, am spune câteva cuvinte și despre „cobaii” lui d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și nu voi Înceta să o repet: independența e tot ce are un dandy mai specific. Ar trebui să existe o ,,legislație a dandysmului”1, dar, firește, ea nu poate fi făcută. Orice dandy e un Îndrăzneț, dar unul cu tact, care se oprește la timp și află, Între originalitate și excentricitate, faimosul punct de intersecție al lui Pascal. Iată de ce Brummell nu s-a putut adapta la constrângerile regulii militare, care Înseamnă și o uniformă. Din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din demnitatea personală. I se respectau până și capriciile. Nici Etherege, nici Cibber, nici Congreve, nici Vanburgh n-ar fi putut vârî un asemenea personaj În comediile lor; căci el nu era niciodată amenințat de ridicol. S-a eschivat prin tact, a bravat prin aplomb, dar mai ales s-a apărat cu ajutorul spiritului - scut și suliță deopotrivă - care preschimba apărarea În atac. Bărbații cei mai duri simt briza grației, dar Îi percep și forța, iar hegemonia lui Brummell asupra epocii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Aș vrea să-i mulțumesc Majestății Voastre pentru gândurile la care m-a Îndemnat. Nu mă mai gândesc la ceea ce v-am rugat”. Dar Domnișoara, indignată, exasperată, i-a vorbit regelui, Însă În cu totul alt sens și cu cât tact, cu cât gust și hotărâre! (a se vedea volumul VI, pagina 24). Regele nu i-a spus decât un lucru: „Nu mă opun nici voinței voastre, nici fericirii domnului de Lauzun, dar nu acționați decât după ce v-ați gândit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să o socotești demnă de a intra În sfera ta. Rezultă astfel cu claritate că pretinsele dezastre pentru care vreo biată gazdă s-ar putea plânge Împotriva dogmelor noastre absolute nu Își găsesc originea decât Într-o impardonabilă lipsă de tact. Oare stăpâna casei se poate vreodată plânge de lipsă de considerație și de atenție? Nu ar fi greșeala ei? Oare nu există, pentru oamenii cumsecade, anumite semne masonice cu ajutorul cărora să se poată recunoaște unii pe alții? Dacă nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Este deschisă și nu rănește În nici un fel amorul propriu al celuilalt. Îi acceptă pe oameni așa cum i-a lăsat Dumnezeu și le iartă celor care greșesc sau sunt ridicoli; prevenitor cu toate vârstele, nimic nu Îl irită deoarece are tactul de a prevedea totul. Îndatorează Înainte de a aduce consolări, este afectuoasă și veselă: iată de ce o vom iubi necondiționat. O vom socoti un etalon și Îi vom Închina un adevărat cult. Această persoană are grația divină și concomitentă. Charles Nodier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Mulțumesc, șopti ea. Chiar crezi? — Fără îndoială. Thierry era și el acum lângă Tabitha, de teamă ca incidentul să nu o fi făcut-o să-și piardă curajul. — Deci ești în formă pentru mâine? zise el, poate cu mai puțin tact decât ar fi fost de dorit. Sally se uită la mine și-și dădu ochii peste cap, cu un gest teatral. Dar Tabitha încă se afla sub vraja laudelor lui MM. —O, da! zise ea veselă. Dacă MM crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu toată puterea la un anumit moment, pentru ca în următorul să se relaxeze și să mai slăbească firul. Știind când se va îndoi undița și ce-ar putea-o face să se rupă. Era o muncă solicitantă, care necesita mult tact. Dar în același timp și cea mai revigorantă pe care o cunoscuse vreodată. Bonham îi citea expresia feței. — Cu siguranță că-ți lipsește. Nu ai fi om dacă nu ți-ar lipsi. Consilierea de cuplu e, cu siguranță, o muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În gând, salvator, numele Adam Adam. Celebrul și misteriosul istoric se născuse la S..., eram absolut sigur de asta, doar Îi studiasem cu destulă temeinicie biografia. Da, da, se pare că există pe lume un Dumnezeu și pentru lipsiții de tact și neinspirații ca mine! Îl cunoscusem pe Adam Adam În urmă cu câțiva ani, În chiar săptămâna premergătoare enigmaticei sale dispariții. De fapt, cunoscusem e un mod de a vorbi, schimbaserăm câteva fraze la telefon, atâta tot. I-am solicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu un zâmbet nătâng pe față, Hristofor, un valet cu nasul vânăt și o broboadă de lână pe cap, ținând În mână un uriaș coș de picnic burdușit cu merinde și sticle cu vin, pe care bunica mea lipsită de tact (care petrecea iarna la Batovo) socotise necesar să ni-l trimită, În caz că tratația Învățătorului s-ar fi dovedit insuficientă. Înainte ca gazda noastră să apuce să se simtă jignită, tata a expediat Înapoi coșnița cu merinde, Însoțită de un scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]