3,383 matches
-
spus că nu-l iubește și că nu mai vrea să trăiască cu el și că are de gînd să rămînă pe loc. Ei, Își făcuse ea planuri, ce mai, avea de gînd să divorțeze și să se mărite cu taică-tu, iar el era de acord, Închipuie-ți, parcă-și pierduse mințile, și-i făcea o groază de cadouri și-i dădea bani, iar amărîta aia bătrînă muncea pentru ei de se zdrobea și plîngea și-o ruga să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
numai atît. O dată a venit și i-a zis lui Dan că-i chinez“ - sigur că-l ții minte pe Dan, negrul ăla gălbejit, cu fața plină de semne de vărsat, și-n aburii beției Îi intrase-n cap lui taică-tu că Dan e chinez. „Da, da“ - zicea Ambrose - „i-a spus lui Dan că-i chinez și că-i trimis de unul sau altul să-l omoare, și tot felul de treburi de-astea. «Fir-ai al dracului!» - zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zice. „Dacă vii acum, În cincisprezece ani ajungi bogat“ - zice, și-l tot Îndemna să vină. „Vinde totul imediat“ - zice - „vinde tot ce ai și vino imediat.“ „Ei, va să zică arde de nerăbdare să te duci acolo, nu?“ - zic. „Da“ - zice taică-tu - „acolo-i o altă țară și-am să mă duc, pe cinstea mea!“ Și-apoi, parcă cuprins de neliniște: „Ce vrei să spui?“. Nu i-am zis nimic: m-am uitat doar la el și n-am zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Clarissy, cu John Burgin, Înțelegi, John Burgin ăsta de care-ți povestesc, dragul mamei, care era văr cu tine mai de departe, din partea maică-mii; din familia celor pe care i-a ucis Ed Mears, cum Îi spuneam și lui taică-tu În ziua cînd mi-a povestit ce i-a zis Mel Porter, i-am spus: „N-au decît să-i spînzure! Au ucis cu bună știință“ - am zis - „un om bun și cinstit care-avea familie și copii, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
decît să zică“ - a spus Amanda. „Ce dacă zic? Spune-le tuturor că-i fundul tău și faci ce poftești!“ Chiar așa i-a spus și sigur c-au vorbit toți după aia. Țin minte cînd i-am povestit lui taică-tu. A zis: „Doamne! Doar nu crezi că i-a a zis chiar așa!“ Dar așa povesteau toți. Ei, și i-am spus: „Nu pleci nicăieri“. Eram foarte hotărîtă și, cînd și-a dat seama că vorbesc serios, a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încă cinci ani, și Ben... tocmai Ben! Nici nu-mi trecea prin minte, nici nu visam măcar că el o să fie, că nici un an n-o să treacă și-o să fie mort și Îngropat! Și cînd te gîndești cum s-a purtat taică-tu... știi cum era, ros de cancerul ăla groaznic... Doamne, cum de-o fi reușit?! Măcinat de putregaiul care-și Întindea rădăcinile În tot trupul prin sîngele lui. Wade Eliot mi-a spus: „Nu pricep cum de rezistă“ -zice. „CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai demult, bețivanul ăla nenorocit, Gus Tolly din Seneca, din Carolina de Sud, care mai trecea pe la noi, avea camera chiar lîngă cea a tatălui tău, și aștepta și el să se interneze la Hopkins, avea aceeași meteahnă ca și taică-tu și stăteau amîndoi și trăgeau la măsea cît puteau - „stricatul ăla de Gus Tolly i-o aduce.“ „Ei, fir-ar al dracului, să vezi dacă nu-i sucesc gîtul“ - zice Luke și pornește spre ușă. „Nu, nu te băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i purtați voi de grijă, eu, unul, am terminat.“ Sigur că bietul copil era necăjit: atîta-și dorise să vină, strînsese bani de drum și-și făcuse un costum nou și frumos Înainte să plece de-acasă, și-acum se-apucă taică-su să facă asta și să ne strice tuturor bucuria. Ne gîndiserăm că o să-l ducem la spital, Înțelegi, și pe urmă o să ne rămînă timp să ne plimbăm singuri și să vedem ce era de văzut, dar, Doamne, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
puterile. „Asta trebuie să fie“ - am zis. „Da, da, asta e, chiar asta e“ - a zis Luke. Așa că am intrat toți și unul din chinezi l-a Întrebat: „Ce doriți?“. „Ei, pe dracu’, vreau să-mi dai cămașa“ - a zis taică-tu. „Bun“ - zice chinezul - „’tanța, ’tanța“ - și o tot ținea Întruna „’tanța, ’tanța.“ Sigur că domnul Grant, cum era băut, nu pricepea ce zice. S-a enervat, Îți dai seama, și-a zis: „Tanța, pe dracu! Nu vreau nici o tanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
destul timp. „Nu“ - zice - „’tanța, ’tanța“ și-apoi a Început să bombăne către celălalt individ și-au Început amîndoi să țipe și să urle În limba lor ciudată și Îngrozitoare. „Ei, lasă că lămuresc eu lucrurile, pe cinstea mea“ - zice taică-tu. „Nici nu-mi trecea prin minte c-o să pățesc așa ceva“ - zice. „Stai liniștit, domnule Grant“ - am zis - „lasă că descurc eu lucrurile. Dacă sînt aici cămășile, le iau eu.“ Cei doi chinezi se tot certau și cred că unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa ceva nu putea să facă, și iar a Început să bolborosească, cred că Încerca să ne spună că nu știe unde sînt și că nu ni le poate da pînă nu-i aducem chitanța. Ei, și-atunci a-nceput buclucul: taică-tu l-a apucat de gît și-a strigat: „Te omor, fir-ai al dracului“ și s-a Întins peste tejghea și i-a tras una, Înțelegi, și-a strigat - „bestii ce sînteți, m-ați sărăcit și m-ați distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Doamne, cum se mai uitau la noi cu ochii plini de dușmănie. Dacă nu era acolo polițistul să ne apere, mi-ar fi fost tare frică, zău așa, că nu știi de ce sînt În stare oamenii ăștia, mai ales cu taică-tu, care urla și țipa la ei așa. Țin minte că i-am spus lui Luke mai tîrziu, după ce l-am dus și l-am băgat În spital: „Drept să-ți spun“ - i-am zis - „tare m-am bucurat cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lumină, În sfîrșit.“ Atunci am priceput, firește, mi-am dat seama, cum de-a ajuns ticălosul ăla să pună stăpînire pe el, cum l-a făcut să-i semneze polița și multe altele: Îl Îmbăta, vezi bine, și pe urmă taică-tu făcea tot ce-i cerea. „Așa“ - am zis, și-n ziua aia a venit acasă și mi-a povestit că Mel Porter a trecut pe la el și era necăjit din pricina celor care aveau să fie spînzurați. „N-au decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
N-au decît să-i spînzure... și bine mi-ar părea dacă l-ar spînzura și pe ticălosul de frate-său o dată cu ei.“ „Vai, să nu spui asta“ - a zis - „nu vreau să aud așa ceva.“ Eram grozav de mînioasă pe taică-tu. „Tare-mi pare rău de Mel“ - zice. „A trecut prin clipe grele și-acum e necăjit și amărît că știe că or să-i spînzure pe toți.“ „Da’ de unde“ - am zis. „Dacă tu crezi asta Înseamnă că ești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
i-au luat cheile și i-au descuiat și pe ceilalți trei, și-au șters-o toți deodată. Firește, ceilalți trei n-aveau nici o legătură cu Ed și Lawrence, erau niște criminali de rînd, niște maimuțoi nenorociți, cum le spunea taică-tu, Închiși acolo, care așteptau să fie spînzurați, și se zice că Ed i-a spus lui Lawrence: „Hai să le dăm drumul și lor, dacă tot ne-am apucat de treabă“. Povestea lui John Rand a fost cam ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe față era probabil nerasă de șase săptămîni... ce mai, arăta ca și cum nu se mai bărbierise și nu se tunsese de cînd intrase-n pușcărie, toată Înfățișarea lui ar fi băgat În sperieți și-un urs. Cum Îi spuneam lui taică-tu mai tîrziu, ceilalți se gîndiseră la tot ce i-ar fi putut fi de folos ca să scape din Închisoare, dar nu și la lucrurile de cea mai mare trebuință: Îi dăduseră un pistol și gloanțe cu care să ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scîrțîind și l-am văzut trecînd pe stradă, bănuiesc că se-ndrepta spre munți. A scăpat pînă la urmă. Nu l-am mai văzut de-atunci. Ei, și n-au trecut nici zece minute, cînd iată că sosește și el, taică-tu, Înfierbîntat de tot de veștile pe care credea că o să mi le Împărtășească. „Au scăpat toți cinci“ - a zis - „Hensley și alții au spart geamurile de la prăvălia lui Black și-au pornit pe urmele lor.“ „Și chiar trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost nevoie să scol toată casa-n picioare.“ „Cum adică? Ce-nseamnă asta?“ - zice. „Am avut un oaspete după plecarea ta“ - am zis. „Cine?“ - zice. M-am uitat la el. „Ed Mears a fost pe-aici“ - am zis... „Doamne ferește“ - zice taică-tu - „vrei să spui că criminalul ăla a fost aici, În casa mea? Ai strigat după ajutor? Ai chemat vecinii?“ „Nu“ - am zis. „Lasă c-o fac eu chiar În clipa asta“ - zice. Și-a dat să plece iar. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cîrciumă În Mexic. Dar fii sigur că ar fi venit. Și-uite-așa au fost toate, chiar așa s-au Întîmplat. Dar, cu toate astea, tot nedumerită eram: „Doi... doi“ și „Douăzeci... douăzeci“... ce să fie asta oare? „Ei, Doamne“ - a zis taică-tu - „nu Înseamnă nimic. Oricum tot n-a fost adevărat, ți s-a părut.“ „Ai răbdare, stai c-ai să vezi“ - am zis. Și n-a trecut mult. N-am avut mult de așteptat. A-nceput cam pe la unu, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dezvoltării, șansa capitalismului românesc, ieșirea din amorțirea generațiilor care au supraviețuit, care au stat la bloc, în chirie, care au stat la serviciu ca la umbră de codru des. Vestul european îmi pare azi asemenea acelui nepot dezabuzat al unui taica moșul creator de imperiu financiar-industrial care, având totul din naștere, nu mai are energia bunicului său. Și nici măcar a fiului lui taica moșu. Nepoții marilor magnați sfârșesc prin a visa în umbra geometriei abstracte din grădina potecilor ce se bifurcă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
serviciu ca la umbră de codru des. Vestul european îmi pare azi asemenea acelui nepot dezabuzat al unui taica moșul creator de imperiu financiar-industrial care, având totul din naștere, nu mai are energia bunicului său. Și nici măcar a fiului lui taica moșu. Nepoții marilor magnați sfârșesc prin a visa în umbra geometriei abstracte din grădina potecilor ce se bifurcă, asemenea povestirii aceleia borgesiene care ne arată, cinic însă cinstit, cum o dinastie imperială sălbatică o detronează pe cea dinaintea ei în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și zise: — Cred că ești prea dur cu clasa capilor. Și ei simt că sistemul e nedrept și se mișcă greu, așa că aceia dintre ei care sînt inteligenți se plictisesc de moarte și ni se alătură. Asta am făcut eu. Taică-meu e comandant de brigadă. Acceptăm opinii de tot felul, zise femeia cu păr alb aprinzîndu-se, dar am căzut de acord asupra unui lucru: nevoia de soare. Și dumneata ai nevoie de asta, de ce nu ni te alături? Lanark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mea! Ce fain-o să fie plimbarea asta!“. în poza următoare merg pe lîngă un gard din bucăți verticale de lemn legate între ele. Nu pot citi ce spune Wullie pentru că au fost acoperite cuvintele cu un creion colorat, dar taică-său... — Vrei să zici că-i amuzant? — Aș vrea să poți vedea imaginile. Au o alură umoristică și plăcută, ceea ce e foarte reconfortant. — Nu mai ai nici o altă carte? — Doar una. Deschise Nu sînt orhidee pentru domnișoara Blandish și citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sus a hîrtiei și una maronie jos. Desenă apoi un uriaș cu o prințesă răpită pe linia maronie, și pentru că nu putea s-o deseneze frumos pe prințesă, îl reprezentă pe uriaș cărînd un sac. Prințesa era în sac. Taică-său îl privi peste umăr și spuse: — Ce desenezi? — Un morar alergînd spre moară cu un sac de porumb, zise el stînjenit. — Ce vrea să însemne linia albastră? — Cerul. — Vrei să zici, orizontul? Thaw se uită prostește la desen. — Orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mor de foame, nu au mîncare ca asta. — Trimite-le-o lor. După alte discuții, maică-sa îi spunea pe un ton ascuțit: — O să stai la masă pîn-o să mănînci ultima fărîmă. Sau: Așteaptă tu, pînă o să-i spun lui taică-tu, drăguțule. Atunci el lua o bucățică, o mesteca fără să-i simtă gustul și o vomita în farfurie. Apoi se încuia în dormitorul din spate. Uneori, maică-sa venea la ușă și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]