21,512 matches
-
tine n-ar trebui să avem încredere în nimeni, nu-i așa? - Nici chiar așa, dar prudența trebuie să fie prezentă în toate împrejurările... Sunt așa de puțini oameni care se bucură sincer de binele celor din preajma lor, încât mă tem că și degetele de la o singură mână sunt prea multe. Dacă-i așa, suntem singuri toată viața, trăim singuri și murim singuri... - Ție, Ina, nu-ți ajunge iubirea, dragostea și devoțiunea mea? - Te îndoiești de acest lucru? - Nu, nu, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în lumea reală cere contemporanilor să fie eutanasiat gratis. S-a săturat de viață. Sărăcia naște marasm și deopotrivă monștri. Crimele, violurile, accidentele bizare - materia primară a faptului divers - conferă substanță epică unor povestiri tulburătoare. Nu lipsesc din paginile cărții teme precum: iubirea adolescentină, vama și șpaga, revoluția din 1989, lupta pentru putere, povestea deghizată a Monicăi și a lui Iri, sarabanda campaniilor electorale, ,,epoca de aur’’ ș.a. Hachițe atestă, pe de o parte, vocația autorului de observator lucid al vieții
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească, fără să arate o cât de palidă frică, ci, dimpotrivă, arborând un curaj și o alură de vendetă, de necrezut, față de toată lumea. Pe unde o fi hălăduind, că, cică, nu se mai teme și nu se mai ascunde chiar de nimeni. E pe-aproape de casa nouă a șefului jandarmeriei române. Dar ăsta e prin străinătate. La o conferință a șefilor jandarmeriilor din lume. Tocmai. Tocmai? Da. Tocmai de asta. Că e-n legătură
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zicea, el, mereu, că e. La momentul potrivit, își înșurubă picioarele în metalul din partea din spate, a patului, și se împinse cu atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu te teme. și se opinti din nou. Apoi se liniști. De fapt, se liniștiră amândoi. Căzură, unul lângă altul, osteniți, după care ea îngăimă: Vezi? Numai pentru inaugurare, și, acest sfânt pat, face banii pe care i-am plătit pentru el! Ai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
minte din înlănțuirea evenimentelor, poate reușesc să-mi fac o judecată generală cu privire la ele; nu, voi ajunge cel mult să cred, să mă cred pe mine însumi - fiindcă pentru mine n-are nici o importanță dacă ceilalți cred sau nu. Mă tem doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă. Într-adevăr, practica vieții mi-a revelat abisul înfricoșător care mă separă de ceilalți: am înțeles că trebuie, pe cât posibil, să tac și să păstrez pentru mine ceea ce gândesc. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
oare să mă obsedeze altcineva? Dar râsul sec, înfricoșător al bătrânului, acel râs sinistru rupsese legăturile care ne uneau. Toată noaptea m-au obsedat aceste gânduri. Am vrut să merg de mai multe ori să privesc prin lucarnă, dar mă temeam să nu aud din nou râsul bătrânului. Am petrecut a doua zi pradă acelorași stări. Puteam să renunț la a O vedea? Până la urmă, în ziua următoare, plin de temeri și tremurând, m-am hotărât să pun sticla de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu cât Îi examinam fața mai mult, cu atât părea că Se îndepărtează de mine. Am simțit deodată că nu știam nimic din secretele inimii Sale și că nu ne lega nimic. Aș fi vrut să spun ceva, dar mă temeam ca sunetul vocii mele să nu-I rănească urechile, urechile Sale atât de delicate, obișnuite fără îndoială cu o anumită muzică celestă, îndepărtată și suavă. Mi-a trecut prin minte că poate I-o fi foame sau sete. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
voi spune: „Iată viața mea!“ Cine m-ar fi văzut ieri ar fi văzut un tânăr debil și bolnav, dar astăzi ar vedea un bătrân cocoșat, cu părul albit, ochii destrămați, buză-de-iepure. Mi-era teamă să privesc afară, pe fereastră, teamă să mă văd în oglindă. Pretutindeni zăresc umbre, multiplicate la nesfârșit... Și totuși, pentru a-i explica mai bine viața mea umbrei mele rupte în două, trebuie să povestesc ceva. Oh! Câte povești despre zilele copilăriei, dragoste, raporturi sexuale, căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Mi se păru că era pentru prima oară când remarcam particularitatea asta: niciodată înainte nu-i examinasem fața cu așa mare atenție. Deși se schimbase fizic, doica păstra aceleași preocupări; doar că era cu mult mai fascinată de viață. Se temea de moarte, ca muștele ce caută azil în case, imediat ce vine toamna. Cât mă privește, existența mi se altera cu fiecare zi, cu fiecare minut. Trecerea timpului și transformările pe care le pot atinge oamenii în cursul mai multor ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dintre scopurile teatrului este să le readuci aminte oamenilor ce este important. Just! Pare un truism, nu? Din păcate, nu! Credeam, cum am Învățat cîndva, că important este să vorbești, pe scenă, despre dragoste, viață, moarte, ideal, eșec, putere, credință. Teme mari! Nemuritoare! Ele sunt temele importante ale dramelor și tragediilor istoriei teatrului. Din nefericire, și Dodin și eu, suntem contraziși de unele montări recente, semnate de oameni cu nume, ori de artiști iubiți pătimaș , de o parte a criticii. Într-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
face auzit este o calitate În sine. Ea aparține răcnetelor și gazetelor” (pp.49-50); „Totul e comèdie, chiar tragedia” (p.70); ”Țara Miticilor - impersonalitate de oglindă. Cum te apropii de ea, se Însuflețește și te arată pe tine. Toți sun tem acolo. De aceea, fiecare vede altceva În ea”(p.129). Ar mai fi, În deloc voluminosul op, și alte observații intere sante. Important e că volumul ocupă deja, pe rafturile caragialeologiei, locul lui, recent, dar nu lipsit de origina litate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mirosi pe fiecare în parte. O făcu temeinic și părea destul de mulțumit. Abia după ce le duse frumușel în cămăruța ce slujea drept depozit, își aminti suduind și de cele două sticle de insecticid dosite în spate, după tomberoane. Chiar mă temusem că își va aduce aminte de ele și că le va folosi într-o acțiune disperată de recuperare a pagubei produse. Dar, oricât de bun psiholog aș fi fost, nu m-aș fi gândit, deși era o ipoteză demnă de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am mai torturat, încât mă mir cum de a suportat atât de mult. Acum îi mulțumesc și îmi cer iertare față de el și cred că deja m-a iertat. Corpul meu durere era umbra întunecată a sinelui fals, care se temea de lumina conșțiinței, am încercat mulți ani să lupt cu corpul durere, așa cum ne luptăm cu întunericul, apelând la c=te-o luminiță. Am să fac o comparație metaforică: „Un tip vrea să plece cu mașina la o întâlnire și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
aminte de o colegă de serviciu, care mi-a spus cândva: Ar fi bine să faci Psihologia că ai ceva înclinații. Nu prea aveam încredere că voi reuși să o fac, nu era vârsta de 40 ani de care mă temeam, era teama că memoria nu o să fie de partea mea. Ce frumos mi s-a părut când am intrat în tainele psihologiei, nu-mi venea să cred cât de puțin știam despre mine și câtă importanță are psihicul. Am căzut
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cele din urmă la înțelegerea faptului că Dumnezeu este Tot Ce Există și noi, evident nu suntem afară din tot ce există, pentru simplu fapt că nu am exista. Pare ușor hazardată această idee mediatizată de fizică cuantică și mă tem că oamenii nu vor fi pregătiți să-și recapete forța adevărată și va dura ceva ani până ce vechile paradigme vor cădea complet. Nouă, cei mulți și simpli, ce ne rămâne de făcut? Părerea mea și a altora, este aceea de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lungul vieții un profund sentiment de pace și vom fi mirați cât de mult vom câștiga prin aceasta. Putem realiza mai mult într-un climat de liniște și încredere decât într-o stare de agitație inutilă. Nu trebuie să ne temem de necunoscut și să nu ne liniștească viteza schimbărilor iminente și evoluție din jurul nostru, ci să observăm cu bucurie și interes ceea ce urmează să se desfășoare împlicând contribuția fiecăruia dintre noi. Viața este o artă, din nefericire este o artă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
așa ca între prieteni: ți s-o cam înmuiat genunchii când ai văzut țâdula de la perceptor. Nu?” „Ba bine că nu. Tu dacă ai fi văzut că ți se pune sub nas așa o bucurie... Ce ai fi zis?” „Mă tem că o cam sfecleam”... Și uite așa au lungit vorba cei doi prieteni și camarazi de cătănie până când a prins a li se împletici limba în gură... Numai ce îl auzeai pe Costică: „Măi tu... măi Toa... Toadere. Așa... așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ne încuscrim cu caii. Nu uită Pâcu așa o trebușoară. Chiar dacă o să-mi pară rău de bouleni, n-am să renunț la dorința mea... Spre seară, Pâcu s-a ridicat să plece: Am ajuns și la ziua de care mă temeam, Dumitre. Dar cum vremurile trecute nu se mai întorc, trebuie s-o facem și pe asta... După ultimul cuvânt, Pâcu și-a îndesat pălăria pe cap, cam cu ciudă. Din prag, a grăit către Catinca: Ți-l las pe cap
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acum, când toate treburile stau deasupra capului său. Mitruță a băgat de seamă că Hliboceanu nu e în apele lui și s-a apropiat de el. Ce gânduri îți mai umblă prin cap, Hlibocene? Ei. Mă gândeam și eu...Mă tem însă să nu fie doar o toană de-a mea. Spune-mi și mie și om judeca amândoi dacă-i bine ori nu. Apoi eu zic ca banii să nu-i luăm la fiecare transport, ci odată pe săptămână... Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scăfârlia unuia ca aista? Că te duce și te-aduce cu vorba de nu mai știi pe ce lume ești - a apreciat Costache. Numai să umble el cu fofârlica, că eu i-s nașul! - s-a îmbățoșat Hliboceanu. Nu te teme de asta. Îi prubuluiește el Pâcu bine înainte de a-i trimite la cărăușie. Mai mare meșter ca el la așa o trebușoară nu găsești. Așa că pentru luni tebuie să-i băgăm în porție și pe ei - ca la armată - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costache! Ca să nu îmbătrânești neștiutor - ca să nu spun altfel - află tu că cărăușia îi ca și băutura. De ce bei, de ce ai mai bea. Ai lăsa-o tu, da’ nu te lasă ea - l-a luat la vale Pâcu. Tare mă tem că nu prea ai loc pe lângă baba ta cu hornoaica ceea de lulea. Aici însă - cu băieții - poți suge din muștiuc cât îți poftește inima - l-a contrat Costache. Ba am mare grijă de Dumitru, că de când s-o întors
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am simțit că dau în clocot am sărit din nămeți în fața mamei, ca o stafie... „Iracan de mine, ce m-ai spăriet!” - a strigat ea, dar după felul cum m-a cuprins și m-a strâns în brațe tare mă tem că s-o prefăcut... A privit apoi în jur la zăpada mișcătoare și în cele din urmă m-a rugat în felul ei: „Ce-ai zice dacă eu te-aș ruga să dai jos omătul ista de pe prispă? Ia fă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întâlnirea cu Dochița. S-a oprit să-și tragă sufletul și a bătut cu baltagul în poartă. Îndată a ieșit Dochița, privind nedumerită la Cotman. Ce-i, Ioane? De ce n-o venit și Vasile? Asta era întrebarea de care se temea Cotman. Dacă ai să mă lași să intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră, Ioane! Intră! Cu încetineală de melc, Cotman a pășit dincolo de poartă, ferindu-și fața de privirile întrebătoare ale Dochiței. Ajunși în casă, Dochița
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ești pe mâini bune - a început să vorbească Costache crâșmarul, intrând în cămăruța lui Hliboceanu. Acesta l-a întâmpinat cu un zâmbet trist. Aha! Ai început să răsufli, băiete? Aista îi semn bun, dar nu-i deajuns. Da’ nu mă tem eu...Până la amiază ai să prinzi putere. Acușica și mâncărica pentru tine a fi gata și ai să vezi după aceea trai! - glumea Costache, făcând oarece ordine prin cămăruță. Apă! Dă-mi o... ulcică cu apă! - s-a auzit destul de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-o lungit urechile de când vă așteptăm - a răspuns Amnar. Eu zic să gustați întâi ceva și apoi să porniți la drum - a venit cu propunerea Costache. Au mâncat pe fugă și au ieșit din crâșmă gata să înjuge... Mă tem că ne-am grăbit fără folos, Vasile - s-a bătut cu palma peste frunte Cotman. Adică cum? Nu am împărțit banii oamenilor. Aseară și astăzi am avut treabă cu hoții și de bani am uitat. Am uitat de trebușoara asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]