4,311 matches
-
extazului”, „poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării”, observând și că debutul coincide cu apogeul valoric al poeziei lui P. Primul volum are, într-adevăr, o ingenuitate a percepției senzorial-spirituale, o prospețime a imaginii care se vor pierde ulterior, când tentația intelectualizării, comună echinoxiștilor, și predilecția pentru construcția hibridă, prolixă răpesc tocmai farmecul percepției pline, originare, cosmice. Nu e de neglijat influența formativă a lui Lucian Blaga - „model prim și esențial” (Eugen Simion) - asupra liricii de tinerețe a lui P., care
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
al XX-lea. Nefiind un cronicar în sensul comun al termenului, criticul oferă mai degrabă niște micromonografii unde încearcă să surprindă „figura spiritului creator” al autorilor. Se poate spune că interpretul nu ține să exceleze prin expresivitate, nu simte nici tentația jurnalismului, dar intuiește fără greș esențialul unei opere. Pericolul pare a fi altul: aplicând o grilă de analiză mult mai complexă decât obiectul, criticul tinde uneori să îl deformeze prin supralicitare. Totuși, în majoritatea cazurilor, discursul critic probează nu numai
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
în plasa de interese mercantile a „capitalei care ucide” sau eșuând prin atonie în orizontul meschin și sufocant al „târgurilor unde se moare”. De aceea, ca romancier, P. nu va agrea experimentul (într-o epocă, ce-i drept, de mari tentații), cu câteva excepții: Simfonia fantastică, un fel de trenă și cântec de lebădă al introspecțiilor sale psihanalitice din nuvele, și Baletul mecanic, roman de aventuri exotice, amalgamând supoziții psihanalitice cu elemente de senzațional cosmopolit și fantastic hoffmannesc. Se va fixa
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Se va fixa în formula romanului de tip tradițional european, cu obârșii în Balzac, Zola, Daudet, Dickens, Galsworthy, Tolstoi, Dostoievski și cu modele în contemporaneitate, precum Jules Romains, Jean Giraudoux, François Mauriac, Jacob Wassermann, Sigrid Undset ș.a. Va da prioritate tentației de radiografiere a conștiinței și mentalității congenerilor, propunându-și o frescă paradigmatică a momentului. Primul său roman, Întunecare, se dorește un panoptic socio-moral al deceniului 1916-1926, cuprinzând epoca participării la primul război mondial și a reașezărilor politice de după conflagrație. P.
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
se retrage la țară ca să ducă o existență simplă. Așadar, toată zbaterea lui spre a accede la o condiție socială nouă, citadină, fusese inutilă. Pe acest făgaș tematic evoluează și alte destine în romane care au ca fundal metropola cu tentațiile ei mondene și mercantile. Spre pildă, în Duminica Orbului (1934), Gara de Nord intersectează cu consecințe iremediabile două destine, un judecător și o profesoară, care timp de douăzeci și patru de ore tind să facă un cuplu. O serie de fatalități, care țin de
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
meu,/ Zbor cu moartea-ntr-o aripă,/ Scump altar Lui Dumnezeu.”). Cântece din fluier adună poeme datând din anii ’50-’51, din care doar puține și-au găsit locul în paginile revistelor românești din exil. De aici, și o anume tentație a înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă tendință spre nararea în versuri. Dacă în Poeme ghivizii (1962) jocul liric antrenează la un moment dat desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
a mișcării, încercând să transpună stări evanescente: vis, somn, umbre, valuri, șoapte. Eul liric își desfășoară existența între viață și vis, între dorință și trăire (Sufletul neliniștit). Și Vânătoarea de umbre (2001) se caracterizează prin permanenta oscilație între inocență și tentație: „Eu sunt copilul cel rău. / Chiar și-n tăcere, / Când urc o treaptă în rugăciune, / Ispita mă linge, păcatul mă cere...” (Caut umbre). Eroina lirică, „hoinară-ntre pământ și cer” (Voi levita), se află în „ căutare de umbre”, chemând fantoma
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
2002; Singurătatea îngăduită - Solitude permise, ed. bilingvă, tr. Adina Vasilescu și Vlad Alexandru Vasilescu, București, 2003. Repere bibliografice: Călin Stănculescu, „Poezii”, RMB, 2000, 14 iunie; Geo Vasile, „Amor &Psyche” sau Eliberarea sinelui, „Universul cărții”, 2000, 8-9; Mariana Ionescu, Trăire și tentație, „Universul cărții”, 2001, 4-5; Mariana Ionescu, „Vânătoarea de umbre”, „Jurnalul de București”, 2001, 434; Geo Vasile, În siajul autenticității, LCF, 2002, 43; Traian T. Coșovei, Existență și confesiune, CNT, 2002, 48-52; George Lăzărescu, O nouă poetă deja confirmată, „Universul cărții
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
Lovinescu). „Dați-mi-L înapoi pe Iisus” e o nuvelă amplă (tipărită în 1944, scrisă însă în anii ’30), în care R. investighează problema identității spirituale a intelectualului român de origine evreiască, ilustrată prin forma acută a conflictului lăuntric între tentația sionismului militant și combatant, cu năzuință mesianică, și atașamentul față de țara de baștină. În final protagonistul, Jair Stuparu, sfâșiat între imboldul de a emigra în Palestina și cel de a nu se despărți de solul natal și de spiritualitatea românească
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
românesc interbelic în Un balon râdea în poartă (1968) - sunt creația unui scriitor agreabil, sprijinit consecvent de talentul graficianului. Pretutindeni în prozele lui R., notarea realistă, exactă și totodată dezinvoltă a gesturilor și vorbirii se îmbină în chip firesc cu tentația senzaționalului, fantasticului și abisalului psihologic. Definitorie rămâne însă perspectiva moralistului și a umoristului, care uzează de o gamă largă de mijloace, de la zâmbetul îngăduitor, solidar cu duioșia, până la distanțarea sarcastică. Sub camuflajul ironiei și al jovialității sudice, cu tentă caragialescă
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
construite după normele prozei descompuse liric, cu puține personaje de reținut (Iane Verga, de pildă). Cea mai adecvată caracterizare a poeziei lui M. îi aparține lui Paul Georgescu: „Tonul e sever, semeț, aulic și trebuie să fi fost și o tentație (puțin izbutită) spre Anabase. Ce e frumos: poet al câmpiei și al luminii”. SCRIERI: Repaose, București, 1969; Confesiunea, București, 1971; Datoria, București, 1972; Confesiune patetică, București, 1976; Poeme europene, București, 1980; Edenul, București, 1980; Tratatul despre spini și alte poeme
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
abundă neologismele și cuvintele din registrul științific. Uneori se continuă totuși linia reportajului liric, fiind consemnate întâmplări diverse sau amintiri, câteva în nota falsă a moralei „omului nou”, altele în nota mai autentică a onirismului melancolic, definitoriu pentru această etapă. Tentația epicizării, vizibilă de la început la M., este puternică; limbajul cade adesea în prozaic, golindu-se de emoție. Lira meditativă (1998) este o culegere net superioară, în care poetul, depășind impasul, dă la iveală versuri în care îmbină fericit imagismul, notația
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
Adriana Iliescu, „Soarele meu, inima mea”, RL, 1986, 19; Ștefan Aug. Doinaș, Soarele și purpura, RL, 1987, 6; Emil Manu, „Soarele meu, inima mea”, CNT, 1987, 8; Ștefan Aug. Doinaș, Forța evenimentului și legea expresiei, RL, 1987, 20; Iuliu Dunca, Tentația diferențierii, O, 1987, 22; Laurențiu Ulici, În clipa de cumpănă, LCF, 1990, 23; Anton Horvath, „Exerciții de-a muri”, ST, 1993, 6; Liviu Grăsoiu, Sub semnul dragostei și-al morții, LCF, 1996, 17; Dicț. scriit. rom., III, 390-393. N.Br.
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
ironist, figura criticii lui este metonimia: odată ce un fragment de text este destrămat, se subînțelege efectul mai larg al destrămării întregului text. Deși, pe fond, metoda rămâne neschimbată, ea suportă în timp modulări și variații ținând de retorica aplicată. În Tentațiile anonimatului și alte eseuri (1990), culegere de interpretări și note compuse înainte de 1989, textele etalează o erudiție ostentativă, corpul lor fiind saturat sau chiar supraîncărcat de trimiteri și referințe: „o tehnică de înșelare a cenzurii”, explică P., „de rătăcire a
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
-ne că avem de-a face cu spirite luminate, emancipate, de la care ne-am fi așteptat, poate, la mai puține sacrificii închinate feluriților idoli vetuști”). Enervarea este, de altfel, una dintre muzele cele mai fidele ale lui P. Încă din Tentațiile anonimatului el își manifesta simpatia pentru ceea ce numește „protexte” (un sinonim rezonabil e dat de combinația dintre „glosse” și „enervări”): notații de o ironie mușcătoare pe marginea unei secvențe culturale (Tentațiile anonimatului) sau mediatice (În răspăr). A transpus în românește
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
muzele cele mai fidele ale lui P. Încă din Tentațiile anonimatului el își manifesta simpatia pentru ceea ce numește „protexte” (un sinonim rezonabil e dat de combinația dintre „glosse” și „enervări”): notații de o ironie mușcătoare pe marginea unei secvențe culturale (Tentațiile anonimatului) sau mediatice (În răspăr). A transpus în românește scrieri ale lui Ioan Petru Culianu (cumnatul său), precum și texte de Roger Caillois, Georges Bataille ș.a. SCRIERI: Proze (volum colectiv), București, 1985; Tentațiile anonimatului și alte eseuri, București, 1990; Ce-ar
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
o ironie mușcătoare pe marginea unei secvențe culturale (Tentațiile anonimatului) sau mediatice (În răspăr). A transpus în românește scrieri ale lui Ioan Petru Culianu (cumnatul său), precum și texte de Roger Caillois, Georges Bataille ș.a. SCRIERI: Proze (volum colectiv), București, 1985; Tentațiile anonimatului și alte eseuri, București, 1990; Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o țară ocupată (în colaborare cu Liviu Cangeopol), București, 1990; În răspăr, București, 2000; Deconstrucții populare, Iași, 2002. Traduceri: Bernard-Henry Lévy, Elogiu intelectualilor, București, 1992
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
Critica ucigașă, O, 1990, 38; Ioan Holban, Cartea de depuneri, CRC, 1991, 1-2; Ion Simuț, Câți Dan Petrescu există?, F, 1991, 3; Florin Ardelean, Exerciții de normalitate, F, 1991, 4; Val Condurache, Eseul politic, RL, 1991, 22; Ștefan Ion Ghilimescu, „Tentațiile anonimatului”, R, 1991, 7-8; Lovinescu, Unde scurte, V, 18-21; Paul Cernat, Dribling prelungit, OC, 2000, 21; Alex. Ștefănescu, Dan Petrescu enervat de literatura română, RL, 2000, 27; Ștefan Borbély, Dan Petrescu - în răspăr, „22”, 2001, 582; Cristea-Enache, Concert, 364-376; Paul
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
ființelor abandonate, ravagiile toamnei în natură, „cântecul frunzelor uscate”, „aspru și amar”, ceea ce o face pe poetă să se simtă și mai pustie, mai singură, măcinată de regrete și de jale. Este fascinată de pacea și frumusețea cimitirelor - o mare tentație pentru suflet de a evada către altă lume. În zecile de poezii publicate în periodice după 1909, P. continuă să versifice în aceeași manieră simplă, comună și cam vetustă, aproximativ aceleași teme și stări. Hotărâtă să transforme „lacrimile” în „mărgăritare
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
poet format, stăpân pe cuvânt și imagine”, atenția criticului oprindu-se îndeosebi asupra distincției expresiei, a purității limbajului, a „unduirilor de melos simbolist”. Versurile de mai târziu păstrează aceeași aplecare spre perfecțiunea formală, împletită consubstanțial cu o tematică ce exclude tentațiile unei racordări prea accentuate la avatarurile modernității. Ca editor, O. s-a oprit asupra câtorva poeți de care îl legau certe „afinități elective” : G. Bacovia (care îi prefațase în 1946 prima culegere de versuri, netipărită, Cântecul Săgetătorului), St. O. Iosif
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
de completă rigiditate și starea de completă flexibilitate, cu oscilații într-o direcție sau alta în funcție de condițiile particulare. Sistemul și structurile sale potențiale: principiul pluralității structuraletc "Sistemul și structurile sale potențiale\: principiul pluralității structurale" În multe dintre analizele actuale există tentația de a se identifica sistemul ca atare cu o structură a sa. O asemenea identificare este justificată în cazul sistemelor vii. Un organism biologic reprezintă un sistem cu o structură dată care nu poate fi modificată decât între limite destul de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societăți. Antropologia și-a rafinat rapid mijloacele de descriere a societăților „așa cum erau ele”. Ipotezele asupra istoriei lor, cât și asupra unor presupuse stadii comune au fost respinse ca pură speculație. Antropologul s-a abținut în mod auster de la orice tentație de a face paralele, comparații, de a stabili tipuri generale. Orientarea strcturalist-funcționalistă a fost opusă evoluționismului. Structuralism-funcționalismul pornea de la ideea că orice cultură reprezintă un sistem în care fiecare element are o funcție actuală. El poate fi explicat printr-o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analiză cognitivă (efectele complexe ale plimbării asupra organismului), ci printr-un feedback material: am experiența relaxării. Dacă o asemenea experiență se repetă în mod întâmplător, ea se poate fixa. De câte ori voi avea o stare de tensiune (problema), spontan va apărea tentația de a ieși la plimbare. Ceea ce în sociologie se numește mecanism spontan reprezintă cel mai adesea un mecanism de tip cibernetic. Desigur, în cazul comportamentului uman, în cele mai frecvente situații, cum este și cea enunțată mai înainte, delimitarea dintre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
foarte decis, abia în ultima plachetă, Stropi de soare (1915). Nota fundamentală a lirismului prezent în tablourile de natură, în scenele din intimitatea căminului ori în proiecția orașului de provincie și a peisajelor portuare este lentoarea melancolică sobră (dizolvând orice tentație a pateticului), cu o undă de meditație, îmbinată cu blânde, dulci-amare inflexiuni ironice, chiar autoironice, care dau pe alocuri senzația unui vitalism, dacă se poate spune, resemnat. Doar rareori își fac loc accente de deznădejde sau de sarcasm. Este o
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
nu este neapărat determinantă. In ceea ce privește terapiile de tip TCC, este nevoie de o cantitate de timp importantă. Ori oferta de terapie fiind mai mică decât cererea, terapeuții întâmpină greutăți în organizarea și continuarea unor ședințe de lungă durată; tentația de a reduce timpul consacrat fiecărei ședințe este - în mod legitim - mare. Intr-o psihoterapie, timpul rezervat consultației constituie o parte din terapie. O ședință de trei sferturi de oră până la o oră contribuie mai mult la progresul pacientului decât
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]