2,094 matches
-
și politică ANANTA. Studii transdisciplinare Colecție coordonată de Tiberiu Brăilean Theodor Codreanu, Transmodernismul, 2005 Tiberiu Brăilean, Grădinile lui Akademos, 2005 Gnoza de la Bilca, 2007 Cassian Maria Spiridon, Aventurile terțului, 2006 Basarab Nicolescu, Noi, particula și lumea, 2007 Transdisciplinaritatea Manifest, 2007 Teoreme poetice, 2007 Thierry Magnin, Între știință și religie, 2007 Tiberiu Brăilean, Fundamente filosofice ale economiei, 2008 Coperta : Florentina Vrăbiuță (c) BRIGITTE CHAMAK (c) ÉDITIONS DU ROCHER, 1997 (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Brigitte Chamak GRUPUL CELOR ZECE sau metamorfozele raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Sînt posibili și alți atractori, de tip haotic. Încercăm să le caracterizăm numărul, tipurile, perioadele în funcție de structura rețelei și de tipul interacțiunilor. Aceste probleme sînt abordate adesea prin simulări numerice pe calculator. Plecînd de la rezultatul "experiențelor nu-merice", încercăm să obținem teoreme care să lege structura și comportamentul 107". Cercetările LDR erau cercetări de vîrf într-un domeniu ce avea să capete din ce în ce mai multă importanță și să facă parte dintr-un ansamblu numit "științe cognitive". Francisco Varela s-a alăturat acestei echipe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
trebuie să ne întemeiem rațiunea doar pe logică, ci să recunoaștem realitatea a ceea ce el numește un principiu de incertitudine logică (tot în La Méthode, vol. 4), bazîndu-se pe nenumărate exemple care ilustrează omniprezența contradicției, de la paradoxul cretanului pînă la teorema incompletudinii a lui Gödel și revelațiile fizicii cuantice. Desigur, contribuțiile lui Edgar Morin la definirea și orientarea unui anumit spirit al vremii sunt mult mai cuprinzătoare decît ne-ar permite spațiul de față să le enumerăm, ele sunt însă în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de mică încât, de cele mai multe ori, este practic imposibil de măsurat. Așa încât, variația se poate considera ca o sumă algebrică a unui număr de mărimi mici, fiecare dintre aceste mărimi reprezentând rezultatul acțiunii unuia dintre numeroșii factori. În aceste condiții, Teorema Limită Centrală a calculului probabilităților conduce la concluzia că distribuția unor asemenea caracteristici este distribuția normală. Condițiile stabilite în teoremă sunt condiții suficiente foarte generale și sunt îndeplinite în marea majoritate a problemelor întâlnite în practică. Pentru a verifica ipoteza
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
a unui număr de mărimi mici, fiecare dintre aceste mărimi reprezentând rezultatul acțiunii unuia dintre numeroșii factori. În aceste condiții, Teorema Limită Centrală a calculului probabilităților conduce la concluzia că distribuția unor asemenea caracteristici este distribuția normală. Condițiile stabilite în teoremă sunt condiții suficiente foarte generale și sunt îndeplinite în marea majoritate a problemelor întâlnite în practică. Pentru a verifica ipoteza de normalitate formulată pentru o caracteristică se pot folosi teste statistice. Testele statistice de concordanță sau de ajustare exprimă potrivirea
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
poate afirma că distribuția caracteristicii este una normală. Astfel de caracteristici urmează legi exponențiale, cu densitatea de repartiție de forma . xkexkxf 21)( −⋅= În aceste situații, în practică se folosește următorul rezultat: Dacă nu se cunoaște repartiția unei caracteristici X, atunci Teorema Limită Centrală afirmă că repartiția de sondaj a lui x (media de sondaj) devine normală la limită, pentru un volum mare al eșantionului. Practic, se poate accepta o repartiție normală pentru n>10 dacă repartiția lui X este aproape simetrică
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
frumusețe refrigerentă este în același timp virtutea și vițiul ei". Lovinescu greșește pentru că "a enunțat în primele două volume o psihologie superioară, iar acum, ca să zicem așa, o demonstrează. Purtarea sa de scriitor este aceea a geometrului care formulează definiția teoremei mai întâi și apoi o îndreptățește silogistic. Ciclul de romane Bizu se prezintă astfel ca teoremă literară. Căci d. Lovinescu rămâne scriitorul de structură clasicistă pe care îl cunoaștem, chiar dacă materia căreia i se aplică este concepția romanticistă a omului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
primele două volume o psihologie superioară, iar acum, ca să zicem așa, o demonstrează. Purtarea sa de scriitor este aceea a geometrului care formulează definiția teoremei mai întâi și apoi o îndreptățește silogistic. Ciclul de romane Bizu se prezintă astfel ca teoremă literară. Căci d. Lovinescu rămâne scriitorul de structură clasicistă pe care îl cunoaștem, chiar dacă materia căreia i se aplică este concepția romanticistă a omului superior". Concluzia e de o tristă previzibilitate: "Diana este romanul mai mult al unui literat decât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
elevii iau contact cu regulile ce se impun a fi respectate în procesul activității practice, în executarea diferitelor obiecte. Rezultatul procesului de înțelegere și memorare a unor fapte sau a unui sistem de fapte generalizate sub formă de noțiuni, reguli, teoreme constituie cunoștințele. Lecțiile de abilități practice oferă un cadru în care elevii își însușesc unele cunoștințe elementare. Acest fapt nu constituie, însă, un scop în sine care să se urmărească la aceste lecții. Obiectivul central al activităților specifice acestei discipline
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
la dispozitivul de generare a datelor de creare a semnăturii trebuie monitorizat. Secțiunea a 2-a Sisteme și proceduri utilizate pentru crearea semnăturii electronice Articolul 39 Autoritatea folosește doar funcția hash-code SHA-1 și algoritmul de criptare RSA. Este interzisă utilizarea teoremei chinezești a resturilor. Articolul 40 (1) În vederea obținerii unei semnături electronice extinse se pot utiliza următoarele funcții hash-code; ... a) RIPEMD - 160; ... b) Funcția SHA-1. ... (2) Pot fi folosite numere pseudoaleatorii pentru a mări lungimea amprentei documentului. Algoritmii de criptare a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169766_a_171095]
-
antenei Proprietățile de radiație ale antenei vor fi ulterior descrise prin intermediul următoarelor coordonate: unghiul de diferență orizontală had și unghiul de diferență verticală vda, în locul celor patru date de intrare precedente Recalcularea transformării poate fi realizată în mod simplu prin intermediul teoremelor cosinusului și sinusului care sunt valabile pentru triunghiul sferic Euler și care sunt în mod obișnuit utilizate în calculul geodezic Transformarea din punctul 1 și punctul 2 în distanța d și azimut a este: cos d = sin x1 * sin x2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/199004_a_200333]
-
părțile ajung să fie înlocuite, putem, pe bună dreptate, să ne întrebăm: este oare nava lui Tezeu aceeași? Vom găsi soluția la această problemă dacă o să căutăm nu în filosofie sau logică, ci în sociologie. Ea este oferită de binecunoscuta teoremă a lui Thomas 3, care spune că o situație definită ca reală devine reală în consecințele ei (Thomas & Thomas, 1928:572). Transpusă în limbajul exemplului nostru, teorema spune că ceea ce face ca nava utilizată de atenieni la sărbători la momentul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu în filosofie sau logică, ci în sociologie. Ea este oferită de binecunoscuta teoremă a lui Thomas 3, care spune că o situație definită ca reală devine reală în consecințele ei (Thomas & Thomas, 1928:572). Transpusă în limbajul exemplului nostru, teorema spune că ceea ce face ca nava utilizată de atenieni la sărbători la momentul Tn+k să fie aceeași cu nava lui Tezeu este credința oamenilor, sau faptul că oamenii o percep, o identifică drept cea reală, acționând în consecință față de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
el însuși, a priori, condițiile preluării acestui obiect. Adevărul transcendental este înfăptuit în acele judecăți al căror predicat este o categorie; desigur, o categorie care și-a "găsit" un obiect, exprimat, în structura judecății, prin subiect. El este suportul unei "teoreme" pe care Kant o formulează atunci când vorbește despre postulatele gândirii empirice, și care stabilește o relație de identitate între "conștiința propriei mele existențe" și "conștiința nemijlocită a existenței altor lucruri în afara mea", identitate sprijinită pe însăși conștiința de timp. Cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asupra preeminenței existenței divine. Kant recurge la un alt procedeu argumentativ pentru a institui conștiința existenței lucrurilor din afara subiectului: circularitatea dovezii. Pe de o parte, conștiința determinată empiric despre propria mea existență dovedește existența lucrului, așa cum el susține în celebra teoremă care încheie prezentarea principiilor intelectului pur din Analitica transcendentală: "Conștiința simplă, dar determinată empiric, a propriei mele existențe dovedește existența obiectelor exterioare mie în spațiu." Pe de altă parte, tocmai existența lucrurilor îmi garantează existența mea, ca subiect determinat, așa cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din Analitica transcendentală: "Conștiința simplă, dar determinată empiric, a propriei mele existențe dovedește existența obiectelor exterioare mie în spațiu." Pe de altă parte, tocmai existența lucrurilor îmi garantează existența mea, ca subiect determinat, așa cum Kant susține chiar în "Dovada" la teorema formulată mai sus: "... determinarea existenței mele în timp nu este posibilă decât prin existența lucrurilor reale pe care eu le percep în afara mea."119 Este această circularitate vicioasă la Kant? Într-o primă vedere, da. Pentru că este clar că el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe care filosoful l-a acceptat anterior, în favoarea aspectului operațional al constituirii fenomenale. Dar cred că mai există o miză, oarecum metateoretică, dar cu o anumită semnificație propriu-zis "critică", pentru acest accent: este vorba despre "respingerea idealismului" și formularea unei "teoreme" prin care Kant reafirmă dualitatea operațional-obiectuală a oricărui tip de constituire fenomenală (fenomen ca atare și cunoștință): "Conștiința simplă, dar determinată empiric, a propriei mele existențe dovedește existența obiectelor exterioare mie în spațiu."141 O formulă de o circularitate aproape
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simplă" este; dar ea este numai determinată empiric; tocmai această determinare (empirică) în virtutea căreia conștiința este reprezintă dovada neîndoielnică a existenței obiectelor exterioare. Nu interesează aici, în prea mare măsură, nici această circularitate, nici problemele pe care le ridică această "teoremă" prin raportare la înseși susținerile lui Kant de până în acest loc din prima Critică. Ceea ce are semnificație, în demersul de interpretare pus la cale aici, este reafirmarea unității celor două rânduri de fapte, separate de noi în mod obișnuit: operațiile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la cale aici, este reafirmarea unității celor două rânduri de fapte, separate de noi în mod obișnuit: operațiile unei conștiințe și "obiectele" constituite de aceasta. Evident, unitatea în cauză are un sens temporal direct. De altfel, în construcția dovezii acestei teoreme, Kant formulează enunțuri clare privind temporalitatea unității fenomenale a celor două aspecte ale constituirii fenomenului și cunoștinței: în context, a "conștiinței simple", dar determinate empiric, și a lucrurilor exterioare, care sunt "exterioare" numai pentru că este acea conștiință (simplă ...), adică față de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Este vorba despre o veritabilă reducție a tuturor elementelor fenomenale ale fenomenului ca atare și ale cunoștinței veritabile (în forma judecății sintetice a priori) la timp. Prin aceasta, încadrarea judicativ-constitutivă a demersului de tipul analiticii transcendentale devine clară. Discuția despre teorema mai sus enunțată, care face referire clară la conștiință și obiect exterior, dar care, de fapt, accentuează sensul de unitate de constituire operațional-obiectuală a oricărui fenomen (și cunoștință veritabilă), se încheie, la Kant, cu operarea unei distincții pe care el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
138 CRP, II, pp. 200; 205; 218. 139 CRP, II, p. 222. 140 A se vedea CRP, II, " Postulatele gândirii empirice în genere", îndeosebi pp. 223-227. 141 CRP, II, p. 228. A se vedea, de asemenea, poziția structurantă a acestei "teoreme" în demersul despre "posibilitatea experienței", în Ilie Pârvu, Posibilitatea experienței. O reconstrucție teoretică a 'Criticii rațiunii pure'. 142 "Eu sunt conștient de existența mea ca determinată în timp. Orice determinare de timp presupune ceva permanent în percepție. Dar acest permanent
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmași ai lui Mead, Herbert Blumer (1969), împing analiza sociologică pe o cale exclusiv subiectivistă. Actorii sociali, conform acestui punct de vedere, acționează într-o situație obiectivă, dar așa cum o definesc ei printr-un proces de interacțiune simbolică. Conform celebrei „teoreme” a lui Thomas, oamenii nu acționează în situația lor reală, ci în situația pe care o definesc. Pe această linie, Blumerconsideră că situația obiectivă este un „dincolo” care, prin el însuși, nu explică nimic. Important este modul în care colectivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a valorilor) este lăsată să fie realizată de către decidenți, cu mijloacele intuiției lor (Steinbruner, 1976). Un al doilea argument se referă la identificarea unor paradoxuri ale agregării preferințelor, formulate în teoriile logico-matematice ale deciziei. Este cazul, de exemplu, al celebrei teoreme a lui Arrow, care demonstrează imposibilitatea principială a agregării logice, în anumite cazuri, a preferințelor într-o ierarhie unică (a se vedea pe larg această temă în Gheorghe Păun, 1980, 1987). • Cunoștințele despre semnificațiile efective ale diferitelor soluții, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Enciclopedică, București. Morse, P.M., Kinball, G.E. (1962), Methods of Operational Research, MIT Press, Cambridge. Nadel, S.F. (1968), „Social control and self-regulation”, în W. Buckley (ed.), Modern Systems Research for the Behavioral Scientist, Aldine Publishing Company, Chicago. Păun, G. (1980), „O teoremă de imposibilitate privind agregarea indicatorilor sociali”, în Viitorul social, nr. 4. Păun, G. (1987), Paradoxurile clasamentelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Simon, H.A. (1951), Administrative Behavior, Macmillan, New York. Simon, H.A. (1957), Models of Man, John Wiley and Sons, New York. Simon
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Evolutionary and Comparative Perspectives, Prentice-Hall, Inc., New Jersey. Parsons, T., Bales, R.F. (1953), Working Papers in the Theory of Action, Free Press, NewYork. Parsons, T., Bales, R.F. (1955), Family Socialization and Interaction Process, Free Press, Glencoe. Păun, G. (1980), „O teoremă de imposibilitate privind agregarea indicatorilor sociali”, în Viitorul social, nr. 4. Păun, G. (1987), Paradoxurile clasamentelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Pelto, P.J. (1970), Anthropological Research. The Structure of lnquiry, Harper & Row Publishers, New York. Piaget, J. (1968), Le Structuralisme, PUF
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]